628 matches
-
și azi unicul romantism, speranța mea și spiritul rebel. La umbra altora nu stau vreodată, n-am fugit de încercarea vieții; truda mi-o asum și azi curată, urc spre culmi, ca zorii dimineții. Și azi, și mâine, inima-mi palpită, adăugându-mi impulsuri tinerești; existența mea mi-o declar fericită și urc, și urc prin anii mei onești. Mă tot așteaptă împliniri pe măsură, și vreau iubirea să n-o înșel; nu păstrez în mine invidie sau ură, eu poeziei
AM MAI URCAT... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1446543545.html [Corola-blog/BlogPost/373653_a_374982]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CA SĂ PRIVEȘTI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului ca să privești Iubito, ia cântecele mării transformate în păduri de sunete palpitând în noaptea de spaime a eului de frig înghețat și fă-le cunună. Ia și scoicile ce se scriu în imensitatea nisipului plecat din adâncuri ca să devină timp și fă-le salbă. Ia greierii ce mușcă felii de lună ca să
CA SĂ PRIVEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Ca_sa_privesti.html [Corola-blog/BlogPost/367367_a_368696]
-
nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Benone Sinulescu: poeme și melodii aidoma sufletului Ce istorie a florilor, (cum spune Cioran), e mai adevărată decât parfumul lor, ce cunună e mai fixă deasupra orizontului, decât curcubeul, ce exegeze palpită în miezul literaturii, mai fremătând decât umbrele frunții poeților, ce margine monumentală arcuiește mai solemn granița dintre teluric și spiritual, decât pandantivii catedralelor, ce rămâne mai luminos prin breșele sufletești în lume, decât salbele mărgăritarelor de cântece și unde sunt
POEME ŞI MELODII AIDOMA SUFLETULUI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 by http://confluente.ro/_benone_sinulescu_poeme_si_aurel_v_zgheran_1373026481.html [Corola-blog/BlogPost/357187_a_358516]
-
DELTA Cu vârfu-n cer, de stele sprijinită, În umbra ei atâtea taine-nchide, Un sfinx, ce stă cuminte-n piramide, În aria iubirii, infinită. Să descifrăm enigme euclide, Dintr-un triunghi cu forma răvășită, Dar unde viața-i vie și palpită Și liniile toate ne deschide. Deși catetele nu sunt egale, În vârful dinspre nord e steaua, celta, Care ne luminează pașii-nceți pe cale, Ne ia de mână hotărâtă, zvelta. Și ne conduce-n depărtări astrale, Treimea-nțelepciunii pure, delta. UNGHIE
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1447698161.html [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
harul dă dimensiunea înfăptuirilor artistice! Dacă privești cu atenție constați că așa este! Sunt niște disproporții! Dar nimic din toate acestea nu-i reduce farmecul. Forța, energia și măreția bărbătească pe care o emană David, splendida lui siluetă, musculatura, nările palpitând de viață, cutele frunții arătând puterea de concentrare, linia senzuală a buzelor și multe alte amănunte ale expresiei, au determinat celebritatea acestei statui. Cioplită într-un bloc de marmură și având o înălțime de patru metri, a fost nevoie de
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
norii sufletului îmi plâng, Fiecare picătură parcă mă doare, Îmi lasă răni adânci, inestetice, Pe care, însă, doar eu le văd Și doar eu le simt ... Jocul ploii mă amețește Cu zburdălnicia lui. Am uitat de ce plâng, De ce bătăile inimii palpită, înfiorate, Și nici măcar nu mai știu De ce e atât de toamnă în mine... Referință Bibliografică: NOSTALGIE DE TOAMNĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1411040241.html [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
adolescență, o mătușă A adus-o în Bacău, dar orașul i-a ofeit o lume nesigură, vicleană și poate și mai nedreaptă decât cea din timpul copilăriei. Nici nu a ieșit bine din etapa adolescentină, la cei 17 ani, Eugenia palpitând de viață, se îmbată cu miresme încărcate de frumoase vise și asemenea fluturelui, se lasă atrasă de lumina lămpii și își arde aripile. Se încrede în iubitul ei, Relu, cu care va trăi timp de patru luni o frumoasă poveste
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1425390669.html [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
și chiar plânsul morții ființei iubite se transformă în transfigurarea "Laurei", care coboară consolatoare din ceruri. "Laura", femeie superioară căreia poetul îi aduce omagii, nu are nimic de supraomenesc, este un model de virtute și frumusețe, însă figura ei nu palpită de viață, trăsăturile sale umane, ochii frumoși, părul blond, surâsul dulce, se repetă imuabil și totuși ea constituie punctul ideal de sprijin în jurul căruia se desfășoară viața sentimentală a poetului. Culegerea se încheie cu un cântec adresat Fecioarei (""Alla Vergine
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
societății în care trăiește și asupra propriei persoane “mai îndrăzneț” decât oricine altcineva din Noua Anglie. În ceea ce îl privește pe Dimmesdale, “preotul infidel” simte, din cauza păcatului său, “înduioșări atât de puternice pentru oamenii care au păcătuit, încât pieptul său palpită în același ritm cu ale lor.” Predicile sale elocvente și puternice derivă de la acest simț al empatiei. Povestirea preotului Arthur Dimmesdale este în concordanță cu cele mai vechi și cele mai autorizate principii din gândirea creștină. "Căderea" lui este o
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
spasmodic sunetele rezultate din tuburile dezacordate. Mărțina nu mai rezistă. Își astupa urechile cu palmele. știe că nu are de unde, dinafară ei, să Îi vină salvarea. Prin ogivele de sub streașina, lumina solară penetrează interiorul cu insolenta aproape păgâna. Inima ei palpita iarăși. Nu și-a luat pilula de Propanolol nici aseară, nici de dimineață. Numai paznicul este la datorie, si Arhanghelul Mihail, prins În frescă de ev mediu. Stau impasibili. Unul sprijinit pe picioarele răschirate, cu mâinile În șold. Celălalt, un
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
femeia simte din nou că trăiește. E plină de draci. S-ar certă și nu are cu cine. Tiroida-i de vină!! aproape că țipă și își duce mâna cu degete înmănușate până sub bărbie. Pipăie. Simte cum gușa-I palpita. Tiroidă asta, proastă că o porumbița... spune resemnata, în timp ce își ridică privirea către vitraliul, prin sticlă căruia, Duhul Sfânt zboară fără aripi. Vitraliul este doar un simulacru de artă veche, comandă sută la sută contemporană și în care artistul a
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
împînzit de tranșee deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil la ochii catifelați ai omului care trece prin zid... creierul nostru își amintea de cînd stătea ghemuit de cînd pulsa, de cînd palpita, fojgăia, colcăia, mișuna, șerpuia antebrațul își defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
supărare sau chiar de deznădejde: opera poetică a lui Hasdeu, care n-a avut un răsunet deosebit. El a caracterizat-o prin următoarele rânduri: O poezie neagră, o poezie dură,<br> O poezie de granit,<br> Mișcată de teroare și palpitând de ură,<br> Ca vocea răgușită pe patul de tortură<br> Când o silabă spune un chin nemărginit. Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este "Răzvan și Vidra", foarte criticată la vremea apariției (1867) de criticii revistei "Convorbiri literare
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
sunt de neconfundat: tineri, veseli, plini de viață, cu acel aer nonșalant al lipsei grijii zilei de mâine. Nu voi vorbi despre aceștia. Gara este martora tuturor destinelor spulberate sau nu. Este locul viu, permanent în mișcare, în care viața palpită neîncetat. Este locul ideal pentru toți cei care mai așteaptă ceva sau pe cineva, locul întâlnirilor neplanificate, locul prieteniilor câteodată ideale. Privesc un călător. Aparent nu se deosebește de ceilalți. Îngândurat, atent, pare să caute ceva. Îmi dau seama imediat
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
în cinci minute cu o voce languroasă, dar puternică, însă nu se știe pentru cine”, pentru că pe „spectatori îi interesa mai ales cum strălucește lumina artificială a lunii pe brațele ei goale și sânii tinerei doamne, ce se înălțau și palpitau, tânjind de dor”. Citind aceste rânduri, mi-am adus aminte ce spunea regizorul Heiner Goebbels: „sunt interesat să fac un teatru în care o lumină poate fi atât de puternică, încât poate să te facă să uiți complet de text
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
locuiește rasa zeilor 10. Astfel, în Phaedrus se notează „... cu curentul afluent de hrană, penele se umflă și încep să crească din rădăcini dedesubutul formei complete a sufletului; pentru că anterior, întregul său fusese înaripat. Între timp, tot ansamblul tremură și palpită, iar experiența este ca atunci când dinții îți taie gingiile, mâncărimea și durerea care apar în jurul gingiilor când sunt străpunse de dinți: astfel este starea sufletului unui om căruia încep să-i înmugurească aripile”11. „... Astfel, curentul de frumusețe trece înapoi
Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
pare să fie o situație nepermanentă terminată prin despărțiri de persoana iubită. Simțămintele generate de despărțire revin mereu în lirica ei, astfel încât ea pune accentul pe durerile pe care le poate provoca dragostea. Cel mai dureros sentiment, cel al despărțirii, palpită în nedumerire și întrebări fără răspuns: Poeta reușește să-și estompeze gândul că iubitul ei se află în preajma altor femei, pe care le numește "gâsculițe": În multe poeme, Anna Ahmatova speră revenirea iubitului, pe care îl așteaptă cu stoicism. Eul
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
restituie la lectură miezul emoției vii. Căci aparenta lui libertate obligă în fond la o și mai aspră rigoare: înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului, împinsă până la reconstituirea grafică a unui sentiment; printre cuvinte, aparent înlănțuite la-ntâmplare, el trebuie să palpite ritmic și viu ca și în răsuflare. Ideea poetică va fi atunci o rezultantă firească a vieții, mai mult sugerată decât rostită. Iată ce mi se pare a fi actualitate în poezie. Poetul nu spune lucruri ce nu s-au
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial - și plâns la spânzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei... Așa cred eu că e mai omenește, și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață, chiar când are norocul succesului”. În plus, Emil Rebreanu nu avea simțul datoriei atât de puternic și nici crize mistice, deși presimțea că ar putea muri
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
poeziei se găsește în altă parte. In mijlocul mînăstirilor, al castelelor sudice și al grădinilor luxuriante, poetul se autocontemplă drept un soi de prinț, în cele mai narcisiste posturi posibile: „Un vis de-amurg de vară în cadrul lui de aur Palpită: fantasie așa de arzătoare Că pune pe-a mea frunte cununa cea de laur, Pe cînd în suflet tragic speranța tristă moare" ( Cînd vioarele tăcură XI): „...a mea frunte ce se-nclină ca un trist și palid crin" (Fecioara în
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
a măsura trecerea timpului, cu toate relele și bunele trăite, prin operele create, Ion Iancuț știe ce lasă și va lăsa, cu prețul unui tribut care ne privește pe noi, toți. Fascinant și inconfundabil în plăsmuirile lui antropomorfe, în care palpita viziunile figurativului fabulatoriu renascentist, baroc sau suprarealist, într-o demonstrație de sublimare simbolist-metaforică, ni se confirmă și în acest recital de sculptură în bronz, dar și de teatralitate, Ion Iancuț, un artist cu apariții publice rarefiate în ultima vreme. Veronica
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
mă îndoiesc, că urmările deciziei tale sunt irevocabile. De ce? — Răul renume pe care-l vei căpăta pentru a te fi întors împotriva unui senior din partea căruia ai primit atâtea favoruri nu va pieri generații întregi. Murashige tăcu. Venele care-i palpitau la tâmple arătau că era cuprins de emoție, dar nu avea elocvența necesară pentru o contrazicere. — Sake-ul e gata, anunță un servitor. Părând ușurat, Murashige se ridică: — Kanbei, poftește înăuntru. Lăsând totul la o parte, nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de viață ce mi-a fost acordat nu-mi va permite să-mi împlinesc dorința. Cuvintele îi deveneau pas cu pas tot mai limpezi și părea a vorbi cu ultimele puteri ce-i mai rămăseseră. În mod firesc, trupul său palpită un moment să respire, dar își controlă zbuciumul umerilor și-și ținu respirația, pentru a glăsui în continuare. — Dar... stăpâne... nu credeți, dumneavoastră înșivă, că ați fost ales pentru a vă naște într-o asemenea epocă? Privindu-vă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a plaiului, una a colinelor și o alta a șesului. Este unanim recunoscută deosebirea dintre c. de dragoste din nordul țării și cel din sud. În timp ce c. din Moldova de nord și Transilvania e mai învăluitor, cel muntean și oltenesc palpită de senzualitate, frizând uneori chiar trivialul. Stilul c. transilvănean este mai lapidar, piesele sunt câteodată scurte notații, motive singulare, în schimb în sud se manifestă tendința către discurs, către acțiune, de unde și ideea de a vorbi despre o lirică „măruntă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
metodei. Era vie, rezistase declarațiilor mele patetice de dragoste, sărutărilor și mîn-gîierilor mele, neliniștii pașilor mei... Dar cum? Apa e elementul în care s-a produs șocul primordial al nașterii vieții, un trăsnet și lanțul de amino-acizi a început să palpite... Niciodată n-o să-ți iert asta. M-ai violat în timp ce eram leșinată!" Și se ridică împleticindu-se, în timp ce apa îi curgea șiroaie din creștet până în tălpi. "De unde știi, îi zisei, că te-am violat, dacă erai leșinată?" "Nemernicule, o să mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]