373 matches
-
crez politic, prin prisma căruia aproape totul apare desfigurat. Asemenea discrepanțe sunt vizibile mai ales în ciclul Paravanul de aur, alcătuit din romanele Domnul general guvernează, Stare de asediu (1955), Regele Palaelibus (1957), Salvatorul (1959), Ultimul batalion (1960), o cronică pamfletară a evenimentelor politice interne și internaționale dintre 1919 și 1944. Aici autorul, intrat fără efort în rândul celor care erau în consens cu ideologia oficială, face risipă de sarcasm și redimensionare grotescă a conjuncturilor politice și a reprezentanților „regimului burghezo-moșieresc
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
pelerină”, Dimitrie Anghel - „seniorul lampioanelor”, Camil Petrescu - „un mușchetar de metropolă”, N.D. Cocea - „un gladiator de ocazie”, Nae Ionescu - „cruciatul de ceață”, Nichifor Crainic - „un popă de câmp” etc. Reușitele sunt diminuate de alunecări în manierism, alteori de disproporționate izbucniri pamfletare și îndeosebi de supralicitarea talentului unor părtași de idei și a majorității confraților olteni. Treptat, ocupându-se de ultimii, I. abandonează uneltele criticului pentru a deveni memorialist. Ipostaza aceasta se regăsește și în De la Porțile de Fier la Poarta sărutului
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
mărunți, din preajma revistelor pe care le conducea. Rar i se întâmplă să revină cu judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al.
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar putea subintitula
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
autorului avut în vedere, demonstrând că poeticul reprezintă latura cea mai pregnantă a creativității sale. I. urmărește în primul rând traiectele poeziei, de la tradiționalismul începuturilor, trecând prin impactul fertilizator al modernismului, spre viziunea clasică a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu oamenii de valoare ai epocii, cu care a avut, nu o dată, idealuri comune. Poezia lui H.-R., scrisă de-a lungul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale (Măciașul și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
lui I., însuflețit de imaginea trecutelor vremi de mărire și întristat în fața decadenței prezentului. A scris și fabule, dar mai izbutite sunt satirele (din ciclurile „scene din iad” și „scene din lume”), în care viziunea alegorică și cu o tentă pamfletară e în fond pesimistă, trădând un spirit mai degrabă sceptic. De altfel, a tradus și maxime ale lui La Rochefoucauld (1855). Stihurile erotice, legate încă de gesticulația neoanacreontică (lacrimi și suspine, „delirul de amor”, durerea despărțirii), au accente meditative care
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și polemice - reunite apoi în volumele Fragmentarium (1969) și Nevoia de adevăr (1978) - la „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” ș.a. Opera lui L. evoluează pe două coordonate: romanul social cu tematică rurală și romanul politic. În cazul primului filon
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
cultural și politic. Ceea ce importă privind „Întârzierea” ce caracterizează modelul cultural românesc este absența unei „conștiințe a crizei”, cea care să declanșeze nevoia unei autoexaminări, analiza proiecțiilor noastre culturale, investigarea resurselor noastre imaginare și critica propriu-zisă (nu demolarea ori denigrarea pamfletară). Puține surse creditabile azi depășesc configurația unui model cultural autohton, socotit a fi original fiindcă este unul al sintezei (dintre Occident și Orient), ori este excentric european, fiind o creație a ortodoxiei bizantine. Ultimul mod de clasificare pare a fi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece Cortina. În anii ’50, ca ziarist la „Scânteia”, F. dobândește în mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează destul de curând temele politice și gazetărești ori virulența pamfletară și se specializează în literatura științifico-fantastică și de aventuri, domeniu în care se impune prin câteva realizări notabile. Alături de Vladimir Colin, Adrian Rogoz și Ion Hobana, se numără printre inițiatorii și promotorii SF-ului românesc postbelic. Obține, în 1972, prestigiosul
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
despre război „cu o imaginație hodinită de impresionist sedentar” (11/1919). De caracterizări acide au parte și alte personalități politice sau literare: Al. Constantinescu, Take Ionescu, Ioan Slavici, Victor Eftimiu, N.N. Beldiceanu, Al. Macedonski. Dar, dincolo de latura ei polemică și pamfletară, publicația are meritul de a fi promovat nu o dată literatură de valoare. În paginile ei pot fi întâlnite nume ce vor deveni dintre cele mai însemnate ale poeziei românești: Tudor Arghezi (Schițe, Morții, Dimineața, Ion Ion), Lucian Blaga (Amurg de
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
încurajat zgomotos de o galerie literară dubioasă, formată din scriitori minori și resentimentari, atacă vitejește pe marii scriitori români.” Polemica se radicalizează și - în scurtele note din pagina a doua, semnate cu pseudonimul colectiv „Diac tomnatic și alumn” - atinge tonalități pamfletare. Se dau traduceri din Ray Bradbury, W.D. Snodgrass, Vladimir Nabokov, Lorenzo Mondo, Stephen King, Kjell Espmark, Isaac Asimov, Tomas Tanströmer, Tom Stoppard ș.a. Rubrici: „Sine ira et studio”, „Istorie literară”, „Eveniment”, „Comedia inumană”, „Graffiti”, ținută un timp de Gheorghe
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
și ei plată după faptă”. În scrisul cronicarului, în textul său încărcat de patimă, stigmatizator (în care drumul spre imprecație este cu grijă netezit), violent în acuză și în vehemența denunțului (moral) și aprig (dar și abil) în atitudine, compunerile pamfletare se alcătuiesc fără dificultate. Provocatorii întâmplărilor, din care mereu ofensații și „obijduiții” Cantacuzini ies în pagubă, sunt urmăriți cu meticulozitate. Voievodului Radu III Mihnea, omorâtorul de boieri (victimele lui sunt înșirate de cronicar într-o cutremurătoare „listă”), primul mare inamic
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
punctul cel mai de jos al literaturii lui Cezar Petrescu” sau când consideră că în Memoriile sale E. Lovinescu e „un excelent portretist”, dar „un psiholog nul”. Combativă și febrilă, critica practicată în R.l. a deviat extrem de rar în denigrare pamfletară și a căutat să se mențină la nivelul argumentației lucide, întemeiată pe criterii pur estetice, așa cum enunța Liviu Rebreanu într-un articol: „când e vorba de opere de artă, ar fi bine să frângem gâtul imaginei, să rămâie numai glasul
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
R. a lăsat impresia că va evolua mai mult în registrul istoriei literare. S-a concentrat asupra cercetărilor de arhivă (întreprinse și la Budapesta, Roma sau Viena), a publicat multe documente privitoare la scriitori români, a descoperit și comentat scrierile pamfletarului pașoptist Dimitrie Ciocârdia-Matila ori texte inedite aparținând lui Dinicu Golescu, Iancu și Nicolae Văcărescu sau lui Vasile Cârlova, dar și lui Pamfil Șeicaru. SCRIERI: Utopica, București, 1969. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Utopica”, RL, 1969, 9; Teodor Tihan, „Utopica”, ST
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
martie până la 10 aprilie 1888, sub direcția lui Al. Macedonski. Conformându-se Manifestului-program, scris de directorul publicației, S.ț. are ca principal obiectiv lupta antimonarhică. Regele este ținta unor atacuri violente în articolele lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
s-a văzut exclus din baraca PNȚCD pentru indisciplină. E vorba de dl senator George Pruteanu. În numele acestei înscrieri, dl Pruteanu s-a împăcat cu dl senator Gh. Dumitrașcu, pe care l-a atacat din toate pozițiile, adesea cu accente pamfletare, într-un trecut lesne memorabil. Din aceeași barcă a exclușilor, dl Adrian Vilău, fost membru al PD, ajuns independent în urma dezvăluirii că a colaborat cu fosta Securitate, s-a înscris și d-sa în PDSR. Elementul comun în această ecuație
Zona crepusculară a politicii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17169_a_18494]
-
enciclopedism” liric. Poezia nu este un joc futil, ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
care, împreună cu Niște țărani, formează „trilogia țărănească” a prozatorului. Deosebit de construcțiile romanești anterioare ale lui S. este romanul, probabil proiectat ciclic, Ciocoii noi cu bodyguard (2003), care asociază intriga romanescă și umorul ori satira virulentă, punctată nu o dată de erupții pamfletare. Titlul trimite la opera lui N. Filimon, fiind o scriere în linia prozei de inspirație socială cu specific „balcanic”, inaugurată de Ciocoii vechi și noi. Protagoniști sunt profitorii de pe urma evenimentelor din decembrie 1989, iviți, pe de o parte, dintre foști
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
a opiniilor, cu amintiri revelatoare despre scriitorii pe care autorul i-a cunoscut (St. O. Iosif, D. Anghel, Panait Cerna, Emil Gârleanu ș.a.) și cu portrete, uneori chiar șarje, în care ironia de calitate face casă bună cu aciditatea notelor pamfletare (N. D. Cocea, D. D. Patrașcanu). Cartea include fericit și rândurile dedicate lui Mihail Sadoveanu, prieten ceva mai vârstnic, cunoscut în perioada viețuirii la Fălticeni. Informațiilor biografice, prețioase, li se alătură câteva păreri, oricând demne de luat în seamă, privitoare
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Balzac (nuvele), Vicente Blasco Ibáñez (Călătoria unui romancier în jurul lumii) și Heinrich von Kleist (povestiri). Notele caracteristice ale personalității acestui critic sunt, în ordinea intelectuală, puterea de speculație și spiritul de sistematizare, iar în ordinea sentimentală, pasiunea tradusă în deformație pamfletară și violență stilistică. Spiritul de sistematizare și de speculație nu se dezvoltă în domeniul pur estetic; încă de tânăr, criticul și-a sorocit misiunea de a „propovădui” o literatură morală, sănătoasă, evanghelie a muncii și a „amorului conjugal”, al cărei
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
artei argheziene: „Universul arghezian e făcut din miracole, proiectate de cristalul, cu o mie de fețe, al ochiului său”. La rubrica „De toate”, redactată de Dan Smântânescu și Augustin Popescu, ca și în alte însemnări, sunt prezente accente polemice, chiar pamfletare. Sunt avute în vedere și unele periodice cu secțiuni dedicate literaturii, precum „Universul literar”, „Duminica Universului” ș.a. În notațiile eseistice intitulate Europa în București F. Aderca invocă pe Maurice Chevalier și filmele cu Stan și Bran. M.Ș.
SEPIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
încarcă de o anume tensiune. Referirile, prin analogie, la Țările Române sunt stăruitoare. În 1872 publică un Catehism român și creștin. După trei ani iese de sub teascuri un lung poem alegoric, România și Mihai Viteazul (1875), care, în violența lui pamfletară, consună pe alocuri cu Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. Verbul e congestionat, autorul, inventiv în imprecații, indignându-se, retoric, de fățărnicia clerului sau de nepăsarea tinerilor cu inimi bătrâne. Autodidact, S. cunoștea limbile greacă, turcă și franceză. Din franțuzește
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Radu Tudoran, Al optulea păcat de Tudor Mușatescu, Delirul de Marin Preda, s-a preocupat mai puțin de problemele literaturii. Însemnările sale sunt catalogate a fi ale „ultimului critic sămănătorist”, care a moștenit de la N. Iorga „mesianismul ideii naționale, tonul pamfletar și categoric, dezacordul față de epoca sa, la care s-au adăugat și pasiuni ce n-au nimic cu literatura” (E. Lovinescu). Cunoscuse, în schimb, ambianța interbelică, mulți scriitori și oameni politici. Desțărat, însingurat și împresurat de tristețe, când începuse să
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]