611 matches
-
făcute de „păcătos” (care îi și restituie socrului foaia de zestre, asigurându-l că bunurile primite sunt intacte) înaintea ispravnicilor păreau a stinge „cauza”, dar mărturisirea Tudorei, care recunoaște că i-a fost țiitoare lui Dumitrache (arată episcopul Costandin și paharnicul Varlaam în înștiințarea trimisă mitropolitului) și scurtul stagiu petrecut de aceasta la „gros” reaprind mânia vistierului și declanșează violența. Neagu Drăgulinescu se năpustește în casa văduvei, o bate și apoi o târăște prin târg - el, boierul, avea privilegiul de a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ocupă de reorganizarea învățământului. În 1855 l-a însoțit pe Costache Negri la Conferința de la Viena a reprezentanților puterilor angajate în războiul Crimeii, contribuind la redactarea protocoalelor care priveau interesele Moldovei. Pentru activitatea social-culturală va fi răsplătit cu ranguri boierești: paharnic în 1835, căminar în 1853, iar mai târziu spătar. Își petrece ultimii ani ai vieții retras la proprietatea sa de la Vladnic, lângă Huși. Preocupările lui S. cuprind mai multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Este autorul unui Abețedariu românesc sau
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
, Alexandru (6.I.1834, București - 14.III.1857, București), poet. Este fiul Mariei (n. Popescu) și al paharnicului Zamfirache Sihleanu. După copilăria petrecută pe moșia părintească din ținutul Buzăului, după anii de învățătură la Pensionul „Monty” și la Colegiul „Sf. Sava” din București, la optsprezece ani S. se afla la Paris, unde va obține bacalaureatul în 1853, la
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
SLĂTINEANU, Iordache (? - 1822), traducător. Boier muntean, cu rang de paharnic și mare vornic, S. a tradus o piesă de Metastasio, sub titlul Ahilefs la Schiro, și Istoria lui Sofronim de Florian (ambele după intermediare grecești) și le-a publicat într-un singur volum, la Sibiu, în 1797. Tragedia lui Metastasio
SLATINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289716_a_291045]
-
unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de înalte cinuri, încetează. Socotindu-se persecutat, dospind în el nemulțumirea și ranchiuna, paharnicul pune la cale - sau este doar complice al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de înalte cinuri, încetează. Socotindu-se persecutat, dospind în el nemulțumirea și ranchiuna, paharnicul pune la cale - sau este doar complice al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață Ștefan S. Gorovei, București, 1973. Repere bibliografice: I.
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață Ștefan S. Gorovei, București, 1973. Repere bibliografice: I. Tanoviceanu, Studiu asupra „Arhondologiei” paharnicului Costache Sion, „Arhiva”, 1893, 1-2; Chendi, Scrieri, V, 292-293; Gh. Ungureanu, Familia Sion, Iași, 1936, 65-71; Călinescu, Ist. lit. (1941), 899, Ist. lit (1982), 203-204; Cioculescu, Varietăți, 145-176; Ist. lit., II, 607-609; Cioculescu, Itinerar, II, 121-125, IV, 38-42; Steinhardt, Între
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
mai târziu se stabilește în ținutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcționar: „scriitor de limba moldovenească” la judecătoria din Hotin. După trei ani demisionează și, cu partea lăsată prin testament de Ladà, cu economii și cu zestrea soției (Zoița, fata paharnicului Mihalache Ghițăscu), cumpără moșii în ținuturile Hotin și Iași. Se statornicește în 1839 la Pociumbeni, unde, „ajuns la liman liniștit”, obținând și titlul de nobil în 1856, se va ocupa tot restul vieții cu agricultura. V. a scris, pe la 1845
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
francez Eugène Bournouf (din care a și tradus câteva fragmente). Aceleași înclinații transpar și din nuvela Cele cinci surori de la Târgul Neamțului, a cărei atmosferă amintește de Cezara lui Mihai Eminescu. P. a fost atras și de „cânticelul comic”, scriind Paharnicul Chifterescu, un text plin de ironii la adresa boiernașilor provinciali, ignoranți și puși pe căpătuială. O bogată activitate a desfășurat în calitate de traducător. Demnă de reținut este tălmăcirea primei părți din Faust de Goethe, la care a început să lucreze înainte de 1859
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
Necunoscut, str. Maior Al. Câmpeanu 54 32. Dumitrescu Maaria, str. Mașină de Pâine 21 33. Necunoscut, str. Maica Domnului 13 34. Necunoscut, str. Mierlei 26 35. Necunoscut, str. Paris 26 36. Necunoscut str. Paris 51 37. Col. Samoilescu Gheorghe, str. Paharnicului 5 38. Nanu Gheorghe, str. Porf. dr. Cantacuzino 8 39. Necunoscut, str. Răspântiilor 37 40. Necunoscut, str. Radu Popescu 27 41. Necunoscut, str. Romă 4 42. Elenă Enanovici, str. Romă 37 43. Anghelescu Gheorghe, str. Sandu Aldea 49 44. Cusuta
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
în forma populară a cimiliturii, o serie de schițe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum și moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuțit simț al ridicolului dă „caracterelor” sale accentul de expresivitate. Portretul creionat avarului paharnic Iordache Lazu a fost socotit primul pamflet românesc în versuri. Malițioasă, verva satiricului dă la iveală șarje izbutite, cu o oarecare inventivitate verbală. Expresia, cu iz popular, e încă nefiltrată de greco-turcisme, dar are pe alocuri culoare. Cu ocazia încheierii
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înșirară ca un fir până spre păduri. Porunca regelui va fi împlinită, spuse meșterul într-un târziu. În a șaptea zi bubuiră tobele. Dușmanii își pregăteau ospățul de biruință. Pe câmpie sosi regele cu cele nouăzeci și nouă de căpetenii. Paharnicii umplură cupele. Era liniște deplină. Se aștepta semnul regelui pentru închinarea cupelor. Olarul în ograda lui își duse o mână la inimă... Regele ridică în văzduh cupa cea strălucitoare, iar căpeteniile îl urmară... Deodată însă, un trăsnet înfricoșător și toate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spui, mama? Ce sunt hormonii, mama? Am mâncat împreună la o masă rotundă, în bucătăria mare de la parter. Sheba pregătise plăcinta ciobanului și salată. Richard a desfăcut un vin de Rioja. — Bash e bucătarul în casa asta, iar eu sunt paharnicul. Conversația de la masă a fost însuflețită. Ben a povestit cum fuseseră în vizită cu școala la grădina zoologică din Londra și toți ne-am minunat să auzim reproduse sunetele scoase de diverse animale. Sheba m-a pus să-i povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul pentru a i-o umple iarăși ochi. Dinaintea convivilor se înghesuiau sumedenie de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
explică bucătarul-șef. Nici ei nu s-au răzvrătit... Erau prea izolați, nu era bine - bucătarul-șef puse în ciocul fazanului câteva fire de cimbru. Dar Galba nu l-a pedepsit pe nici unul dintre asasini. — Capito fura așa cum fură toți - paharnicul gustă vinul. Ne-a nenorocit cu birurile lui, pe care le băga în buzunar ca să-și cumpere pământ cine știe unde. Așa fac toți - vărsă vinul într-o cupă decorată cu frunze de viță. N-am văzut niciodată un om atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de legiunile din Hispania. Se mai spune că Flavius Valens a corupt doi dintre ofițerii săi ca să-l ucidă. Apoi Valens a încercat să-l acuze de omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și picioarele de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef îi urmărea mișcările. Trase cu urechea la discuția celorlalți. — Eu sunt mulțumit că Galba e împăratul nostru. Va reinstaura ordinea la Roma - paharnicul amestecă cu grijă vinul, mierea și mirodeniile. Galba va fi salvarea noastră... Poate că e gutos, dar guta nu afectează creierul, iar creierul lui Galba este al unui adevărat împărat. Am fost cu el în Germania Superior și am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niște demoni dezlănțuiți, sângeroși... — Și eu am luptat alături de Galba! - ajutorul de bucătar adăugă cârnați și piper în linte. Nu făcea altceva decât să-i pedepsească pe soldați. Și ce pedepse! Galba e crud. — Galba e drept și sever! replică paharnicul. De multe ori soldații sunt aroganți și indisciplinați; ce se alege de o armată dacă nu se respectă regulile? Disprețuiesc disciplina din vremurile trecute - adăugă cu emfază -, când armata era templul ce păstra valorile vechii Rome - îl pălmui pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai văzut până acum. De azi, orice general, dacă își plătește soldații, poate fi ales imperator și să se opună celui ales la Roma de Senat și de popor? Unde o să ajungem? Să ne rugăm lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba al tău - bucătarul-șef îi aruncă paharnicului o privire plină de ranchiună, în timp ce întindea un iepure pe masă. Galba al tău, care a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi, Galba nu a plătit pe nimeni ca să fie ales. Îmi aduc bine aminte că spunea mereu: „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au siluit pe vestale! - întoarse sturzii cu atâta mânie, încât vreo doi săriră din tigaie și aterizară în cratița lui Listarius. Ați prefera să fie tot Nero? izbucni paharnicul. A risipit munți de sesterți în timpul domniei lui. Severus a spus: „Din câte am aflat, cu banii pe care i-a risipit, Nero i-ar fi putut plăti vreme de șaisprezece ani pe soldații legiunilor din întregul Imperiu. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar Galba e bătrân - Lucilius zdrobea energic piperul negru în mojar. Bătrân și bolnav. Cel puțin Nero era tânăr și frumos. Galba trebuie să se grăbească să-și aleagă un urmaș... — Pe Otho, poate - bucătarul-șef aruncă o privire spre paharnic: îl detesta de când aflase că Vitellius îl plătea mai bine decât pe el. Punem pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu să devină urmașul lui? Cocoșatul lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]