305 matches
-
simetriei, deoarece este suficient să întoarcem imaginea pentru a obține o a doua figurină, ceea ce amintește de unul din basoreliefurile de la Laussel. Același principiu este aplicabil și pentru statueta de la Savignano (fig. 3b), una dintre cele mai mari reprezentări feminine paleolitice în ronde-bosse, având 225 mm înălțime. Partea superioară a corpului, deasupra bazinului, formează o piramidă ascuțită, simetrică celei constituite de membrele inferioare. Fața este marcată printr-o creastă verticală, gâtul nu este degajat de bust, sânii sunt voluminoși, abdomenul îngustat
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de un mic peduncul alungit și perforat, care poate reprezenta bustul personajului (J. Jelinek, 1988). Un loc aparte în reprezentările de la Dolni Vestonice îl ocupă celebrul cap feminin „Leonardo da Vinci” (fig. 7) care, alături de Brassempouy, este unic în arta paleolitică. Coafura nu este detaliată, dar este separată clar de figură printr-o incizie profundă. Fața are o formă triunghiulară, caracterizată printr-o frunte înaltă și bombată, ochii sunt deosebit de realiști, nasul este puternic și bine marcat, bărbia ascușită și clar
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
operă schițată dar neterminată, din cauza durității materialului Un obiect rar pentru Gravettian, și anume o gravură feminină (fig. 8b), provine de la Predmosti. Formele corpului sunt simple, geometrizate. Întregul stil al acestei gravuri diferă de absolut tot ceea ce există în arta paleolitică. Sânii și regiunea bazinului - părțile voluminoase - sunt reprezentate de ovale, construite din linii concentrice. Abdomenul este figurat printr-un cerc incomplet, diametrul său fiind redus. Maniera de tratare a capului este interesantă: are o formă triunghiulară, hașurat în interior cu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
lipsit de detaliile feței, dar prezintă un decor, cu analogii aproape exacte, cu o mică statuetă descoperită la Gagarino; sânii sunt enormi în contrast cu brațele încrucișate sub ei; bazinul este deosebit de voluminos (ceea ce face din ea, probabil, cea mai „grasă” statuetă paleolitică); picioarele sunt clar reprezentate, cu genunchii redați, însă fracturați în partea inferioară. Surprinde faptul că este lucrată în calcar, în timp ce majoritatea statuetelor sunt în fildeș sau lut ars. O. Soffer (2000) consideră că decorul de pe capul statuetei pare a fi
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
face cu o piesă deosebită, deoarece gravurile feminine pe os din Gravettian sunt excepționale și nu putem invoca, în acest sens, decât piesa de la Predmosti. Grupa rusă. Marea majoritate a statuetelor ruse reprezintă femei într-o atitudine clasică pentru arta paleolitică: cu capul ușor aplecat în față, cu unele detalii anatomice exagerate (sâni și abdomen voluminoase, cute de grăsime în regiunea bazinului și a șoldurilor). Membrele inferioare sunt destul de bine proporționate, cu genunchii redați în detaliu, însă extremitatea lor este, în
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
statuetă a cărei coafură, ce coboară în cozi pe ceafă, este prinsă în spatele urechii drepte, minuțios realizată în relief (fig. 9c). Trebuie reținut că aceasta reprezintă unica ureche umană figurată în Paleolitic. De asemenea, pe fața statuetei apare unicul tatuaj paleolitic. Ca și figurinele menționate anterior, aceasta poartă o centură vizibilă pe spate, constând într un sul relativ gros, incizat cu câteva linii transversale (N. Praslov, 1995). Grupa siberiană. Este caracterizată de marea unitate, tehnică și stilistică, a seriilor de statuete
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
iar regiunea fesieră normal dezvoltată, cu reprezentarea vulvei și a triunghiului pubian. Membrele inferioare, alungite, sunt clar detașate, genunchii nu sunt figurați, labele picioarelor lipsesc (H. Delporte, 1979). Statueta de la Courbet prezintă, în ciuda dimensiunilor mici, detalii anatomice rare în arta paleolitică: fața sumar schițată, în care se disting cavitățile oculare, nasul, visajul și fruntea. Ea se deosebește net de figurinele stilizate ale Magdalenianului, prin numeroase elemente: prezența capului și a picioarelor, trunchi detaliat, cu sâni și abdomen, bazinul voluminos, amintind de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sânii, precum și o fantă verticală ce pare să delimiteze coapsele (acest detaliu este vizibil și pe revers) (M. Egloff, 1995). I. M Braun (2005) o consideră o piesă în curs de prelucrare. Semnificații Cel mai important element al sistemului religios paleolitic pare a-l constitui reprezentarea feminină. Este, oare, o întâmplare, faptul că cele mai vechi creații artistice sunt legate chiar de acest tip de reprezentare (vezi Berekhat Ram)? Independent de diferențele dintre situri, care sunt de ordin tehnic sau stilistic
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
scapă. De aceea, și ipotezele privind această semnificașie sunt numeroase. H. Delporte (1979) a inventariat cinci posibile ipoteze: 1. Statuetele sunt imaginea realității. E. Piette (1907) considera că aceste statuete, în particular capul de la Brassempouy, sunt veritabile portrete ale femeii paleolitice. 2. Reprezintă idealul estetic. Pentru J. V. Zelizko (după H. Delporte, 1979), aceste figurații, cu tendință de obezitate, constituie idealul frumuseții paleolitice. El arăta că, la numeroase populații, proporțiile voluminoase feminine apar ca un semn al frumuseții. În schimb, pentru
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
realității. E. Piette (1907) considera că aceste statuete, în particular capul de la Brassempouy, sunt veritabile portrete ale femeii paleolitice. 2. Reprezintă idealul estetic. Pentru J. V. Zelizko (după H. Delporte, 1979), aceste figurații, cu tendință de obezitate, constituie idealul frumuseții paleolitice. El arăta că, la numeroase populații, proporțiile voluminoase feminine apar ca un semn al frumuseții. În schimb, pentru G. H. Luquet (1934) nu există un ideal feminin de tip colectiv, adică acceptat de toți. Din contră, fiecare artist, sintagma putând
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
aceste statuete simple modele feminine, invocând asemănări între figurina de la Dolni Vestonice și una din tinerele desenate de Rubens sau între dama de la Lespugue și Eva lui Van Eyck sau cea a lui D. Guthrie (1984), ce le consideră echivalentul paleolitic pentru Playboy, sau primele imagini erotice ale umanității. E. Trinkaus (2005), luând ca exemplu cunoscutele statuete de la Willendorf și Dolni Vestonice, arată că ele sunt reprezentări realiste ale unor femei obeze și că aceste „fat ladies” (p. 269) ilustrează un
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
culte religioase diverse. Actul de a reprezenta este văzut, mai degrabă, ca un act de extragere din procesul social a unui set informativ, a unor simboluri și narațiuni rezonante (M. Conkey, 2001). Concluzia lui M. Lorblanchet (1999) este că arta paleolitică răspunde unei pluralități de motivații, după locuri și circumstanțe: magie de vânătoare, de fecunditate, șamanism, ceremonii de inițiere și, de ce nu, reproducerea unor evenimente reale. Observăm că cea mai mare parte a teoriilor fac apel la comparațiile etnografice, dar chiar
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
atunci când H. Breuil (1952) a comparat unele elemente ale societăților din Noua Guinee cu cele paleolitice, a neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
general, și că ar fi de dorit să realizăm interpretări ale semnificației artei fiecăreia dintre populațiile sau culturile studiate. De asemenea, A. M. Nelson (1990) și, apoi, C. Cohen (2003) au realizat o revizie critică a literaturii privind semnificația reprezentărilor feminine paleolitice, punând în evidență cantitatea impresionantă de mituri ce a alimentat această literatură, precum și globalizarea teoriilor, neținându-se cont de imensa variabilitate (dimensiune, formă, materie primă, tip de decor etc.) a acestor statuete. Un număr important de preistoricieni au decis să
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sub tipar la Praehistoria, Miskolc. footnote> Vasile Chirica<footnote Iași footnote>, Mădălin Cornel Văleanu<footnote Iași footnote>, Codrin Valentin Chirica<footnote Ottawa footnote> Numeroase studii din bogata literatură de specialitate tratează aproape exhaustiv problematica reprezentărilor antropomorfe feminine în arta preistorică, paleolitică și neo eneolitică, uneori și aspectele religioase care decurg din imagistica feminității preistorice, cu lucrări de caracter general, monografic (Zoia Abramova, 1962; A. Leroi-Gourhan, 1990; H. Delporte, 1991; M. Otte, 1993; 2006; J. Cauvin, 1997; Cl. Cohen, 2003, etc.), sau
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
continuă, parțial, în zona fesieră. La decorul pictat rombic se adaugă modelarea sânilor în sensul de a reda feminitatea și caracteristicile sacralizate ale divinității-mamă, chiar dacă aceștia sunt normali ca dimensiuni și nu exagerat modelați, ca în alte creații antropomorfe feminine, paleolitice și neo-eneolitice. Se pare că grupele de linii oblice paralele (câte patru) se unesc în față, la nivelul genunchilor, creând impresia unei eșarfe, poate robă, care ar fi trebuit să acopere zona fesieră (a șoldurilor), dar lăsând total descoperit, deci
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
preistorice, care își au originea în creațiile comunităților umane din Paleoliticul superior (V. Chirica, 2004 a; 2004 b; G. Davidescu, V. Chirica, M. Cucolea, 2005; C.M. Lazarovici, 2006, p. 57-87). Din punctul nostru de vedere, toate simbolurile din creația artistică paleolitică și neo-eneolitică erau reprezentate, vizual, material, sub formă de semne, cărora creatorii lor le acordau semnificații speciale, poate specifice unor areale spațiale și culturi (civilizații) arheologice. Ne bazăm pe faptul că, în spiritualitatea preistorică, fiecare semn creat trebuia să semnifice
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
raport direct cu elementul feminin. Ne referim mai întâi la reprezentările foarte explicite din grota La Magdelaine (Tarn), unde bizonul este redat în poziție de „atac”, în asociere cu cele două imagini feminine, în poziție sexuală, scenă unică în arta paleolitică (A. Leroi Gourhan, 1965, p. 289, fig. 500-502). O altă descoperire de caracter excepțional a fost făcută în grota Chauvet. Aici, cuplul femeie-bizon este redat pe un planșeu calcaros: femeia este reprezentată, pictat, numai prin partea sacralizată a abdomenului, a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de Însuși Mântuitorul, la Cina cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în Paleolitic, dar și la unele comunități umane neo-eneolitice, elementul feminin
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dispare din viața socială, cu atât imaginea este mai puțin vie, iar nevoia noastră de imagini mai puțin vitală. De ce, de atâta timp, congenerii mei țin să lase în urma lor figuri vizibile pe suprafețe dure, netede și delimitate (deși peretele paleolitic era inegal și lipsit de contururi, iar rama tabloului este un fapt destul de recent)? De ce aceste glife, gravuri și desene rupestre, de ce aceste volume înălțate, cromlehuri, betili, acrolite, coloși, hermeși, idoli sau statui umane? De ce, pe scurt, există o imagine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din salubrul orizont cotidian. Renan, Viitorul științei: Va veni o zi când marele artist va fi ceva învechit, aproape inutil". Poate că o umanitate foarte puternică n-ar mai avea cu adevărat nevoie de artiști. În 30000, în marea sărăcie paleolitică, imaginea țâșnește la punctul de întâlnire dintre o panică și un început de tehnică. Atâta timp cât panica este mai puternică decât mijlocul tehnic, avem magie și proiecția ei vizibilă, idolul. Când panoplia tehnică primează încetul cu încetul asupra panicii, iar capacitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ea corespunde unei tendințe generale, unui ciclu de maturizare și că abstractul este într-adevăr la sursa expresiei grafice"57. Cu largile și calmele lui regularități, specialistul în preistorie vine în mod util în ajutorul miopiilor noastre. Rezumând traiectoria artei paleolitice, care ține între -30000 și -8000, Leroi-Gourhan, o decupează în patru stiluri sau perioade. Stilul 1 (30-25000), simbolicul sau pre-figurativul (incizii, cupule sau serii ritmice). Stilul 2 (circa 20000), trecerea de la semn la primele figuri. Stilul 3 (15000), punct de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar "repeta", mai strălucitor și mai scurt, în ciclul greco-latin, pe care-l reia ciclul creștin, apoi cel al artei moderne. Cronologia nu indică așadar maturitatea unei arte. O figură magdaleniană din anul 10000 are mai multă precizie anatomică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
multă la mai puțină încărcătură simbolică, până la reîncărcarea bateriilor prin golire, pentru a mia conversie (de la idol la artă și, în fine, la vizual). Și, cu puțin curaj, n-am putea regăsi oare într-o anume istorie a cinematografului cursul paleolitic? Am vedea-o, prescurtată, începând în exterior prin imaginea-indice, documentară, mărturie a lumii brute, cu frații Lumière; continuând în studio prin imaginea-icoană a academismului narativ din anii treizeci, patruzeci și cincizeci; virând apoi spre imaginea-simbol și manierism prin camera-stilou a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puțin respectabil al Originii). Era înainte de expediția lui Bonaparte și de gravurile lui Vivant-Denon, diplomatul artist care, călare, a desenat unul câte unul templele întâlnite în cale. Karnak nu exista în ochii secolului al XVIII-lea, nici preistoria (primul desen paleolitic, un os pe care erau gravate două căprioare, a fost descoperit în 1834, iar în 1879 frescele de la Altamira au fost desconsiderate, fiind socotite înșelătoria unui cioban). Pentru filosofii care au inventat arta și gustul, "copilăria istorică a umanității" își
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]