616 matches
-
iunie, inima a încetat să-i mai bată. Ca întotdeauna în cazul morții subite a unui suveran, s-a vorbit de otrăvire. Crima ar fi fost plănuită de Antipater, locotenentul lui Alexandru, și înfăptuită de fiul acestuia, Iolaus, care era paharnicul regelui. Băutura mortală ar fi fost apa înghețată luată din izvorul rîului Styx, din Arcadia. Apa era pusă într-o copită de măgar, de cal sau catâr, căci orice alt vas din lut, fier sau bronz ar fi crăpat din pricina
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
dăruită, datorită contribuților sale la Divanul Moldovei, o moșie. Sub domnia voievodului Nicolae Mavrocordat Emanoil Hurmuzachi a fost mare comis și membru Divanului. Medelnicerul Constantin († 1794), bunicul lui Hurmuzaki, al cărui bunic a fost mare pitar și tatăl său mare paharnic, a cumpărat în 1765 moșia Cernăuca din Bucovina (astăzi in Raionul Noua Suliță, Ucraina). Fiul său Doxaki (1782-1857) plecase în tinerețe în partea de sud a Moldovei, dar a revenit în anul 1804 în Bucovina. Dupa ce primul fiu lui
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
(n. 6 ianuarie 1834, București - d. 14 martie 1857, București) a fost un poet romantic român. Tatăl său, Zamfirache Sihleanu, a fost paharnic și administrator al fostului județ Râmnicu Sărat. Mama se numea Maria, născută Popescu. Sora sa mai mare, Elena, s-a căsătorit cu Ion C. Grădișteanu. A copilărit în castelul și parcul construite de tatăl său pe moșia de la Sihla. Apoi
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10 zile în anul 6923 (1415) indiction 8, în vremea când a venit Mustafa Celapi. Io, Mircea voevod, din mila lui dumnezeu domn. Acad. R.P.R., C 123 Orig, slav
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
1638, domnitorul Vasile Lupu a întărit Mănăstirii Pionul, „care mai înainte se numea schitul lui Silvestru”, mai multe „curături”, una dintre acestea „ci au făcut-o săngur Silvestru, starețul acestui sfânt loc”. El i-a dăruit ulterior unele moșii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. Aflat în Moldova ca prefect al misiunilor catolice, monseniorul Vito Piluzzi din
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Ialomița îi poartă numele. În anul 1859, Evanghelie Zappa din România a organizat pe străzile Atenei alergări și alte genuri de competiții sportive. În 1856, Meteleu-Lipănescu, cel mai vechi sat, din patru, al comunei Scutelnici, județul Buzău, trece din posesiunea paharnicului Constantin Lipănescu în stăpânirea lui Evanghelie Zappa. De numele moșierului se leagă și un un lucru mai puțin cunoscut: afacerea Zappa. Înainte de a deceda, moșierul a lăsat moștenite toată averea sa (inclusiv cea din România) vărului său, Constantin Zappa, și
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]
-
figurează și sub numele de Cornescu-Greceanu. Cel care întemeiază familia este logofătul Șerban Greceanu, fratele cronicarului care, în 1714, se căsătorește cu cea de a patra fiica a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ilinca. Aceasta, aflată la a doua căsătorie (prima cu paharnicul Scarlatache Mavrocordat în 1698 ), primește ca zestre moșia Cornești din județul Dâmbovița. Din această căsătorie rezultă un fiu, Ioniță Greceanu-Cornescu, despre care nu se cunosc prea multe amănunte, afară de faptul că a avut mai mulți copii, primul dintre aceștia fiind
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
`Paharnicul (n. 7 septembrie 1795, d. 15 februarie 1862) a fost fiul bașceaușului, apoi stolnic Iordache Sion (urmaș al unei familii de răzeși din ținutul Tutovei) și al Ecaterinei, fiica lui Toader Danu, vornic de Vrancea. Sion scrie, între 1840 și
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
și nașterile din familie, dar și evenimente naturale sau gospodărești mai importante ( o secetă, un cutremur, o recoltă bogată sau una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
din familie, dar și evenimente naturale sau gospodărești mai importante ( o secetă, un cutremur, o recoltă bogată sau una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
lui Sion Coșescu, Andrei, a adoptat numele Sion ca nume de familie. Andrei Sion ,căsătorit cu o Gafița a avut un fiu, Toader Sion, care are la rândul său trei fii: Constantin, Ioniță și Iordache. Ultimul dintre ei este tatăl paharnicului Costandin Sion. Șerban Cioculescu a remarcat în lucrarea "Varietăți critice" că în secolul al XVI-lea un document menționează în satul Coșești, un Sion, fiul lui Dragotă păhărnicel. Paharnicul arhondolog și-a construit o legendă fabuloasă, a descendenței tătărăști a
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
trei fii: Constantin, Ioniță și Iordache. Ultimul dintre ei este tatăl paharnicului Costandin Sion. Șerban Cioculescu a remarcat în lucrarea "Varietăți critice" că în secolul al XVI-lea un document menționează în satul Coșești, un Sion, fiul lui Dragotă păhărnicel. Paharnicul arhondolog și-a construit o legendă fabuloasă, a descendenței tătărăști a familiei Sion, susținând că familia Sion ar descinde dintr-un "tatar de la Crîm , un Demir-Sultan, fiul hanului de Crîm, Beldingherei. Mînca-l-ar cânii, ticălos, pentru că au venit în Moldova și
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
ticălos, pentru că au venit în Moldova și s-au botezat". Fiind refugiat în Moldova, a luptat în rândurile oștenilor domnitorului Ștefan cel Mare, care l-ar fi botezat și boierit. Un cărturar important al familiei este Gheorghe Sion (1822-1892), fiul paharnicului Ioniță Sion și al Frosinei Schina , boiernaș pașoptist ( a participat la revoluția pașoptistă din Moldova), membru al Societății Academice Române, autor de poezii, fabule, piese de teatru, amintiri de călătorie (din Basarabia și Bucovina). a scris "Arhondologia Moldovei" între anii
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
în vedere că a scris pînă în ajunul morții (1862), înregistrând sinuciderea fostului domnitor Grigore Al. Ghica (1857). Primul procedeu al metodei sale de lucru este ancheta orală, printre boierii mai bătrâni, însă documentarea arhondologului a cuprins și izvoare scrise. Paharnicul a consultat " pe la 1826" condica vistieriei de la domnul Mihai Suțu din 1793, cu birnicii timpului. Uneori a consultat și documente de moșie, ca "Băloșeștii Voinescului, de la ținutul Vasluiului", sau "manuscripte istorice despre țara noastră și familia Cantimirească". Ioan Tanoviceanu prețuia
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
avantajos al unei ascendențe fabuloase..."( Serban Cioculescu, op.cit., p.147). Același Șerban Cioculescu nu ezita să numească Arhondologia "o scriere de ură și răzbunări personale..."Nicolae Iorga ignora conținutul lucrării lui Sion în mod conștient, din pricina descrierii răuvoitoare pe care paharnicul o făcuse strămoșilor marelui istoric. În studiul său despre "Genealogiștii Moldovei," G. Bezviconi afirma următoarele despre valoarea "Arhondologiei:" "Scrierea paharnicului Sion este o întreagă arhivă de bârfeli și răfuieli cu toți acei care au avut nenorocul să nu placă autorului
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
de ură și răzbunări personale..."Nicolae Iorga ignora conținutul lucrării lui Sion în mod conștient, din pricina descrierii răuvoitoare pe care paharnicul o făcuse strămoșilor marelui istoric. În studiul său despre "Genealogiștii Moldovei," G. Bezviconi afirma următoarele despre valoarea "Arhondologiei:" "Scrierea paharnicului Sion este o întreagă arhivă de bârfeli și răfuieli cu toți acei care au avut nenorocul să nu placă autorului; totuși, în lipsa altor memorii din acea epocă, lucrarea constituie un izvor de prețioasă informație, mai cu seamă în ce privește contemporanii săi
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana Ventura", cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete): Reședința familiei a fost la Conacul de la Ceplenița. Moșiile Ceplenița și Buhalnița au fost achiziționate de tatăl său, pe atunci paharnicul Constantin Cantacuzino la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este cel căruia i-a aparținut actuala Casă a Universitarilor din Iași. Prima mențiune documentară este
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
lui Mihai Viteazul, avându-și principala reședință la moșia sa din satul Coiani (azi Mironești, județul Giurgiu, pe malul Argeșului, la sud de București). Pe aproape întreagul parcurs al domniei lui Mihai Viteazul, Radu Șerban a deținut dregătoria de mare paharnic. Era deținătorul celui mai mare domeniu boieresc individual din Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea, stăpânind 71 de sate și alte părți de sate. Soția sa Elina, fiica banului Udriște, îi adusese și ea o zestre însemnată. După
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
477 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane. Satul Cuizăuca este menționat într-un document din 25 februarie 1604 ca fiind în hotar cu satul Minceni. În 1661 paharnicul Ilie Sturza cumpăra a patra parte din satul Cuizăuca. La începutul secolului al XIX-lea Cuizăuca avea 32 de gospodării ale țăranilor răzeși, proprietari de pămînt. Către 1816 în sat trăiau circa 500 de oameni care se ocupau cu agricultura
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
fost un om politic și scriitor român din perioada pașoptistă. Costache Negruzzi s-a născut în anul 1808 la Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, fiind fiul lui Dinu Negruț, de origine răzășească, ajuns boier în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu, fiica logofătului dreptății Iorgu Hermeziu. În anul 1809 mama sa s-a stins din viață. Costache Negruzzi și-a început învățătura în greacă cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
doritori de faimă și puteau să ridice oști pe cheltuiala lor. Cei mai de seamă reprezentanți ai acestei noi pături nobiliare craiovene, care eclipsa pînă și puterea boierilor Craiovești, au fost: Frații Buzești, Frații Golești, Banul Mihalcea , Radu Calomfirescu, Manta paharnicul, mai tîrziu ban, Banul Udrea și alții. În fruntea acestei partide se aflau Frații Buzești. Aceștia l-au obligat pe Mihai să lege țăranii de glie. Acest lucru avea să ducă, cu timpul, la scăderea drastică a populației Craiovei și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
lui Ștefan cel Mare, iar prin căsătoriile fiicelor domnitorului Ieremia Movila cu mari nobili din Polonia, Movileștii se înrudesc cu principii Europei de altă dată (Ieremia Wisniowiecki a fost nepotul lui Ieremia Movila). Tatăl voievodului, Dumitru Barnovschi, a fost mare paharnic în 1597, iar din 1598 până în 20 decembrie 1606 a fost mare postelnic. A fost înmormântat la Toporăuți, unde se află moșia familiei și s-a nascut (în 1590) și a crescut viitorul domn. Bunicul său, Toma Barnovschi, a fost
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
1647) în proprietatea fiului său, Vasile Ureche, care la rândul său a vândut această proprietate lui Pascu Lupașcu-Buhuș, căsătorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino. Începând de atunci, moșia și conacul au devenit proprietatea boierilor cantacuzini. Printre proprietari amintim pe paharnicul C. Cantacuzino (pe la 1758), logofătul Iordache Cantacuzino (în perioada 1793-1816), vistiernicul Iordache Cantacuzino și apoi Mihalache Cantacuzino. În jurul anului 1835, Iordache III Cantacuzino-Pașcanu a construit un frumos palat pe ruinele curții boierești pe care o ridicase aici, pe la începutul secolului
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]