314 matches
-
Unii experți sunt de părere ca "eșecul fostului imperialism sovietic s-ar fi înregistrat în plan economic și nu în cel politic". În consecință, atât perestroica, cât și democrația elțiană ar fi urmărit integrarea Rusiei în sistemul politic european, ca pandant al secesiunii ruse față de URSS, sunt considerate ca fiind greșite și inutile. Rusia nu ar avea de ce și cum să se integreze în spațiul instituțiilor și valorilor euroatlantice și de aceea nu i-ar trebui o democrație de tip european
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în stilul direct, cât și în cel indirect. „Capacitatea de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun” (G. Călinescu). Asemenea unui tablou provenit dintr-o școală celebră, dar neatribuit încă unui anume pictor, această cronică - pandant literar la monumentele arhitecturale și artistice ale „stilului brâncovenesc” - așteaptă încă „întoarcerea autorului”. „Multe și vrednice de auzit istorii [...] faptele ce s-au întâmplat în zilele lui Costandin Vodă Brâncoveanu, care mă voi nevoi a le scrie cât voi putea
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei bătrâni purtată între mâini / te urci sub turme și sub bot de câini / până la stelele de sus ce nu-s / decât un joc secund în mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
ce dă titlul volumului Preludii în zori (1928) îi definește universul și starea lirică: „Nestinsă serbare-i ființa-mi și sufletul viața își cântă”. Versurile lui C. sunt ale unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
adus un material de viață frust, crud, „imediat” și personaje jucate „pe viu”, credibile din punct de vedere caracterologic și psihologic (Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Cumplit). Cultul vieții autentice are ca pandant cultul valorilor clasice, al tradiției. Materializat în poetica baladescă a lui M., acest cult a determinat numeroase luări de atitudine polemice împotriva postmoderniștilor. Tradiția - Mihai Eminescu („zeul poeziei noastre, poate chiar Dumnezeul ei”), Ion Creangă („sublimul povestitor”), cărora le-a
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a înfățișa un personaj memorabil, cu valoare generică - mama, ca nucleu unificator al familiei. Un pandant al acestui roman e, într-o oarecare măsură, cel următor - Tătunu, însă în final accentul cade pe evoluția sufletească a eroului, în fapt un alter ego ce descoperă calea spre Dumnezeu, devenind la senectute monah. Mai bine marcată este această
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Valentin Protopopescu Nu este tocmai comod să fii român. Faptul obiectiv de a aparține unui neam se însoțește în chip firesc cu pandantul atitudinii subiective referitoare la acea apartenență etnică. A fi român implică și imaginea pe care o am despre românitatea mea. Imagine care, cel mai adesea, este fie exaltată, fie caricaturizată, comportând cu o rea permanență extremisme falsificatoare. Astfel, numai pentru
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
și să se impună în fața capetelor rase din Germania și de aiurea cu versiunea artificial însuflețită a evenimentului real? Simțea oare atât de imperios nevoia unui bilanț onest al victimelor, încât pe pagina sa web nu putea să apară nici măcar pandantul militar al căpitanului civil Petersen, căpitanul de covertă Zahn, împreună cu câinele său ciobănesc? Pot doar să intuiesc ce l-o fi îndemnat pe Konny să trișeze: dorința de a păstra o imagine clară a dușmanului.... 1) Nava Wilhelm Gustloff, declanșatoare
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
urmare, cititorul este pur și simplu invitat, dacă e atent, să compare cu minuție diferitele pagini 4 și să unifice cele două expresii ale aceleiași experiențe. Ceea ce Înseamnă că pasajul din Zerlendi despre dispariția involuntară trebuie riguros considerat ca un pandant de același grad al pasajului din Eliade - „etica, asceza, gnoza, «secretul yogăi» Însuși nu sunt decât preliminarii. Contemplația finală nu mai e un «act», și ea nu poate să fie realizată prin voință. Ea se Împlinește În mod natural” (Y
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
celei din Paul et Virginie, al cărei final e unul tragic. Ceea ce conferă istorisirii farmec poetic e firea personajului feminin, adevărată naiadă - zice Perpessicius -, evadată „pentru scurt timp” din „iatacurile submarine”. Al doilea roman al lui T., Anotimpuri, pare un pandant al primului, aducând, în replică, lumea aerului și aeroportul, dar și o istorisire banală, căreia i se atașează episoade și situații ce aderă doar convențional la întreg. De altfel, prezența unor segmente interesante, dar neaderente va fi o caracteristică a
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
aici tiribombari/ foști și viitori, acum și pururea/ și-n vecii vecilor. Amin” (La cel de-al XII-lea Congres). Trei texte afective (In memoriam) semnate de Geo Bogza, Dan Deșliu și Sorin Vieru, plasate în ultimele pagini, fac un pandant pios de prietenie pentru Babu (cum îi spuneau apropiații) cuvintelor scrise de Ștefan Aug. Doinaș și Nina Cassian. În 1980, în urma unei călătorii, U. încearcă să tipărească volumul Europa mea, cu impresii de voiajor intelectual în secolul al XX-lea
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
în fața plutonului de execuție din care va face parte și el, se hotărăște să-i facă „binele” până la capăt și îl împușcă în somn, înfrânându-și durerea nemărginită pe care i-o provoacă acest gest. Apare aici reduplicată, ca un pandant, o scenă similară cu aceea pe care maiorul Arnotă, tatăl lui Nucu, o trăise în timpul Războiului pentru Independență, când, spre a-și salva de suferințe prietenul mutilat, neamțul pe care îl învățase românește și pe care și-l făcuse frate
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
-C. descoperă și editează în 1984, la capătul unor explorări laborioase, teza de licență a lui Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii. Provenind dintr-o perioadă de afirmare științifică și publicistică a viitorului savant și scriitor, lucrarea a avut un pandant într-o suită de aproximativ douăzeci de articole - note de călător, impresii intelectuale, relatarea cunoștinței cu Giovanni Papini, Ernesto Buonaiuti, Giovanni Gentile -, texte publicate în aceiași ani în „Cuvântul”, „Universul literar” și „Sinteza” , reproduse pentru prima dată de P.-C
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
tema escatologică și soteriologică e, în chipul cel mai vădit, invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic. Există un personaj potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului. El moare, dar învie în final (după o îndelungată letargie care amintește de crisalida din Orbitor, romanul lui Mircea Cărtărescu) și, după un periplu comparabil cu cel al Sey Mondy, protagonistul din Saludos al
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
pur, lipsit de scrupule și ezitări etice („dialectice”), a cărui unilateralitate caracterială, identificată cu inflexibilitatea ideii de revoluție, îl apropie de galeria fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică a substanței, deși numeroase, rămân oarecum neclare și lipsite de originalitate - postulând, în principiu, existența unui substrat ultim, unificator al dimensiunilor spațiale și temporale, al structurii și materiei, al fondului
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cotidianul „România”- „e cea dintâi zugrăvire în stil larg a vieții românești de după războiul Unirii”, în al cărei cuprins „se desfășoară îndeosebi toate aspectele vieții bucureștene care sintetizează oarecum însăși viața burgheziei românești”. Purgatoriul le-a apărut criticilor ca un pandant tematic al romanului Ion de Liviu Rebreanu, editat cu doi ani înainte. Materia romanescă este coagulată de o acțiune alertă, incluzând istorii cu desfășurări sinuoase, incitante, cu deznodăminte imposibil de anticipat. Narator plat, romancierul este, în schimb, un iscusit scenograf
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a poeziei române din jurul anului 1967. Aprecierile valorice vizează atât „direcția” poeziei din această perioadă, cât și figurile ei tutelare. Mai ales în comparație cu optimismul critic unanim de la sfârșitul anilor ’60, surprinde avertismentul conform căruia
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
schimbări. Sacralul vechilor autori bate în retragere în fața laicului, „înțelepciunea divină” se restrânge (nu mai covârșește, adică) făcând loc și celei „profane” (Al. Duțu). Demersul, în esența lui, se umanizează, iese de sub semnul eternității fixe și alunecă sub imperiul schimbării. Pandantul filosofic al acestei translații va fi tot cel recomandat de Veacul de Mijloc: sentimentul deșertăciunii și caracterul iluzoriu al întreprinderilor omenești. Dar ansamblul de măsuri pe care scriitorul și filosoful înțelege să le adopte în hățișul de relații cu lumea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lupte, scene de bivuac, precum deparazitarea ostașilor ori „cheful de la Piscul Raței”, ironizarea jandarmilor, prezența câtorva figuri comice) asigură maximă veridicitate textului. O alegere bună a făcut M. și prin completarea jurnalului de front cu scrisorile mamei, ce servesc ca pandant și cutie de rezonanță propriului text, dar și cu episodul ce încheie cartea, Țugui, un recviem pentru cel care i-a fost ordonanță de-a lungul întregului război și, mai departe, pentru soldatul de rând. Fata Moartă rămâne astfel una
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
consacrate perioadei 1948-1965, care reprezintă prima abordare sintetică a epocii, total sinceră - complet degrevată de servituțile impuse de cenzură până în 1989, cu aspirația obiectivității, fără accente resentimentare. Un capitol final caută să surprindă caracteristicile generale ale literaturii române, ca un pandant la capitolul Specificul național din Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. În ansamblu, această întreprindere, depășind cu mult obiectivele inițiale, se înfățișează ca un succes de netăgăduit. E prima sinteză completă - izbutită și pertinentă - de după
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
ne simți câteva clipe liberi, obraznici și nemuritori” (p. 151). Revin apoi, ca și în paginile celorlalți autori, referințele indepasabile la Pif-Gadget (mult mai greu de găsit pentru puștii născuți la sfârșitul anilor ’70) și anticapitalistul Dr. Justice, al cărui pandant valah se voia ubicuul Sergiu Nicolaescu. Memoriile lui Ion Manolescu sunt memorii pietrificate, excavate cu durere, dintr-o mină surpată în tenebrele disperării. O deznădejde seacă, lumpenizată, păzită de gardienii păcii și dezarmării nucleare. Venind din Craiova, Angelo Mitchievici semnează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stereotipii, o asemenea confruntare ar putea revela criteriile teologico-politice ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este greu de eliminat) și vocația universalității Bisericii. Un asemenea parcurs în imprevizibila desfășurare a economiei divine - pentru care livrescul ar trebui să fie pandantul unei experiențe vii a celuilalt - va percepe, apofatic, neînțelegerea ca evidență a finitudinii. Nici teologii văzători cu Duhul nu au răspunsuri la toate întrebările. Misterul umanității nu poate fi consumat dialectic. De aceea, creștinii educați pot beneficia din întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ajutor în efortul monahului de a îmbrățișa, în carne și oase, soarta umanității pentru care Hristos a murit pe cruce. Fără sărăcie, viața monahală își pierde statutul respectabil și devine pricină de sminteală pentru poporul credincios și necredincios. Sărăcia este pandantul chenozei și premisa acestei mărturisiri din timpul jertfei liturgice: „ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Ascultarea, fecioria și sărăcia sunt voturi care rămân deschise experienței laicilor, fiind tot atâtea moduri de a descoperi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intervalul cu pricina, Chandler a scris și cel mai complex dintre romanele sale, The Long Goodbye. Nu e hazardată, deci, ipoteza unui critic care vedea în Playback o anexă la romanul publicat anterior. Anexă e poate prea mult spus, dar pandant e, cu siguranță. Dacă romanul din 1953 reprezintă o culme a analizei nevrozei, cartea din 1958 e o scriere destinsă, aproape amuzantă. Dacă se poate vorbi de o continuitate, ea trebuie căutată la nivelul stilului și al calității dialogului. Observând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al comunității naționale, resuscitând figurile ei emblematice - Gelu, „Bărbat Voievodul”, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu. Prin bogăția tropismelor sufletești, comunicate într-
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]