186 matches
-
("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă verticală sau perpendiculară
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul aerian al procesului orbitar. Procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini") este o apofiză, situată posterior pe partea de sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal se îndreaptă înapoi și lateral, pătrunzând în incizura pterigoidă dintre cele două lame (laterală și medială) ale procesului pterigoid, completând astfel fosa pterigoidă. Procesul piramidal este străbătut vertical de două canale palatine mici ("Canales palatini minores"). Aceste canale se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
palatine mici ("Canales palatini minores"). Aceste canale se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a arterei sfenopalatine ("Arteria sphenopalatina").
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
care pornesc spre Buda, cucerind teritorii întinse traversate de râul Tisa. Marea nobilime maghiară se simte amenințată de forța armatelor lui Mihai Szilagyi și , care numărau 15.000 de oameni. În sprijinul familiei Szilágyi vine, în ianuarie 1458, Nicolas Garai, palatinul Ungariei, cel care s-a oferit să susțină alegerea lui Matia ca rege al Ungariei, dacă acesta se va căsătorii cu fiica sa, Anna. Copila de opt ani era fosta logodnică al lui Ladislau Huniade, fratele lui Matia executat de
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
a fost stră-strănepoata regelui George al II-lea al Marii Britanii. Fratele ei, Alexandru, a fost bunicul lui Mary de Teck, viitoarea regină consort a regelui George al V-lea al Regatului Unit. A fost a treia soție a Arhiducelui Joseph, Palatin al Ungariei cu care s-a căsătorit la 24 august 1819. Cuplul a avut cinci copii.
Maria Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/326183_a_327512]
-
(în maghiară Aba Finta, sau Aba nembéli Szalánci Finta, ? - 1284 sau 1287) a fost un nobil maghiar, voievod al Transilvaniei între anii 1278-1280, palatin (nádor) al Ungariei între iulie 1280- iulie 1281 era fiul ișpanului de Ujvár, Dávid Aba (decedat în 1280), reprezentant al ramurii Széplak a familiei nobiliare Aba. El a avut o soră și doi frați - Amadé Aba, care a ocupat și
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
între iulie 1280- iulie 1281 era fiul ișpanului de Ujvár, Dávid Aba (decedat în 1280), reprezentant al ramurii Széplak a familiei nobiliare Aba. El a avut o soră și doi frați - Amadé Aba, care a ocupat și el funcția de palatin al Regatului Ungariei, si Peter Aba, care a fost jude regal. Numele lui Finta Aba apare în izvoarele istorice maghiare în perioada dintre anii 1275-1282. La finele anului 1277 și începutul anului 1278, alături de György Baksa, el a luat parte
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
capitala la Ungvár, care, în zilele noastre, este împărțit între Ucraina și Slovacia. În această regiune el a ridicat castelul Nevicke, ale cărui ruine se văd și astăzi. În vara 1280 a părăsit Finta Aba conducerea Transilvaniei, pentru a deveni palatin al regatului Ungariei. De asemenea a primit dregătoriile de jude al cumanilor și ișpan al comitatelor Somogy și Șopron. Când cumanii, dezamăgiți de schimbarea politicii regelui, au încercat să fugă din regat, dar regele și ostile nobiliare, inclusiv de sub comanda
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
Despicăturile (sau fantele) labiale și palatine sunt malformații congenitale ale feței caracterizate prin absența de substanță la nivelul buzei superioare și/sau palatului bucal (cerului gurii) determinată de lipsa fuziunii mugurilor labiali și/sau palatini în cursul dezvoltării embrionare. Despicăturile labiale și palatine sunt malformații congenitale frecvente (aproximativ 1/700 nou născuți) ce pot fi tratate chirurgical după naștere, în primii ani de viață. Despicătura sau fanta labială (în limbaj medical cheiloschizis, din limba greacă
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
trei linii bavareze. În anul 1623 Maximilian I de Bavaria a obținut demnitatea de principe elector al Sfântului Imperiu Roman, în virtutea extinderii autorității sale asupra Palatinatului. Membrii familiei au domnit ca Duci, Electori și Regi ai Bavariei (1180 - 1918), Conți Palatini ai Rinului (1214 - 1803 și 1816 - 1918), Margrafi din Brandenburg (1323 - 1373), Conți de Olanda, Hainaut și Zeeland (1345 - 1432), Elector-Arhiepiscop de Köln (1583 - 1761), Duci de Jülich și Berg (1614 - 1794/1806), Regi ai Suediei (1441 - 1448 si 1654
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Duce de Jülich-Cleves-Berg a murit fără moștenitori în 1609, Războiul Jülich de Succesiune a izbucnit, terminându-se la sfârșitul anului 1614 prin Tratatul de la Xanten, care împărțea ducatele între Palatinatul-Neuburg și Margraful de Brandenburg. Jülich și Berg au revenit Contelui Palatin Wolfgang William de Neuberg. În 1619, protestantul Frederick al V-lea, Electorul Palatin a devenit Rege al Boemiei însă a fost învins de către catolicul Maximilian I, Elector de Bavaria, un membru al ramurei bavareze. Ca urmare, Palatinatul Superior trebuia cedat
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
1058) a fost un Duce al Poloniei din dinastia Piast și monarhul de facto al întregii țări din 1034 până la moartea sa. El a fost singurul fiu al lui Mieszko al II-lea Lambert și al prințesei Richeza, fiica contelui Palatin Ezzo de Lotharingia (Ezzonen) și nepoata împăratului Otto al II-lea. Cazimir este cunoscut sub numele de Restauratorul, deoarece a reușit să reunească toate părțile Regatului polonez, după o perioadă de mari frământări. El a recuperat Mazovia, Silezia și Pomerania
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
doilea martir și sfânt al Poloniei, canonizat în anul 1253. După exilul lui Boleslav, țara se afla sub conducerea instabilă a fratelui său mai mic, Vladislav I Herman (a domnit între 1079 și 1102). Vladislav a fost puternic dependent de Palatinul Sieciech. Când cei doi fii ai lui Vladislav, Zbigniew și Boleslav, l-au forțat în cele din urmă pe Vladislav să-l elimine pe protejatul său, iar Polonia a fost împărțită între cei trei. După moartea tatălui lor, Polonia a
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
a bucurat de o mică influență la curtea de la Viena . Noii regi controlau direct Ungaria Regală din punct de vedere militar, financiar și al afacerilor externe, iar trupele imperiale asigurau protecția granițelor. Habsburgii au evitat numirea pe post a unor palatini pentru prevenirea apariției unui funcționar cu o putere prea mare în regat. În plus, așa numita „problemă turcească” în punea pe unguri în conflict cu Habsburgii. În vreme ce Viena dorea menținere păcii cu otomanii, ungurii doreau alungarea lor de pe teritoriul național
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Aceasta a avut loc la o adunare populară organizată în Wroclaw de către magnatul Skarbmir. Se decisese să-l elimine pe gardianul actual al lui Boleslav, un nobil numit Wojslaw, care era rudă cu Sieciech, și au aranjat o expediție împotriva Palatinului. Ulterior, în 1099, armata Contelui Palatin și a Printului Vladislav au întâlnit forțele lui Zbigniew și ale lui Boleslav, în apropiere de Zarnowiec și de râul Pilica. Forțele rebele ale celor doi frați au învins armata lui Sieciech, iar Vladislav
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
adunare populară organizată în Wroclaw de către magnatul Skarbmir. Se decisese să-l elimine pe gardianul actual al lui Boleslav, un nobil numit Wojslaw, care era rudă cu Sieciech, și au aranjat o expediție împotriva Palatinului. Ulterior, în 1099, armata Contelui Palatin și a Printului Vladislav au întâlnit forțele lui Zbigniew și ale lui Boleslav, în apropiere de Zarnowiec și de râul Pilica. Forțele rebele ale celor doi frați au învins armata lui Sieciech, iar Vladislav a fost obligat să-l elimine
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
era de a-și încercui tatăl. Prințul a prevestit aceste manevre și și-a trimis forțele înapoi în Masovia. În împrejurimile regiunii Plock, forțele lui Vladislav au fost învinse. Prințul a fost forțat să-l exileze pe Sieciech din țară. Palatinul a părăsit Polonia în jurul anilor 1100/1101, continuând să locuiască în ținuturile germane. Cu toate acestea, el s-a întors în Polonia, însă nu a jucat nici un rol politic. Este posibil să fi fost orb. Vladislav a murit pe 4
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
rănit și fiul său, Boleslav de Kuyavia a murit. Trupele din Silezia, conduse de Mieszko și Jarosław, au ajuns pe câmpul de luptă prea târziu, la scurt timp după ce Mieszko al III-lea se retrăsese la Kalisz. În ciuda forțelor Contelui Palatin Goworek, care, de asemenea, venise să-l ajute pe Leszek, Silazienii au obținut o mare victorie, pentru că Mieszko al III-lea nu era prezent, această victorie aducându-le beneficii de prestigiu. La data de 22 martie 1201, Jarosław de Opole
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Mikołaj Gryfita. Cu toate acestea, apariția unui adversar puternic la tronul Cracoviei, fiul cel mare a lui Cazmir al II-lea, Leszek I cel Alb, a cauzat prăbușirea candidaturii dar și faptul că Vladisalv și-a bazat guvernarea asupra contelui palatin Goworek, care era un dușman încăpățânat al voievodului Mikołaj. Guvernarea lui Vladislav ca Duce de Cracovia și a Poloniei Mari, a durat timp de patru ani, până în 1206, când, după moartea principalului său susținător, voievodul Mikołaj Gryfita, Leszek I cel
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Deși Vladislav i-a asigurat succesiunea lui Boleslav al III-lea, propria sa pozitie era amenințată de către cei care îl recunoșteau ca succesor pe Zbigniew. În ciuda faptului că era guvernatorul Poloniei, Vladislav a căzut în datorii față de susținătorul săi, contele Palatin Sieciech. Siecieh era, de asemenea, gardianul lui Boleslav al III-lea care era încă minor și care avea ambiția de a conduce. Sofia i-a susținut ambiția. În 1090, Seciech împreună cu forțele sale, a preluat controlul regiunii Gdańsk din Pomerania
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Acesta s-a încheiat la 1614, prin tratatul de la Xanten, care a divizat ducatele între Palatinat-Neuburg și Margrafiatul Brandenburg. Jülich și Berg au revenit contelui palatin Wolfgang Wilhelm de Neuburg, iar după ce ultimul duce de Palatinat-Neuburg (de asemenea palatin elector din 1685), Carol al III-lea Filip a murit fără urmași în 1742, contele Carol Teodor de Palatinat-Sulzbach (după 1777 și elector de Bavaria) a moștenit
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]