578 matches
-
și hidoase (...). Era momentul când burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios paj al fascismului (...). În acest bolnăvicios peisaj, alături de creații realiste care continuau cele mai bune tradiții ale literaturii noastre și vădind influența acestora, a apărut prima schiță a lui Marin Preda, intitulată Salcâmul. În timp ce în maculatura literară a vremii omul era
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cașcaval cu un briceag elvețian. Cu mijloace puține, Scheer Încropise un platou minunat de aperitive. Erau și măsline. Am ieșit din nou pe tărâmul nimănui, iar Scheer mi-a dat indicații să deschid vinul și să-i servesc gustările. Devenisem pajul lui. Mi-a spus să pun caseta cu Mabel Mercer și apoi m-a luminat asupra frazării ei meticuloase. Dintr-o dată a ridicat vocea: ― Poliția! Lasă paharul jos. Mi-am coborât repede paharul de Blue Nun și am mers mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
veștedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă... Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale, Așa că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * * * În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori și de pripas, Dar îndrăsneț cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pânditor Privind la Cătălina. {EminescuOpI 174} Dar ce frumoasă se făcu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se să nu piardă acest spectacol gratuit de carnaval. Doar în privirea grecului se putea citi o undă de neînțeleasă melancolie și o nesfârșită însingurare. Adevăratul spectacol se desfășura înăuntru, în casă, dar nimeni în afară de Dimitrios și de cei doi paji negri nu-i trecuseră vreodată pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată părăsind casa, căci pe cât de festivă și de publică era venirea, pe atât de discretă și tainică era plecarea. Localnicii invadau apoi cârciumile pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile Feliciei și le înmânai pajilor. Și parcă și Nikolai era. Ce căutai în visul meu? Mă spionezi? Inchizitorule! Liniștește-te odată, omule! exclamă Filip zâmbind. ți-a luat romul mințile? Nu eu am intrat în visele tale, ci tu ai preluat, acolo în birjă, aducerile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de toate simțeau că li s-a luat dreptul la legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o vadă pe Frediana pe cal și în haine bărbătești - cu o scurtă din piele de căprioară și pantaloni de in mulați, ce îi scoteau în evidență picioarele lungi; de fapt, ar fi putut fi luată și drept un tânăr paj puțin efeminat, dacă n-ar fi fost cascada de plete ce i se revărsa pe umeri, mângâiată când și când de un vânt umed care anunța ploaia. — Așadar, îi spuse el, aplecându-se puțin în șa ca să-i strângă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se să nu piardă acest spectacol gratuit de carnaval. Doar în privirea grecului se putea citi o undă de neînțeleasă melancolie și o nesfârșită însingurare. Adevăratul spectacol se desfășura înăuntru, în casă, dar nimeni în afară de Dimitrios și de cei doi paji negri nu-i trecuseră vreodată pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată părăsind casa, căci pe cât de festivă și de publică era venirea, pe atât de discretă și tainică era plecarea. Localnicii invadau apoi cârciumile pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile Feliciei și le înmânai pajilor. Și parcă și Nikolai era. Ce căutai în visul meu? Mă spionezi? Inchizitorule! Liniștește-te odată, omule! exclamă Filip zâmbind. ți-a luat romul mințile? Nu eu am intrat în visele tale, ci tu ai preluat, acolo în birjă, aducerile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de toate simțeau că li s-a luat dreptul la legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și să-și elibereze piciorul. Când am fost chemat înlăuntru, am găsit-o într-un fotoliu, cu piciorul gol atîrnîndu-i sub poala rochiei negre. Stătea încruntat de serioasă, cu mâinile părăsite pe brațele fotoliului. Dar când am îngenuncheat, ca un paj, să-mi exercit meseria, nu și-a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar galantă. Nu avea nimic. Nici un simptom îngrijitor. Nici măcar un semn exterior. Albul era imaculat. Numai călcâiul mic, de copil, îi era trandafiriu. "La peau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Până și imaginea ei reflectată era micuță. Părul negru i se arcuia într-un onduleu peste ochiul stâng, oprindu-se abrupt în dreptul bărbiei, acolo unde era retezat în linie dreaptă, ca malul unei ape. Jina nu-și schimbase tunsoarea de paj încă din liceu, se îmbrăca în același gen de pantaloni mulați și purta aceleași tricouri bărbătești largi. Și asta nu pentru că se opunea schimbării; ce femeie normală de treizeci și doi de ani, care-a fost măritată de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din fața lui era cu câteva kilograme mai grea decât soția lui cea fâșneață, iar în păr avea șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]