403 matches
-
pară demodată și ieftină, iar ei vor purta cămăși hawaiiene și șosete la sandale. Și o să umble de colo-colo cu hărți și ghiduri. Bun, și-acum pe cai! Deci ei erau cei pe care-i văzuse Harry când traversase holul Pagodei de Aur: vreo cincisprezece jurnaliști, fiecare felicitându-se În sinea lui pentru cât de bine se infiltraseră printre turiștii adevărați. Cu toții purtau cămăși hawaiiene În culori țipătoare și erau echipați cu aparatură video cu care nici un jurnalist respectabil nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de orice ocazie ca să și-l clătească pe celălalt cu priveliștea apetisantelor coapse ale Belindei, Între ochiul lui liber și triunghiul ei de pluș aflându-se doar o bucățică de lycra. Înapoi la cameră: un câmp, o bucată de cer, pagode primitive și bătrâne cu expresii uimite, apoi bivolițe, mai multe bivolițe, un copil călare pe o bivoliță, acum indicatoare, mai multe indicatoare, indicatoare afișând inventive aplicații ale limbii engleze. Belinda citi cu voce tare: „Cazat și mâncat“, „Restaurant-bar“. Apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care trăia În dulăpiorul lui pentru băuturi. Câteva zile și multe sute mai târziu, a reușit să-l convingă pe Nat să nu Își bage coada. Lui Walter i-a revenit memoria la două zile după ce a fost găsit În pagodă, fără cunoștință, lovit de colțul unei cărămizi șubrezite. Și-a amintit perfect ce se Întâmplase: Se aflau În port, așteptându-l pe Rupert. Turiștii și bărcile așteptau să pornească spre surpriza lor de Crăciun, o școală aflată de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o direcție, iar el În cealaltă. Câteva minute mai târziu, barcagiul a alergat spre el spunând că i s-a părut că-l vede pe băiat, dar că s-ar putea să fie rănit. Văzuse un băiat cățărându-se pe pagoda sfântă aflată În reparații, a zis el, care apoi a alunecat și a dispărut din vedere. Barcagiul l-a strigat pe băiat de multe ori, dar nu a primit nici un răspuns. I-a sugerat apoi lui Walter să se cațăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Barcagiul l-a strigat pe băiat de multe ori, dar nu a primit nici un răspuns. I-a sugerat apoi lui Walter să se cațăre În căutarea băiatului, În timp ce el se duce după ajutor pentru a-l căra pe băiat Înapoi. Pagoda se afla Într-o stare foarte proastă. Căzuseră cărămizi și pietre de la locul lor, iar statuile lui Buddha din intrândurile pereților rămăseseră fără chipuri. Sprijinită de peretele interior din spate, Walter a găsit o scară de lemn. A urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
statuile lui Buddha din intrândurile pereților rămăseseră fără chipuri. Sprijinită de peretele interior din spate, Walter a găsit o scară de lemn. A urcat pe ea și a cercetat cu grijă, dar nici urmă de Rupert. Oare se afla În pagoda care trebuia? A dat să coboare, dar a văzut că nu mai era scara (mulțumită barcagiului care o dăduse jos ca să-l imobilizeze În timp ce ceilalți barcagii Îi făceau să dispară pe turiști). Între Walter și nivelul solului erau vreo șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Îngrijoreze că turiștii vor deveni nerăbdători și furioși, așa că a hotărât să coboare fără scară. Și-a Înfipt degetele În crăpăturile dintre pietre și și-a sprijinit picioarele pe niște mici proeminențe, În timp ce-și cerea iertare Natului pagodei pentru că se urcase pe un perete atât de fragil. Dar se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
explicat de ce cererea Îi fusese amânată pe termen nedefinit. Asemenea atâtor altor oameni cu speranțe similare, era pus pe lista de așteptare, la mila multor factori necunoscuți. În ziua În care a aflat, s-a Întors la lacul Inle, la pagoda În care se afla piatra ce-i schimbase viața, a scos fotografia tatălui său, a Întors-o și a citit cuvintele care urmau să-i redea libertatea pe termen nelimitat. După un an de la salvare, Moff și Heidi Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rafinați, un prestigiu religios. După cum se știe, începînd din secolul al XVII-lea, amenajarea grădinilor în bazine a devenit o modă pentru învățații chinezi.31 În mijlocul bazinelor umplute cu apă, se puneau pietre, arbori pitici, flori și uneori chiar case, pagode, poduri și chipuri omenești, în miniatură; pietrele erau numite "Munți în miniatură", în anamită, sau "Munți artificiali", în sino- anamită. Chiar aceste nume trimit la o semnificație cosmologică: Muntele, după cum am văzut, este un simbol al Universului. Grădinile în miniatură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o bună zi. 13 ianuarie 1475, Templul Shaolin, China Shaolin („Templul pădurii tinere”) se deschidea, În pădurile munților Shaoshi, ca o minune de arhitectură chineză. Nu era un simplu templu, ci o suită de clădiri, de dimensiuni diferite, acoperite de pagode pe unul, două sau trei nivele. Pelerinul care sosea din masivul Songsan și intra În munții Shaoshi vedea, la Început, doar acoperișurile. Așa cum le vedea Oan-san, alături de Liu Huang, după trei zile de drum, la est de Drumul Mătăsii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zile de drum, la est de Drumul Mătăsii. Era un joc de forme, asemănător unei melodii. Acoperișurile curgeau din unul din altul, dar sărind din nivel În nivel, pentru a se transforma, la mijlocul unora din clădiri În adevărate turnuri de pagode, migălos Împodobite și sculptate. Țiglele erau din ceramică multicoloră, alternând roșul, albastrul, verdele și galbenul. Pe măsură ce se apropiau, Ștefănel avea vederea panoramică a complexului de mănăstiri și clădiri administrative care alcătuiau „templul”. Era o succesiune de curți interioare, mărginite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sala principală pentru meditație. Seara, Oan-san discuta adeseori cu maestrul Shan Bao, dar nici acele discuții nu puteau fi ascultate de ceilalți luptători. De pe terasa pavilionului central, tânărul mai privi o dată ninsoarea deasă care acoperise curțile interioare și care transforma pagodele În construcții fabuloase, supraetajate, ca niște făpturi albe care căutau limita de la care Începea cerul. Era deja seară, iar călugării Își terminaseră programul religios. În ziua aceea se Întorseseră și cei douăzeci de luptători trimiși pentru respingerea piraților wako de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să distingă nimic. Maestrul nu era vizibil, dar era prezent. O dâră abia perceptibilă de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prieteni, Într-o lume pe care o cunoștea. Pornea spre necunoscut, spre amintire și spre primejdie. Abia trecut de poartă, simți aerul curat al dimineții care se apropia. Și, deodată, auzi tobele care Începuseră să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea unei Înalte solii sau la primirea unei echipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cea mai mare parte dintre voi nu va mai avea niciodată șansa de a o vedea din nou. Avem noroc de o zi senină. Furtunile de nisip din deșertul Gobi se odihnesc. Urmărind direcția degetului eunucului-șef Shim, văd o pagodă albă. — Templul acela în stil tibetan adăpostește spiritele zeilor care protejează dinastia Ch’ing de generații. Aveți grijă ce faceți, fetelor. Asigurați-vă că niciodată nu tulburați sau jigniți spiritele. Ca să coborâm de pe deal, Shim ne duce pe o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
statuii. Numele templelor sunt cioplite pe scânduri aurite: Palatul Sănătății Excelente, Palatul Păcii Eterne, Sala Milei, Casa Norului Norocos, Casa Calmului Veșnic. Unele au fost construite din pavilioane deja existente, altele din încăperi și grădini. Fiecare locșor e înțesat cu pagode și altare. — Concubinele în vârstă și-au transformat locuințele în temple, îmi șoptește An-te-hai. Își petrec viața nefăcând nimic altceva decât să psalmodieze. Fiecare dintre ele are un pat micuț în spatele statuii lui Buddha. Vreau să știu cum arată concubinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de împărați au venit aici pentru a-și hrăni solitudinea. Locul este el însuși o legendă. E situat la nord-vest de Orașul Interzis, la optsprezece mile de Peking. Aici se află grădini în grădini, lacuri, pajiști, văi acoperite de ceață, pagode, temple și palate minunate. Ai putea colinda de la răsăritul până la apusul soarelui fără a vedea aceeași priveliște de două ori. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că Yuan Ming Yuan se întinde pe douăzeci de mile! Grădinile principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceremoniei, însă din păcate nu este decât începutul. Cea de-a șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei arderii figurinei. S-a dat foc la trei palate și doi munți din hârtie. Palatele au douăsprezece picioare înălțime, fiecare având în vârf o pagodă aurită. Un munte e vopsit în auriu, iar celălalt în argintiu. Ceremonia se desfășoară în afara Orașului Interzis, lângă Podul de Nord. Mulțimea care s-a adunat e mai numeroasă decât la o sărbătoare de Anul Nou. Palatele de hârtie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment plăcut de speranță. În numai câteva luni, se va naște copilul. Am încercat să sap în pământ, dar e încă tare. An-te-hai mi-a adus un sac cu bulbi de flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bici din piele, un vas de ceramică albastră pictat cu peisaje, un evantai antic cu un poem scris de un poet celebru din dinastia Ming, un ac de păr din jad verde cu fluturi sculptați, un cercel în formă de pagodă și un bujor roz. Copilul mi-a fost luat de dimineață, pentru a se asigura faptul că el va acționa din proprie voință. În ultimele câteva săptămâni am încercat să-l ghidez spre „alegerile bune“. I-am arătat o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fumul și cenușa au fost purtate de vânt peste ziduri. Un nor des, înțepător, spânzura deasupra orașului, în cele din urmă așezându-se în părul, ochii, hainele, paturile și bolurile oamenilor. Nimic nu a supraviețuit în Yuan Ming Yuan cu excepția pagodei din marmură și a podului de piatră. Printre miile de acri de grădini, singura clădire rămasă în picioare a fost Pavilionul Norilor Prețioși, sus pe un deal deasupra lacului. Aveam să aflu mai târziu de la prințul Kung despre „sunetul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
felului în care se purtase cu mine, habar nu aveam cum arăta palatul cu adevărat. Inițial, fusese capitala dinastiei Sung de Nord, în secolul al XII-lea. De-a lungul anilor, împărați din diferite dinastii au adăugat numeroase pavilioane, turnuri, pagode și temple. În timpul dinastiei Yuan, lacul a fost extins, pentru a deveni parte din rezerva imperială de apă. În 1488, împărații dinastiei Ming, care erau amatori ai frumuseții naturale, au început să construiască rezidența imperială lângă lac. În 1750, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care i se ridicase la tâmple în timpul retragerii din Azuchi încă nu se calmase. În timp ce urca Muntele Hiei, cugetul lui Mitsuhide nu era împăcat nici un moment. Cât de pustiit arăta totul, în contrast cu prosperitatea de altă dată. Urmând râul Gongen spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor nu se schimbaseră. Încă din vechime, muntele era vestit ca sanctuar al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se în fața unui templu ruinat; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]