1,142 matches
-
în schimb, îi dăruiau o fericire senină, făceau parte dintr-o lume orânduită, frumoasă și curată. Îi era însă cu neputință să vadă statuia: îi stăruia imaginea fugară a necunoscutei, pata albastră a fustei ei, părul negru, întins și lung, paloarea chipului, privirea ațintită asupră-i. Erau doar niște pete de culoare, ca o schiță făcută la repezeală de un pictor, fără nici un amănunt care să indice cu precizie vârsta ori anumite trăsături. Dar știa- sublinie cuvântul - că în viața lui
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
îi puseseră o cămașă de noapte urâtă, albastră ca cerul. Penumbra din cameră îi accentua cearcănele aproape vineții în care abia se distingea o venă mică, ca un mușchi ciudat crescut pe sub piele. Ținea palmele deschise și ridicate și avea paloarea și aspectul cadaveric al unui răstignit. „Ai sunat-o pe María Fernanda ca să-i spui cum mă simt?” „Nu; nu încă, te doare?” „Parcă m-ar devora câinii.” „Mă rog.” „Și pe Antonio, să-l suni și pe Antonio.” Medicul
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
adică, mai exact, așa ai fi vrut dacă nu ți-ar fi intrat în cap, de unde, nu mai știu, că poezia ar însemna ceva cum ar fi „Mă cheamă Norvegia, mă cheamă fiordul” și alte prostii dintr-astea pline de paloare și de sentiment. Ea, mie (mie!): „- Cât ești de modest, atâta de fudul! -Eu, fudul!? Poate de ureche”, zic. Pe neașteptate, mă găsesc în situația, deloc premeditată, de a putea publica o carte. Una scrisă mai demult. Nu-mi stătea
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
trup nu mai am și durerea e încă tînără Sangria Să te-nmulțești altfel: sub pavăza carnetului de donator în încăperi albe sîngele tău se adună în vase străine pentru ca mai tîrziu să trăiască în alții Va duce cu sine paloarea? fierbințeala nopților lungi, tremurul mîinilor mele cînd îți trec prin păr gustul cenușii tot mai apropiat vor fi acolo? Să supraviețuiești altfel: în trup de împrumut să te ascunzi și inimă de împrumut să-ți pompeze sîngele "abia atunci te
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
din neamul românesc , al Isopescului, de care, mulți își amintesc? Gregory se-nvârtea,viu, printr-un vicolo popolare, printr-n cartier străvechi, rotindu-se, neastâmpărat, un burghiu, ce dă de fundamentul latin, împroșcând așchii de cărămidă. Acum are și el paloarea poetului Dario Belezza, mort de tânăr, seropozitiv, discipolul și feblețea celui aflat în zori, gol,ucis de-un june, pe o plajă la Ostia. Cu delicata Amelia Rosselli, vor fi vorbind uneori despre ,,Pășunile raiului’’? El întinzându-i foile scrise
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
stâng (i s-a întâmplat în timp ce alerga despletită noaptea sub lună plină spre cabana înfofolită în mister) Acum părea să asculte alcoolizată sub pături sau chiar să viseze somnolând pe șezlong o muzică veche și pe mutrișoara ei de-o paloare suspectă se putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se destramă/ cerșind îndurarea întregului" (Puzzle); ,într-un
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
Tonalitatea poeziei este una ambiguă, în măsura în care întrunește în perimetrul ei atât sarcasmul și ironia, cât și patosul camuflat ori timbrul gravității vag simbolice. Poemul Doamne-ferește face parte din volumul Moartea citește ziarul. Universul figurat în volum e un univers cu palori agonice și reflexe carcerale, în care ființa își simte existența ca o captivitate resemnată, într-un spațiu al chemărilor de dispariție, al întunericului și al morții. Ilustrativă pentru această atitudine și pentru acest nou mod de a privi realul, poezia
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
-n ceață scut ai pus pentru lumină, Să ne-amintim cum fost-au alte toamne! Chemarea toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă, în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară Rătăcită-n ploaie cu picuri de sărut. Dar ai dat pădurii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă ca-n
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
-l reclame, dacă a întârziat în ultima vreme, dacă a repezit vreun client. În ziua respectivă se perpeli ca pe jăratec. Marcu nu-și amintea să fi avut așa un gol în stomac, un puls atât de agitat și o paloare atât de pronunțată. Când sosi, în sfârșit momentul, Marcu își verifică ceasul pentru a mia oară, își șterse pe laturile pantalonilor (din galantar) palmele umezite și se îndrepta spre biroul directorului. Secretara îl întreba dacă e anunțat, verifică o listă
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pământ încărunțit de iarnă, îmbătrânind, tu înflorești vitralii albe în ferești, când fluturi albi încep să cearnă, darul tăriilor cerești. Un foc etern păstrezi în vintre de seve dătător și viață. Paloarea ta e doar o ceață, sau voal de chiciuri puse printre lăstari și pomi, spre dimineață. Curând, din mantia omătată, căpșoare albe vor cerși lumina, spre a înflori pe pajiștea împovărată, de verde-n tonuri viorii. *** Referință Bibliografică: Pământ încărunțit
PĂMÂNT ÎNCĂRUNŢIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384086_a_385415]
-
albă un zâmbet se arată, O siderală faptură de care lumea e mirată, Că-i cu o stea încununată în a sa iubire, Se alintă că-i mai bine cu ea-n privire.. În voalul albei rochii se distinge o paloare, Un obrăjor frumos c-o ternă culoare, O siluetă somptuoasă și-atât de arătoasă, Înrămată în cea mai gingașă mireasă! Din pieptu-i dalb, somptuos și încă frăgeziu, În mici respirații îndoieli încă-i mai viu, Da într-o hotărâre ca
MINA NECALCULATĂ .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383367_a_384696]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > IUBIRE MUTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului cu virginala pufului paloare așteaptă păpădiile-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383385_a_384714]
-
ieși să-și cumpere o cartelă de telefon, dar despre ultima ispravă, nu-i spuse. De ce să o îngrijorez și pe ea, își spuse. Povestind, Delia nu remarcă schimbările ce aveau loc pe fața Danei. Aceasta se înroși, apoi o paloare de moarte se așternu pe fața ei. — Delia, trebuie să-ți spun ceva! Dana se așeză pe scaunul din bucătărie, acolo unde ele se pregăteau să bea o cafea. Delia privi la Dana mirată: — Ce este, draga mea? Dana, tremurând
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
se destramă sub căldura de amiază către seară se strâng roată fetele cu cofe-n mână apă rece vin să scoată din adâncul de fântână doar un strigăt le zorește către casă de-ntârzie pe cer luna-și risipește larg paloarea argintie *** Referință Bibliografică: zi de vară / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383626_a_384955]
-
se prelinseră spre tâmplele adâncite. Abia de mai semăna cu Marieta de altădată! Fața i se alungise extrem de mult, nasul i se subțiase, iar ochii, ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în găvanele încercănate ale orbitelor. Paloarea feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de o paloare spectrală. — Vino repede. Încă un cadavru. — De cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el e mortul. — Poate? Ce Înseamnă asta? — Trebuie să vezi cu ochii dumitale, Îți spun. E la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un psiholog redutabil sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura ori din comportamentul ei nu trăda nici cea mai ușoară neliniște sau preocupare legată de iminenta demascare. Tot ce se putea citi pe chipul ei amprentat de o paloare accentuată era oboseala unei nopți de nesomn, conjugată cu nemulțumirea eșecului cu care m-a pus prompt la curent: - Hârtiile pe care le-am găsit În subsol sunt total inutilizabile. Nici urmă de parola pe care o caut de-atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund la privire la fel de detașată. —Probabil ai venit în zilele mele libere, am spus simplu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cârcă moartea lui. Ar trebui să vorbiți. Comunicarea este atât de importantă într-o relație. Nu știam cât de adânc pot lovi cu asta. Clifford Hammond s-a făcut alb ca varul. Ridurile feței au devenit dintr-odată pământii în contrast cu paloarea. Catherine Hammond încremenise pe canapea. I-am urmărit, sperând ca unul din ei să spună ceva revelator. Dar nu era ziua mea norocoasă. Știam deja asta. — Ieși afară din casa mea, acum! a spus el. Acum! —Ce, așa repede? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care se lăsară cam până la brâu. Toată clasa începu să chicotească. - Was ist denn wieder los? întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu foc de rușine și, apoi, acoperit brusc de o paloare verzuie, Burkeviț se tot căuta prin buzunare cu mâini tremurânde. Dar nu-și găsea batista. - Scumpule, puteai să-ți ții pentru tine stridiile, observă Iag, doamne ferește, mai trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar mă temeam că după „pri“ la „eternul“ voi izbucni în plâns. Simțind cu o groază rece că sunt gata să plâng, l-am dat brutal pe Burkeviț la o parte, i-am scuturat fața care, cu ochii închiși, cu paloarea și cu nasul scurt, semăna cu masca în ghips a lui Beethoven și am luat-o la goană pe scări. Mă grăbeam, așa cum te grăbești să chemi doctorul când un prieten e pe moarte. Știi că doctorul nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca, desenul umerilor, extrema paloare a gîtului și linia buzelor, pe care aș fi doit să o mîngîi cu vîrful degetelor. Niciodată pînă atunci nu avusesem prilejul să observ o femeie așa de aproape și cu atîta precizie, fără să mă tem că mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să nu credeți așa ceva. O să se întoarcă și, așa cum spune Dorothy, sunt convins că n-o să-i strice că s-a distrat puțin. Dar nu-l mai vreau înapoi, zise dna Strickland. — Amy! Pe dna Strickland o cuprinsese furia, și paloarea ei era cea pricinuită de o mânie rece și bruscă. Vorbi acum repede, gâfâind: — L-aș fi putut ierta dacă s-ar fi îndrăgostit nebunește de o femeie și ar fi fugit cu ea. Mi s-ar fi părut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o bancă de afară dormea un tânăr localnic. Nu părea să fie nici o șansă pentru micul dejun în viitorul apropiat, așa că am pornit să mă plimb pe faleză. Chinezii erau deja în plină activitate în magazinele lor. Cerul avea încă paloarea zorilor și în lagună era o tăcere fantomatică. La vreo cincisprezece kilometri depărtare, insula Murea, ca o fortăreață înaltă din legendele Sf. Graal, își păstra misterul. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Zilele care trecuseră de când plecasem din Wellington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]