254 matches
-
un bilețel, și a făcut lucrul acesta cu o neîndemânare intenționată ca să-mi atragă atenția că biletul se află acolo. Când s-a aprins din nou lumina n-am fost în stare să ghicesc cine îmi dăduse biletul. Am ținut panegiricul lui August Krapptauer, făcând o afirmație în care, întâmplător, cred destul de mult, și anume că genul de adevăr susținut de Krapptauer va dăinui veșnic, atâta timp cât mai există oameni care să-și asculte sufletul și nu mintea. Am primit un frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu iuțimea fugei n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, cari nici în fugă nu-și putură afla mântuirea... marturi sânt toate neamurile de pe-mprejur, care au cercat ascuțitul sabiei lui!... Unde se face mai drept și mai deplin panegiricul iubitului erou, ca-n aceste cuvinte: "Dar ce minte e atât de bogată în gândiri, ce limbă e așa de îndestulată în vorbe, ce meșteșug așa de iscusit la împlinirea cuvântului, ca să poată împodobi atâtea risipe ale vrăjmașilor, atâtea sfărmări
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu trebuie întotdeauna interpretate literal, ele mai curând înfățișau tendința medievală de a adopta un punct de 28 Ibidem. 29 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu trebuie întotdeauna interpretate literal, ele mai curând înfățișau tendința medievală de a adopta un punct de 28 Ibidem. 29 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu vom urmări un parcurs cronologic liniar. Considerăm că momentul de maximă intensitate al evoluțiilor istorice recente a fost înlăturarea regimului comunist, la 22 decembrie 1989. Acest eveniment s-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97). Revoluția iconică a erei vizualului și-a pus decisiv amprenta asupra mesajului publicitar biaxial: de la verbalitatea literară a formelor "arhaice" de publicitate (din care subzistă azi doar sloganul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a condamnat pe ereticii arieni Palladius și Secondianus. Bagauzii erau un amestec de lume săracă și nenorocită: sclavi, păstori, țărani, militari dezertori, flămânzi fără ocupație, lucrători cu ziua prost retribuiți, care, răsculați împotriva celor bogați, cereau dreptate socială. Autorul unui panegiric scria cu o oarecare dezamăgire: Cezar, nu știu dacă împins de curaj sau îmblânzit de bunătate, s-a transformat în distrugătorul necioplit, așa cum soldatul dorește starea agricultorului neștiutor, plugarul pe cea a pedestrașilor, păstorul pe cea a cavalerilor, dușmanul barbar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dioclețian și Galerius pentru că, după ce a actualizat o largă și crudă epurare în armata sa (298-302), a rămas în tradiția creștină drept persecutorul prin excelență al militarilor creștini, mult mai numeroși în legiunile sale, decât ale celorlalți doi. Din mărturiile panegirice ale lui Lactantius și Eusebiufață de Constantius I Chlorus (305-306), care nu i-a persecutat pe creștinii, deși erau numeroși și pe teritoriul său, putem deduce că fiecare împărat sau cezar dădea o interpretare personală edictelor de persecuție. Unicul act
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bisericilor creștine: deși nu a reușit să le elimine în totalitate, paguba pentru istoria creștinismului este inestimabilă. Actele martirilor perpetuate în timp au fost compuse în întregime pe baza notițelor păstrate în biserici și după tradiția orală, potrivit mărturiilor unor panegirice pronunțate de Ioan Crisostomul (354-407), de Augustin (354-430), de Grigore din Nazians (329-390), și scrierile și mai ales imnurile lui Ambroziu (339-397) și ale lui Vasile cel Mare (329-379). De o anumită valoare istorică, datorită consistenței faptelor narate, sunt și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se lasă prinși în această capcană a parvenitismului după cum de altminteri nu toți scriitorii generațiilor precedente s-au prostituat prin mânuirea sloganului"74. Pe lângă prezumția de nevinovăție acordată tinerilor, cronica amintită depozitează primele anticipări ale "Tezelor din iulie". Cultul personalității, panegiricele, osanalele îi ajută pe tineri să ocupe funcții oficiale înalte și favorizează reînghețul culturii, "acoperind cu apele stătute ale compromisului ceea ce păruse că reprezintă o șansă majoră de reînviere spirituală"75. Asemenea anticipări apar frecvent în discursurile autoarei, nu numai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
datorită acestei noi generații care are dreptul de a-i respinge pe predecesorii contaminați de realismul socialist de tip sovietic. Din rândul lor se ridică ceea ce Monica Lovinescu numește "noua gardă a compromisului", compusă din literații ce obțin funcții prin panegirice, dar păstrează criteriul estetic în operele majore. Patriotismul se transformă în festivitate și se măsoară în aportul la cultul personalității, nu și în literatură. Cronicile conțin adesea nume importante ale culturii europene și lucrări care influențează mentalitatea oamenilor, dar nu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
metrou (În 19 decembrie are loc inaugurarea primului tronson al magistralei I a metroului). Cu titlul „Ctitorului de nou destin românesc, ales omagiu al oamenilor de artă”, prefața albumului O viață de Erou pentru Partid, Popor și Țară constituie un panegiric impresionant unde sunt enumerate ctitoriile președintelui 22. În afara termenului ctitor, un altul foarte des Întâlnit În producțiile encomiastice este arhitect/constructor. În opinia lui Adrian Cioroianu, există trei accepțiuni ale acestui termen: 1) arhitect În sens figurativ este cel care
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
recunoscut unanim ca cel mai mare predicator din perioada patristică. El ne-a lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei (90), puține la Luca (16), la Ioan (88), la Faptele Apostolilor (55), la toate scrisorile pauline, apoi predici cu tendință dogmatic-polemică (12 contra anomeilor), predici la praznicele împărătești, panegirice în cinstea martirilor, cuvântări ocazionale (Despre statui, cu prilejul căderii lui Eutropiu, etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
despre partidele belgiene, olandeze sau daneze, grecești, spaniole sau britanice. Această lucrare îl va lămuri într-o oarecare măsură. Dar, mai ales, sîntem conștienți că producem aici, în ceea ce privește istoria comunismului, o lucrare de gradul al treilea. Istoriografia militantă a comunismului, panegiric sau diabolic, a umplut rafturile librăriilor. Modele succesive sau contradictorii au asigurat succesul mediatic al cîtorva "vedete" foarte repede uitate. Astăzi, există mai degrabă liniștea indiferenței. Pe nedrept, credem noi, deoarece pentru a înțelege epoca noastră va trebui să înțelegem
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
recunoscut unanim ca cel mai mare predicator din perioada patristică. El ne-a lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei (90), puține la Luca (16), la Ioan (88), la Faptele Apostolilor (55), la toate scrisorile pauline, apoi predici cu tendință dogmatic-polemică (12 contra anomeilor), predici la praznicele împărătești, panegirice în cinstea martirilor, cuvântări ocazionale (Despre statui, cu prilejul căderii lui Eutropiu, etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
reinvestit postum ca erou solar (asemeni lui Danton, Fred Vasilescu și d-na T.) și ca deținător al peceților unor multiple divinități. Duhul regelui, ființă aparținând eminamente regimului nocturn, este scos în lumina apoteotică de discursul extatic, cu nuanțe de panegiric al fiului său. Shakespeare vrea parcă să ne reamintească de vechiul principiu elin al triumfului luminii în fața întunericului (Agapè), chiar dacă forțele obscure se dovedesc copleșitoare: "Privește-acest portret, și pe acesta;/Doi frați sunt zugrăviți. Vezi ce lumină/ Domnea pe-această
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
odată cu Nicolae Steinhardt, că a descifra sufletul eminescian echivalează cu o "citire" a propriului suflet; lumea miturilor sale e chiar spațiul pe care (și) tu îl locuiești. Acest topos comun, greu de obiectivat, s-a clădit în timp prin formulări panegirice și identitare de genul "poetul național român" sau "expresia integrală a sufletului românesc", ajungându-se, astfel, la conturarea unui mit cultural de tip Eminescu. Se cuvine, însă, ca un atare mit să fie purificat de toate manifestările festiviste, din lunile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adusă de sârguința la învățătură. Faima despre noi, scrie Sfântul Grigorie de Nazianz - a trecut peste hotarele Eladei. Căci dacă cineva cunoștea Atena, acela auzea și vorbea despre dascălii noștri, acela auzea și vorbea despre noi<footnote Sf. Grigorie Teologul, Panegiric în cinstea Marelui Vasile, XXII cf. Pr. L. Magheț-Văliug, Atitudinea Sfântului Vasile față de cultură, în rev. Mitropolia Banatului, Anul VII (1957), Nr. 10-12, p. 53. footnote>. Ca unul ce-l cunoștea mai bine, iată cum vorbește Sfântul Grigorie Teologul despre
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
G. Nedioglu. De menționat este faptul că, lui Alexandru Lapedatu și colaboratorilor săi le-a revenit responsabilitatea de a supraveghea bunurile cultural-artistice ale unor eparhii și muzee, ale 16 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 230; vezi și Idem, Miscellanee. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale și politice, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1925, p. 147 151 și p. 128-131. 17 Idem, Unitatea națională prin neutralitate ?, în ,,Înfrățirea”, an I, nr. 178, Cluj, 20 martie 1921, p. 1-2. 18 Ibidem, nr. 179, 22 martie 1921, p.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
G. Nedioglu. De menționat este faptul că, lui Alexandru Lapedatu și colaboratorilor săi le-a revenit responsabilitatea de a supraveghea bunurile cultural-artistice ale unor eparhii și muzee, ale 16 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 230; vezi și Idem, Miscellanee. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale și politice, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1925, p. 147-151 și p. 128-131. 17 Idem, Unitatea națională prin neutralitate ?, în ,,Înfrățirea”, an I, nr. 178, Cluj, 20 martie 1921, p. 1-2. 18 Ibidem, nr. 179, 22 martie 1921, p.1-2
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere a rostirii personajelor, exemplificările din lectura critică a Autoarei pot fi închipuite sonor, ca "spectacol simultan citit-văzut-auzit". Mă refer în special la focalizările unor modele pentru elocința sacră: panegiricul de remarcabilă valoare poetică al lui Ilie Miniat: Cine e aceasta care se ivește ca zorile?", sau "predica lui Varlaam rostită în somptuoasa biserică a Trei Ierarhilor", ori verva predicatorului Antim, cel "cu voce tunătoare", pentru că "el și nu altcineva
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]