445 matches
-
lui Mihail al VIII-lea. Nomisma celui dintâi Paleolog conținea mai puțin de două treimi de aur. Impozitele percepute de la polulatia rurală au crescut și, în 1262 deja, drept răspuns, a izbucnit o revoltă țărănească în Bithynia. Politica internă a Paleologilor (care au distrus rapid mult din ceea ce realizaseră predecesorii lor din dinastia Laskaris), începând de la primul reprezentant al acestei dinastii, secătuia inexorabil statul grec. Dominația latină lăsase urme profunde. Orașele maritime italiene dețineau stăpânirea asupra apelor bizantine, coloniile lor erau
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
importante pe coasta occidentală a Mării Negre: Anchialos și Mesembria (astăzi, Nesebăr), extinzându-și teritoriul către interior în defavoarea Bulgariei. În Epir, cuceritorul Constantinopolului, Alexios Strategopulos, nu era mai fericit în operațiunile sale de început din 1260. Dar fratele împăratului, despotul Ioan Paleologul, repurta în vara anului 1264 o victorie importantă și-l constrângea pe despotul Mihail al II-lea să facă pace și să recunoască suveranitatea împăratului. Fiul lui Mihail al II-lea, despotul Nikephor I, inițial căsătorit cu o fiică de-
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
bizantin și de a-l forța la o supunere ecleziastică, pentru a ajuta la victoria politicii romane și nu la cea angevină. La moartea lui Clement al IV-lea (1268) și de-a lungul perioadei următoare, Mihail al VIII-lea Paleologul găsea susținere pe lângă regele Franței. Căci Ludovic al IX-lea cel Sfânt nu aspira mai puțin decât papii să-i alunge pe străini din Țara Sfântă și să încheie pace cu creștinii dezbinați. Carol de Anjou se alătura în timpul verii
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
puțin după sosirea sa în Africa, Ludovic al IX-lea murea și Carol de Anjou recâștiga Sicilia, după un scurt război victorios. Noi trimiteri de trupe în Moreea, în cursul anilor 1271-1272 vor opri înaintarea bizantinilor. Mihail al VIII-lea Paleologul neutraliza influența lui Carol I de Anjou în țările grecești și slave din Balcani prin alianțe dinastice. Statul grec occidental fusese dezmembrat după moartea despotului Mihail al II-lea (1271), conducerea Epirului trecea moștenitorului legitim, despotului Nikephor (căsătorit cu nepoata
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
pe împărat de eșecul unirii, iar papa Martin al IV-lea l-a excomunicat în 1281, de această dată, din sânul Bisericii catolice, și a lansat fățiș o chemare la cruciadă împotriva Bizanțului. La acel moment, acțiunile militar politice ale Paleologului stabilizaseră, întrucâtva, situația Imperiului. El a reușit să recucerească insulele Naxos, Kos, orașul Karystos, a ocupat înălțimile Peloponesului din apropierea Monemvasiei, Mistra. În [[12, grecii au câștigat încă un război cu familia Angelos și au încheiat o alianță cu Bulgaria. Însă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
afla în [[Tracia]] cu armata, pornită la un nou război cu latinii, s-a săvârșit din viață, fiul lui, Andronic, temându-se de dezordini, nici n-a îndrăznit să-i organizeze tatălui său funeralii solemne. [[Categorie:Împărați bizantini]] [[Categorie:Dinastia Paleolog]] [[Categorie:Imperiul Bizantin]] [[Categorie:Imperiul Roman]] [[Categorie:Turcia]] [[Categorie:Orientul Apropiat]]
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
anatolieni au profitat de evenimentele din Balcani și au pornit ofensiva împotriva otomanilor. Drept răspuns Baiazid a strâns armata la Bursa, a recucerit teritoriile pierdute și a anexat emiratele din vestul Anatoliei. În primăvara anului 1390 Ioan al VII-lea Paleologul, susținut de Baiazid, l-a detronat pe împăratul bizantin Ioan al V-lea. Deși autoritatea lui Ioan al VII-lea părea bine stabilită, Manuel al II-lea, fiul bătrânului împărat, a intervenit în septembrie 1390 alungându-l pe uzurpator. Ioan
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
" " a fost realizată în bronz de artistul italian Pisanello în anul 1445 și are diametrul de 9 cm. După ce a creat celebra medalie a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane, Pisanello a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. La Rimini Pisanello a fost în 1445, unde a executat cel
Prima medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325882_a_327211]
-
la rangul de „”, „Noua Romă” . Această idee a început să fie subliniată puternic în timpul domniei lui Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei, care era căsătorit cu principesa bizantină Sofia Palaiologhina. Sofia era nepoata lui Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit. Din acest motiv, Ivan a pretins că este moștenitorul legal al Imperiului Bizantin. La început, noțiunea de „A treia Romă” nu a avut în mod necesar o natură imperială, ci, mai degrabă, una
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
Mirabela Dauer, Corina Chiriac. Legătura dintre și Constantin Brâncuși este profundă. La vârsta de 20 de ani, frecventând cenaclul Elenei Farago din Craiova, ia contact cu creația geniului născut la Hobița. Mentori i-au fost profesorii Nicolescu Plopșor și Vasile Paleolog. Cu modestia care îl caracterizează, ascunde faptul că și datorită intervenției sale, în deceniul al șaselea al secolului 20, "Coloana recunoștinței fără sfârșit", cunoscută mai ales sub numele de Coloana Infinitului, nu a fost demolată cu tractorul. Alături de Coloană, "Masa
Alexandru Mandy () [Corola-website/Science/299263_a_300592]
-
a fost realizată din bronz de către artistul italian Pisanello prin anul 1442 și are diametrul de 8,8 cm. După ce a creat celebra medalie a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane, Pisanello a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. Printre primele medalii realizate a fost cea a lui Francesco Sforza
Medalia lui Francesco Sforza () [Corola-website/Science/325474_a_326803]
-
Pisanello a fost primul care a reinventat genul de medalie pe care îl cunoaștem astăzi.. Artistul a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. A început cu crearea celebrei medalii a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane:
Pisanello () [Corola-website/Science/323254_a_324583]
-
17. Un alt volum de versuri intitulat “"Lumini de amurg - Dusk Fires"” (292 p.), cuprinde 101 poeme (o glosă, 50 de rondeluri și 50 de sonete) în ediție bilingvă româno-engleză, traducerea fiind făcută de Axel H.Lenn. 18. Volumul “"V.G.Paleolog și Brâncuși - un dialog etern"” (454 p.) - este, după părerea scriitorului și brâncușiologului Victor Crăciun care semnează cuvântul înainte: “"O carte document și o carte de suflet, pentru că i se alătură împătimirea lui Petre Gigea-Gorun, care adaugă dragostei de neam
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Lumini de amurg - Dusk Fires", Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2003; · Ovidiu Ghidirmic: "De la tradiționalismul liric interbelic la neotradiționalismul modern, “Rațiunea”, Anul V, nr.67-69, iunie 2003; · Victor Crăciun: "Petre Gigea-Gorun a intrat în zona brâncușologilor", cuvânt înainte la volumul „"V.G.Paleolog și Brâncuși - un dialog etern"”, Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2003; · Nicolae Mareș: „"Un florilegiu plin de simțiri vibrante"”, Ecart nr. 252/Economistul nr. 1484 / 6 noiembrie 2003; · Felix Sima: „"Petre Gigea - la Vâlcea"”, Info-plus, Anul VII, nr. 207, 14 ianuarie
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Libertății nr. 4308 din 4 martie 2004; · Alina Mirea, Daniela Nedelcu: „"Dramă la Mănăstire"”, Ediție Specială de Oltenia nr. 894/27 februarie 2004; · Negoescu Tudor: „"Veritabilă carte cu prieteni"”, Lamura nr. 27-29 ianuarie-martie 2004, p.21; · Barbu Marian: „"Cu V.G.Paleolog despre Brâncuși"”, Lamura nr. 27-29, ianuarie -martie 2004, p.8; · Adrian Porcescu : "Curajul de a iubi “Cu floreta în arenă”" , “Mesagerul Olteniei“, Anul IX, nr.136, iulie 2004; · Tudor Nedelcea: “"Despre Petre Gigea-Gorun cu dragoste”, cuvânt înainte la volumul “"Din
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
funcții în stat erau ocupate, în timpul domniei lui, de persoane civile prin excelență-de pildă, astronomul și fizicianul Nikephor Chumnos și filozoful Theodor Metochites. De treburile armatei se ocupa războinicul fiu și asociat la domnie al autocratorului, Mihail al IX-lea Paleologul. Contemporanii menționau frumusețea fizică, aerul maiestuos și capacitățile neîndoielnice ale lui Andronic II. El ocrotea științele, a deschis la Constantinopol Școala împărătească-un fel de universitate; la curtea lui, oamenii culți se bucurau de stimă. Între 1288-1296 se desfășoară tratative
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
tronului, viciosul său nepot, Andronic cel Tânăr. Basileul l-a invitat pe acesta din urmă la o recepție și l-a acuzat, în prezența înalților demnitari ai statului, de gravul păcat al neortodoxiei. Lanțurile, în care să fie ferecat tânărul Paleolog, erau deja pregătite, însă, în acest moment, împăratul a fost înștiințat că palatul este înconjurat de soldații unuia dintre prietenii nepotului său-Ioan Cantacuzino, care simțiseră că nu-i lucru curat. Andronic II, un excelent actor, a început a-l îmbrățișa
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
fostul împărat a orbit, iar, peste încă un an, Andronic III l-a silit pe bunicul său să se călugărească, pentr evita uneltirile din parte acestuia. Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele- se plângea bătrânul Paleolog puținelor sale slugi credincioase cu cuvintele din Psalmul 68. El a murit la 13 februarie 1332, într-o sărăcie extremă, deoarece apucase să împartă puținul pe care îl avea partizanilor săi, căzuți în mizerie, care ajunseseră, sub Andronic III, din
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
trădat în 1411 de armata sa, care a trecut de partea lui Mûsa la Edirne. Suleyman a fost executat la ordinele fratelui său învingător. Mûsa a devenit liderul de necontestat al posesiunilor otomane din Balcani. Bazileul Manuel al II-lea Paleologul fusese aliatul lui Suleiman. Din acest motiv, Mûsa l-a atacat și a asediat capitala bizantină. Manuel i-a cerut ajutorul lui Mehmed, iar otomanii anatolieni au venit în apărarea Constantinopolului. Ajutorul lui Mehmed a fost de scurtă durată, pentru că
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
cucerească Constantinopolul și să formeze un nou imperiu islamic, au lansat asaltul final asupra orașului. Preluând Constantinopolul, Mehmed avea să dețină cheia rutelor comerciale dintre est și vest, Constantinopolul importând mirodenii din India. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, avea 10.000 de soldați, Mehmed avea 150 000 de soldați și ieniceri cu care a transportat pe uscat 70 de corăbii, ocolind fortificațiile dinspre mare ale Constantinopolului, pentru a ataca prin surprindere. Apărați de ziduri solide lungi de 4
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sekretōn" a devenit "megas logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Ioan V (19 noiembrie 1341). Peste un timp oarecare, conflictul dintre cele două grupări de la curte s-a transformat într-un război, care, potrivit unei opinii răspândite printre istoricii de mai târziu, avea un accentuat caracter de clasă. De partea Paleologului erau funcționarii, nobilimea orășenească, cercurile comerciale și meșteșugărești; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. Deoarece însuși Ioan VI Cantacuzino era isihast, situația a fost agravată și de lupta care izbucnise din nou în sânul bisericii. Isihaștii erau călugări care duceau
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
socotiți cetățeni loiali. Toate vorbele înțelepte și măsurate dădeau îndată de bănuit. La Thessalonic a pus mâna pe putere mișcarea socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei citadine. Averile cetățenilor bogați și ale mănăstirilor au fost puse, cu asentimentul poporului, sub sechestru, în folosul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
încoronat pe Ioan VI la Adrianopol, iar episcopii adunați acolo l-au declarat destituit pe patriarhul din capitală, Kalekas, pentru că i-a privat de libertate pe mulți arhierei. Constantinopolul însă nu avea de gând să capituleze și chema sub drapelul Paleologului sărăcimea din împrejurimi. După spusele lui Gregoras, Cantacuzino, care nu se așteptase la o luptă atât de îndârjită, a exclamat mânios: Dacă nu eu, atunci nici el [Ioan V] să nu domnească! Să nu existe nici măcar supuși, asupra cărora să
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
venețieni pietrele prețioase din diadema imperială (ulterior, Bizanțul n-a mai reușit să le răscumpere). În ultimul moment împărăteasa Anna întindea mâna isihaștilor, alungându-l pe Ioan Kalekas (2 februarie 1347), promulgându-l patriarh pe partizanul luinPalamas, Isidor. Însă rezistența Paleologilor se apropia de sfârșit. În Constantinopol, foametea făcea ravagii și, la 3 februarie 1347, apropiindu-se de Poarta de Aur a orașului, Ioan VI Cantacuzino a găsit-o deschisă. Dând dovadă de o fermitate demnă de laudă, împăratul a oprit
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]