613 matches
-
un râs batjocoritor sau fără să dai jenat din umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste pentru artă și picta modelele care trândăveau pe scara lui Bernini din Piazza di Spagna, fără să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și devastase imperiul. Până la ultimul ei act, care se desfășurase sub ochii săi, când la Florența sosiseră oameni din cele patru zări ale Pământului, numai ca să găsească masca Înghețată a morții. Iar orașul acela, orașul său, pe care Îl simțea palpitând dincolo de zidurile mânăstirii, era teatrul tuturor acestor fapte. Prin pereții care parcă se prăvăleau peste el, Închizându-i, pe Arrigo mort și pe el viu, Într-o aceeași Îmbrățișare de piatră, i se părea că vede străzile și zidurile, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le păstram În minte formau În interiorul meu un soi de corp străin, a cărui natură nu puteam să o Înțeleg. Era vorba oare de schimbarea, de confuzia sentimentelor? Nu, resimțeam această suferință În coșul pieptului, În adâncul măruntaielor, o simțeam palpitând Înăuntrul meu ca un mic animal ascuns acolo. Ca și cum ți-ai da brusc seama că doctorul și-a uitat un instrument În adâncul corpului tău, după o operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o spunând smiorcăindu-se Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tensiunea și pasiunea demonstrației, din caracterul ei irefutabil. Aspecte ale unei profunde reciprocități, filosofia poeziei și poezia filosofiei trimit imaginația spre un strat de latențe inseparabile spre un spațiu lăuntric în care organul virtual al poeziei și acela al filosofiei palpită alături. Unitatea originară determină o convergență a efectelor și astfel pagina severă de filosofie ne adduce la vibrație iar poemul ne rezervă o inițiere și un acces prețios spre cunoaștere. Unite prin rădăcinile lor în spirit, filosofia și poezia se
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință Bibliografică: Să-ți răpesc / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor României în defăimare în tagma căpcăunilor neamului românesc. Într-o atmosferă în care palpită dezbinarea, ura și ațâțarea la ură, asistăm la încercarea infestării spațiului public cu jigniri, acuze, insulte, la adresa elitelor. Ce poate dovedi o notă a dezechilibrului uman, mai mult decât această încercare de descumpănire a națiunii, de instituire și instituționalizare a
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Eu din țarina șunt făcut; Cu apă, puls și stropi de soare. Și din senin necunoscut, Gîndiri și verbe, conceput, Căutînd iubirea cu ardoare. Și către soare ochii-ndrept, Și inima de lut palpita. Eu roua și Cuvînt aștept, Izvor din Norul Înțelept, Din Suflul Sfanț care-mi cuvînta. De val, de vînt șunt obosit, Si grea e țină vinovată. Dar stropi din cer în cale-mi vin, Si solii Tăi vin din senin
DIN LUT CATRE SOARE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363997_a_365326]
-
în timp de Dumnezeu, Hemingway, La Fontaine, dar și o chemare către lumea reală, cea de lângă tine, pe care ai uitat, din diverse motive neîntemeiate, să o mai vezi... Și nu numai atât. În miezul stilisticii personale a formelor goldhammeriene, palpită, deloc timid, frumusețea aceea pură a Firii din momentul inițial al Genezei, frumusețe scoborâtă cu putere din semantica plină a Verbului divin. Aici descoperi, deopotrivă, atât perfecțiunea formelor redate, cât și sălașul propriu al îndelung discutatei noțiuni de ”idee” în
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
îi spune: «Am văzut». Și acela îl întreabă: «Ce ai văzut, fiule?» «O lumină dulce, părinte; o lumină de așa fel, că nu am destulă pricepere pentru a-ți spune cum e.» Și în vreme ce spune aceasta, inima lui saltă și palpită și se aprinde îndată de dorul Celui pe Care L-a văzut. Apoi începe să spună cu lacrimi fierbinți și multe: «Mi s-a arătat, părinte, acea lumină. Pereții chiliei mele au dispărut îndată și lumea a trecut, fugind, socotesc
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
cea mai frumoasă călătorie, nebunie sau nu, inconștient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea pură, acel ceva ce noi, pământenii, încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
continui calea. Asemeni soarelui, asemeni izvorului, asemeni florilor, asemeni păsării, venim să dăruim lumina, viața, culoarea și cântul. Pe cerul tău, aduși de o briză ușoară, norii apar, stau și se duc. În tine e taina, aerul, mișcarea, lumina, acolo palpită liniile calde ce dau viață pânzei lăuntrice. Alergi, sari, strigi, cânți, te-arunci în iarbă, plutești și zbori. De departe simți apropierea persoanei iubite, din câteva mișcări, fără compas, fără cumpănă, fără să ștergi, inima ta conturează prin vibrația ce
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
și tot ce-i place, să vrei cu ea să plutești, așa cum nu ai plutit toată viața! Să vrei să-i simți în vene murmurul iubirii, îmbătat de sunetele ei de dragoste, să vrei să simți cum freamătă și cum palpită, să simți susurul bucuriei și cum plăcerea vă inundă! Să vrei să te răscolească cu respirația ei sacadată, cu geamătul iubiririi să te readucă la viață, să vrei să te privească cu ochii ei mirați, de diamante negre, să vrei
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
în cheie filozofică. Ex. “Foc de grilaj / fiecare pas nu este / decât înapoi / o însemnare pe pagină/ un revers de oglindă / fără mercur”(Veninul). Sau, în același poem: “O să ningă / poate / fulgii se fragmentează / odihnindu-se cuvintele / iau forma obiectelor / palpită fugace / felul în care se risipesc / și se adună / pașii pierduți / ai vocii sale”. În același format de poem-fluviu, este și “Piatra”, având conotații filozofice: “A pluti înseamnă /a îngheța / dacă mă trezesc / între pânze / de nori iernatici / acum suntem
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
aer de mare chemarea ta are ochii verzi cu tot alaiul primăverii brațele tale albastre au întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima și tot cerul respirației mele îmi simți dorul cum palpită în toate venele mi le poți măsura dacă le amprentezi cu eșarfa ta o corabie minoică așteaptă în port vreau să rămân alături de tine până la următoarea erupție și apoi să coborâm pe pământ aici pe stânci să construim o casă
DRAGOSTEA ALBĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364089_a_365418]
-
Nici ocean de frumusețe n-am văzut, Că există numai în vene-ti am și crezut! O Scumpete din tălpi până-n creștet Un izvor de bucurie, niciodată veșted, Tu-mi semeni în suflet o așa putere, La așa icoana inima palpita-n creștere, Iar, râul e-n descreștere!! Referință Bibliografica: Lângă copacul secular.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LANGA COPACUL SECULAR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363199_a_364528]
-
seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de evi fără început/ tutelare Nume de râuri, oameni și cetăți,/ din halucinantele câmpuri marine/ până în muntele sacru în codri, în peșteri,/ în mister de flăcări palpita memoria vetrei ( ... )/ Încoronare a tainei, paradis al privirii,/ fluvii de umbre apuse la viață ivind/ în delta eonilor - herb al timpului - / prin genuina diviziune a oului primordial,/ în hieratice ruguri palpita memoria vetrei - / atotputernica, iluminata sămânță în matricea primară,/ din
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
sacru în codri, în peșteri,/ în mister de flăcări palpita memoria vetrei ( ... )/ Încoronare a tainei, paradis al privirii,/ fluvii de umbre apuse la viață ivind/ în delta eonilor - herb al timpului - / prin genuina diviziune a oului primordial,/ în hieratice ruguri palpita memoria vetrei - / atotputernica, iluminata sămânță în matricea primară,/ din miezul de foc al gliei - / ochi vast deschis al generațiilor/ liber se înrădăcinează în veșnicii.” Ființă este așadar a locului (e topofanică), nu a vremii, care nu e defel statornicie, ci
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
de relevantă și de impresionantă privind argumentarea necesitații apariției acestei lucrări, cu acest titlu, și a altora similare, căci „personal, iubesc enorm strada, ca spațiu de întâlnire cu realitatea care nu îngăduie ifoase și jumătăți de măsură, în care viața palpită, desființând morga de falsă cumințenie în care nădijduim să ne ascundem fariseismele și jinduirile la mai bine. Iubesc strada și pentru aceea că provoacă la dialog, la atenție sporită, pentru că oferă lecții vrednice de a fi luate în seamă. Și
PARINTELE CONSTANTIN NECULA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367333_a_368662]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CA SĂ PRIVEȘTI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului ca să privești Iubito, ia cântecele mării transformate în păduri de sunete palpitând în noaptea de spaime a eului de frig înghețat și fă-le cunună. Ia și scoicile ce se scriu în imensitatea nisipului plecat din adâncuri ca să devină timp și fă-le salbă. Ia greierii ce mușcă felii de lună ca să
CA SĂ PRIVEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367367_a_368696]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SUPERLUNA Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SUPERLUNA Pe cerul nostru-i luna cea mai mare, Dar nu mai mult ca inima rănită, Ce sângerează, geme și palpită Și știe numai ea ce dor o doare. Poate să fie iarăși părăsită Pe-o stâncă-ntunecată, lângă mare, Străpunsă de-o săgeată fără soare, De fiere și de ură-nvinețită. Dar tot mai arde-o flacără plăpândă, Chiar dacă ceru-i
SUPERLUNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367567_a_368896]
-
o înconjoară se află în consonanță cu sentimentele ei. În general, erosul Adinei Sas-Simoniak este imortalizat printr-o luminozitate clară, activă, în care fiecare detaliu este decorativ și organizat estetic. Emoția vine în revelație și totul are o nuanță solară. „Palpită fiecare retină/ a lucrurilor mele intime:/ seiful interior cu amintiri,/ ceainicul în care fierb/ săruturile tale de dor de mine,/ Joie D’Amour, parfumul meu/ antidulceag, puțin cam prea serios/ pentru tinerețea mea nonșalantă,/ palpită fiecare inimă/ din circuitele organismului
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
totul are o nuanță solară. „Palpită fiecare retină/ a lucrurilor mele intime:/ seiful interior cu amintiri,/ ceainicul în care fierb/ săruturile tale de dor de mine,/ Joie D’Amour, parfumul meu/ antidulceag, puțin cam prea serios/ pentru tinerețea mea nonșalantă,/ palpită fiecare inimă/ din circuitele organismului meu/ electrocutat de tine/ cu puterea care ți s-a dat/ și care e iubirea-/ Clorofila umanității.” (“Puterea iubirii”) „Soluția e ieșirea din timp” În viziunea poetei, dragostea are mai multe avataruri bivalente: este când
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
harul dă dimensiunea înfăptuirilor artistice! Dacă privești cu atenție constați că așa este! Sunt niște disproporții! Dar nimic din toate acestea nu-i reduce farmecul. Forța, energia și măreția bărbătească pe care o emană David, splendida lui siluetă, musculatura, nările palpitând de viață, cutele frunții arătând puterea de concentrare, linia senzuală a buzelor și multe alte amănunte ale expresiei, au determinat celebritatea acestei statui. Cioplită într-un bloc de marmură și având o înălțime de patru metri, a fost nevoie de
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
iubire. Nu e simțit decât de cel pe care îl spulberă! Și-atunci, ce căldură căutăm? A iubirii...! Venim din veacuri de plâns, cu pielea creponată și aspră, la doctorița primăvară, doctorița iubirii, cu bluză de mătase albă sub care palpită dorința de viață. Mereu ea se îmbată în simfonismul zahărului lumii, iar lumea îi cere medicamentul iubirii. Trupu-i scăldat în roua plăcerii clocotește de dragoste. E ca un arbore tare, cu floare fragedă, pe lângă corpurile ca o umbră sub care
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
și o strânse la pieptul lui, destul de firav acum. În ziua aceea, stătură pentru prima dată la masă împreună, după atâția ani de tăcere vrăjmașă. Iar a doua zi, parcurseră tot împreună turul ferestrelor, pentru a măsura distanța până la zidul palpitând, care ajunsese doar la câțiva centimetri de casă. Și tot împreună, mână-n mână, îi găsi moartea în cea de-a treia zi, când bula inexplicabilă ce le întârziase cruntul sfârșit se sparse sub presiunea celor trei fronturi de undă
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]