18,714 matches
-
și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui Dumnezeu cade tihna peste cei un milion de oameni adunați între
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
nou plină de ei, vor aceleași lucruri ca ieri, iar mîine va fi la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
pe un scaun alb, al unei bătălii încheiate, pe care o semna Yoko Ono. Atât... 2. Pătratele tablei de șah erau albe, oștile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu și al tău erau albe! Mai lipsea doar paharul de lapte din care aș fi vrut la un moment dat să beau - ce sete oribilă m-ajungea din trecut! - ca totul să fie egal înainte de moarte! N-am avut curajul să fac prima mutare, tu nu ai vrut să
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
o curea de piele sau poate chiar cu sufletul care sub pămînt, precum fumul, pleacă învelit într-un țipăt - și mă gîndesc că viața are subînțelesuri care nu au de-a face cu omul. Cîrtița cu cheiță Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
fi aruncate În infern, Altele vor crește În întuneric. Pe noi, Contemporanii Plantelor Mulți ne vor întreba Unde am ascuns Lumina. Alegerea femeilor Femeile au de ales Între zei Și semenii lor, Poeții. Poeții pot alege Între femei Și un pahar de vin. Femeilor Le e la îndemână A iubi Ori a iubi un poet... D Lestine iterare 77 În seara asta În seara asta Este Noaptea Muzeelor. În seara asta metroul Urcă Pe verticală. Nu mai coboară. Rămâne În istorii
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
Gellu Dorian Nu toți cei care privesc printr-o fereastră văd același lucru, dincolo este o lume care dispare în paharul gol al însetatului, aici chiar băutorul de absint dispare în sine așa cum fac norii deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și se face și el nevăzut - (scriu la marginea patului chiar despre
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
oțet întinsă de o mînă nevăzută, poate chiar mîna lui Dumnezeu, ca ultim gest, după care dispare în timp ce eu redau aici fiecare detaliu ca pe un cer senin amintirea unor nori și ei dispăruți) - acum este atîta liniște aici, încît paharele șoptesc la gura-nsetatului ai cărui ochi adună toate imaginile pe care nu toți le pot vedea chiar dacă ochii lor curg peste ele ca ploile peste orașul dispărut în cer - (închid paginile și dispar, plictisit ca sîngele în trupul altui
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
întruna, pe de rost. Oglinzile s-au săturat de mine: poate e timpul să mor. Numai că moartea nu e atât de bună încât să vină atunci când o chemi. Si ca să nu stau chiar degeaba, uite că beau patruzeci de pahare cu vin -câte unul pentru fiecare semen al meu de care moartea s-a îndrăgostit la prima vedere, și-mi sterg, înghesuit printre ceilalți, la slujba de seară, câte un strop al lepădărilor mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
Mircea A. Diaconu Arestarea unui îndrăzneț pungaș Joi seara pe când comerciantul de porci Sidac Dumitru din Coclucica no. 143 se găsea cu agentul de la Primărie Dubniciuc la un pahar de vin în restaurantul lui Tauber din strada regina Maria, și-a făcut apariția în birt un anume Dumitrescu, care, dându-se și el măcelar și negustor de vite din București, s-a așezat la masa tovarășului de profesiune Sidac
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal cu tot cu mîna ei blîndă adoarme în sete paharul din care bei la trezire e un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal cu tot cu mîna ei blîndă adoarme în sete paharul din care bei la trezire e un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
sine de coadă!" Din toate ieși cu bine și faci dovadă, La Templul Mamei, la Izvorul de Lapte și la Izvorul de Miere Mi-ai așezat pocalul sub sânul unde pruncul se cere. Mi-ai dat ramura Mărului de Aur, Paharul cu sângele durerii de taur Și cununa de laur, Coronița de frunze de mirt, să mă gătească Zâna de Marea Zburdă și Râzgâierea cea Muierească în care pe om vine femeia să-l meșteșugească... Mirele Mamei Pământului, mă iartă, iartă
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald pur orbitor Chiar acum și aici ridicăm paharul cu licoare vărsăm un strop ca să-și amintească și morții de noi apoi cântăm cântăm fericiți ca și când nimic și nimeni nu ne-ar mai despărți pe noi cei de aici de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem la
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem la rându-le fericiți cum cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia de tramvai am un
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
plece, sau să accepte bani. Nu poți spune unui om la impas: iartă-mă dar n-am timp, fără să-ți fie rușine să-l privești în ochi. Așa că traducea mai departe scurtele indicații al doctorului, întrebările familiei, nevoia unui pahar de apă, știind că între cele două limbi se cuibărise limba bolii, pe scena acestui suflet ipostaziată în corp. Iar despre aceasta nu știa mai nimic, probabil că nici nu avea să afle vreodată de ce se îmbolnăvise, cum se traducea
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
aprobat cartea. Și ea dă din cap, reflexiv, și parcă cu un pic de simpatie. Mă uit pe lângă profilul ei, afară: norii nu s-au rărit. E încă furtună. Imi dați voie?, întreabă hindusul. Se apleacă spre noi, ținând două pahare înalte de coca-cola. Mi-l întinde pe al meu, și-mi spune: coca-cola asta e amestecată cu un rom cum n-ați băut niciodată. Dar dacă nu vă place, vă fac alta fără rom. Mersi. Iau paharul și sorb. Amestecat
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
noi, ținând două pahare înalte de coca-cola. Mi-l întinde pe al meu, și-mi spune: coca-cola asta e amestecată cu un rom cum n-ați băut niciodată. Dar dacă nu vă place, vă fac alta fără rom. Mersi. Iau paharul și sorb. Amestecat cu zahărul și cafeina, simt un tăiș de alcool cald, bine distilat, parfumat, delicios (ia uite ce beau ei, ia uite cum trăiesc ei!). Hindusul zâmbește de lipsa mea de sofisticare și se așază pe scaunul din fața
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
am mâncat nimic de ieri seară. Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
o replică). Mă aud răspunzând agresiv, stiți ce, tovarășa... eu înțeleg că nu sunt liber, dar e jignitor să mă credeți naiv! Știm toți de ce suntem unde suntem în istorie. Dar dacă e să fim toți împreună, măcar să fim complici! Paharul de coca-cola, îl am încă în mână, gol. Il strecor în buzunarul scaunului dinainte. Se uită la mine, totuși impresionată de atâta patimă din partea mea. Ii spun, retezat: poate-am discutat destul. Mi-a părut bine. Din scaunul din față
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ce trăia din trafic de influență, dar se credea și pictor, privea mulțimea încîntat, de parcă ejacula asteroizi. Celălalt, cel care îi scria articolele și discursurile, urîndu-l și dorindu-i moartea, dar neputînd să trăiască fără el, stătea cu nasul în paharul de pepsi. Probabil și peștii-pilot îl urăsc pe rechin, gîndi ministrul, doct la zoologie. Năimiții erau antialcoolici amîndoi. La masă, alături de ei, era și gorila cu pistol care avea misiunea să-l apere. Putea să-l apere de orice, dar
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre buze în paharul pe care-l poartă pe umeri mai lasă un strop copilul nu mai plânge când simte miros de mamă. Glosar Lijancă - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând cu pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Emil Brumaru Dragostea-și are grijele-i mărunte: S-oprească fluturii pe buze de pahare, Să facă roua ziua grea s-o-nfrunte, Seara să ducă melcii la plimbare, Și să te-mbrace numai în veșminte Ce-arată multe și ascund puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
caz de frumusețile Parisului, lumea e deja amestecată,vin americanii, haitienii, africanii, ce să mai înțeleagă parizianul obișnuit care iese la braț cu soția și fata lui în Bois de Boulogne, ca să mănînce în oraș, apoi și să bea un pahar de vin cu niște prieteni cu care se întîlnește la ora opt la "Lipp", să zicem, lui Kiki îi place la Lipp, lui Kiki îi place orișiunde, pentru că se bucură de orice clipă. Stai că-ți povestesc, ce mai, a
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]