177 matches
-
și civilizația nu înseamnă distrugere. Omul modern are nevoie de emoția artistică, sensibilitatea lui estetică devine mai complexă, în raport am spune cu inteligența mai cuprinzătoare. Să ne amintim de cugetările lui Goethe: "Ca poet sunt politeist, ca naturalist sunt panteist, ca ființă morală, deist. Și am nevoie, pentru a-mi exprima sensibilitatea, de toate aceste forme". Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum incompatibilă cu sfera culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se realizează procesul cunoașterii 21. gnosticism = curent filozofic-religios sincretist cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. I-II (Basilides, Valentin ș.a.; a căutat să îmbine teologia creștină cu filozofia idealistă elenistică târzie (neoplatonismul) și cu unele mistere (concepții panteiste) din religiile orientale, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea 22. idealism = concepție fundamentală în filozofie, opusă materialismului; numai spiritul, conștiința, ideea are existență reală, iar materia, natura, existența sunt descrise
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-o viziune originală cu idei aristotelice, pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental; proclama ideea creării lumii prin „emanația“ divinității, iar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a privit. Sau poate că era într-o altă viață. Oricum, într-o altă dimensiune. Singurii copaci pe care-i urăsc sunt cei din cimitir. Și-acolo e multă natură - și încă veșnică! Acolo însă îți dă mâna să fii panteist. R.P. Suntem amândoi oameni care și-au petrecut o bună parte din viață printre cărți - citindu-le, scriindu-le, traducându-le, redactându-le, editându-le, dându-le posibili tatea să apară sub ochii publicului. De aceea mă întorc la epurarea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la sfârșitul secolului III î.Ch., ea propune o interpretare panteistă, dar și providențialistă, aspect care o va aduce în apropierea credințelor creștine primitive. Materia este animată de o rațiune divină și se bucură de un echilibru intern, datorită faptului că senzațiile asigură un schimb fluid și armonios între corpuri. Viziunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vieții. * religia hindusă și cea budistă sunt precursoare ale Bisericii Scientologice. * Scientologia conține un amplu sincretism. Sunt idei preluate din Orient, Grecia și Occident. * întâmplările negative ne cauzează suferința reactivând engramele. * Dumnezeu este prezentat de Biserica Scientologică într-o viziune panteistă. Este echivalat cu „natura”, „infinitul”, „cea de-a Opta Dinamică”, „teta” (viața) etc. * Omul are ca esență tetanul. În principiu, omul este bun, fiind creație divină. A căzut în materie (trup), nu în păcat, idee prin excelență gnostică. Plictisiți, tetanii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
religiosului” în cea a „spiritualității”. Faptul se poate deduce și din cuprinsul doctrinei New Age. Bruno Würtz și Damian Thompson nuanțează ideile de bază ale acestei mișcări religioase speciale. În esență, ele sunt următoarele: a) depersonalizarea lui Dumnezeu; b) divinizarea panteistă a omului; c) interpretarea ludică a creației; d) răul constă în ignoranță; e) New Age practică o sinteză a înțelepciunii orientale cu știința occidentală. automântuirea. XV.3. Personalități New Age una dintre tezele de bază ale mișcării New Age susține
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
caut anii, să le caut oglinda,/ și s-o sparg într-o mie și unul de greieri” (Verset). Următorul volum, Chorale (1974), continuă linia simbolismului de conotații folclorice: țara, pământul, lumina, inima, apa vie etc. Poemele, animate de o vitalitate panteistă mai purificată, mai aeriană, înglobează totuși aglomerări de imagini și construcții arborescente, de un metaforism abundent. Hore (1977) propune un imaginar folcloric în registru mixt, blagiano-barbian: poemele, intitulate „inele” și grupate în șapte cicluri de câte nouă compoziții, „descriu” peisaje
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
al Omului, care se va construi treptat, pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război mondial, aduce, în vers liber, o viziune sintetică, extrasă din paginile Bibliei. O senzualitate ardentă, străbătută de elanuri panteiste și de o religiozitate în care răsună unele accente protestante, în condițiile unei culori locale șterse, dau poemului o valență expresionistă, anticipând realizări din deceniul următor. Drumul este însă abandonat în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu, Renașterea. Viziunea devine acum
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
lui primordială fiind reprezentat de Dumnezeu. Dumnezeu stă în relație cu lumea, așa cum spiritul este în relație cu corpul. Spiritul uman provine din focul divin (în unele scrieri denumit "logos" ("„Cuvântul”"). Astfel, fizica stoică are o trăsătură net monistă și panteistă în același timp. Focul divin are un caracter rațional, din care rezultă că lumea este guvernată de rațiune, ceea ce are două semnificații. În primul rând în lume se poate recunoaște un scop, și anume tendința spre armonie, frumusețe și echilibru
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o atitudine mai mult decât rezervată față de monism care „a știut să valorifice până la absurd o așa-numită năzuință nestăpânită a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
creează atât omul, cât și lumea, din trupul său. În acest caz, se poate sesiza un aspect corelant cu mitologia creștină, care presupune existența unui singur Dumnezeu atotputernic, care l-a creat pe om după „chipul și asemănarea sa”. Religiile panteiste învață că creația a luat naștere din jertfa primordială a unui zeu; asemănătoare în acest sens este si credința conform căreia creația este rezultatul unui sacrificiu cosmic, când zeii sacrifica un om, care dă naștere mai apoi la animale, pământ
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
secolului al XVIII-lea, metodă care-și are sorgintea în rococo-ul franțuzesc și în pictura engleză a epocii. În Transilvania, pentru prima oară a fost folosită de către Johann Martin Stock, ea fiind preluată și de către Franz Neuhauser. Folosind ideea panteistă răspândită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a naturii atotcuprinzătoare în care omul se autoinclude cu naturalețe, artiștii de la cumpăna veacurilor XIX și XX au folosit frecvent o astfel de abordare. Friedrich Mieß pictează în anul 1890 o pânză de
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Sunt Dumnezeu!'). Dogmele esențiale ale ordinului sunt afirmate în cartea 'Cavidanname' a lui Năimi, după moartea căruia mișcarea nu s-a stins. Hurufismul a jucat un rol însemnat împotriva jugului timurid și dogmelor ortodoxe ale islamului. Dacă vom elibera hurufismul panteist de acoperirea religioasă-idealistică, rămâne doar motivul sau esențial alcătuit din umanismul și criticismul îndreptat asupra structurii feudalo-clericale și despotice a societății. Aceste elemente ale hurufismului se reflectă și ]n creațiile poeților clasici din timpul respectiv. Hurufismul era o întruchipare a
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
nu este decât un păcat, el nu va lăsa calea iubirii, căci doar această calea duce la Adevărul - Dumnezeu. Dar, putem observa înlocuirea treptată a sufismului de către hurufismul în viziunea lui Nasimi ceea ce se iese în evidență prin schimbarea viziunii panteiste a poetului. Acum la temelia acestor viziuni nu mai stau dragostea și euforia, ci literele și conștiința. De acum înainte în filosofie, Nasimi se bazează pe ideologia hurufistă a lui Năimi și preda principiile esențiale ale ordinului. Însă hurufismul predat
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială. Tematic romanele sale îmbrățișează educația tinerilor aristocrați: Lirica sa, influențată de școala metafizică, prezintă un stil manierat, cu mari acorduri panteiste, cu inflexiuni baroce, uneori de surprinzătoare modernitate:
George Meredith () [Corola-website/Science/306116_a_307445]
-
de manuscris până în secolul al XVII-lea, când va fi tipărit la Paris , o a doua ediție fiindu-i sortită abia în secolul al XIX-lea. Nu va scăpa, însă, niciodată de epitetele de „elucubrații cu tendințe pelagiene, naturaliste și panteiste”, pe care i le atribuia un dicționar de teologie. Rămas fără protecție, Eriugena este condamnat de conciliile regionale de la Valencia (855) și Langres (859). Înainte de venirea la Paris și, ulterior, după moartea lui Carol, biografia sa nu este foarte cunoscută
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
wiccani. Religia se axează pe venerarea unei Zeițe (văzută în mod tradițional ca fiind Zeița Întreită) și a unui Zeu (în mod tradițional, Zeul Încornorat). În unele accepțiuni, cei doi apar ca și aspecte ale unei singure Divinități de natură panteistă, manifestându-se sub forma mai multor zeități politeiste. Alte trăsături ale religiei wicca sunt folosirea rituală a magiei, codul moral și cele opt sărbători din cursul anului, care reflectă schimbarea anotimpurilor. Există mai multe sub-curente wicca, denumite tradiții. Credințele și
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
naturii acestora, prin prisma panteismului (adică cei doi sunt aspecte duale ale unei singure divinități), a dualismului (cei doi reprezintă forțe total opuse) sau a politeismului (cei doi se manifestă sub forma mai multor zeități mai mici). În unele accepțiuni panteiste și dualiste, zeități din diverse culturi sunt considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe de altă parte, există și puncte de vedere monoteiste în cadrul wicca, conform cărora există o singură divinitate. Conform unor tradiții, această divinitate este Zeița, pe când în
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
wiccani atei sau agnostici, care nu cred în divinități propriu-zise ci consideră că zeii sunt arhetipuri construite de mintea umană și cu care se poate interacționa. Conform wiccanilor Janet și Stewart Farrar, care abordau teologia dintr-un punct de vedere panteist, dualist și animist, "pentru wiccani, întreg universul este viu, de la cel mai înalt nivel și până la cele mai mici componente", dar "o astfel de abordare organică a cosmosului nu poate fi pe deplin exprimată și trăită fără conceptul de Zeu
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre politeism și consideră că zeii și zeițele sunt entități separate. Abordările panteiste văd zeitățile nu ca persoane ad litteram ci ca arhetipuri metaforice sau ca forme de energie. Deși aceste concepte asupra divinității par a fi foarte diferite una de cealaltă, ele nu se exclud reciproc. Unii wiccani consideră că e mai
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
(n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Născut la Nola în provincia Campania din sudul Italiei, adevăratul său nume era Filippo. Și-a luat numele de Giordano
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
care divinitatea se reflectă precum lumina, cunoașterea desăvârșită devenind astfel posibilă prin contemplarea imaginii reflectate. Noțiunea de "waḥdat al-wuğūd" a primit însă interpretări variate: fie se afirma că nimic în afara lui Dumnezeu nu este real, fie era susținută o doctrină panteistă. De asemenea, era luată în considerare distincția făcută de filosofi între Existența necesară și cea contingentă. Astfel, existența universului reprezintă rezultatul unui proces de emanație. Pe de altă parte, această unitate poate fi înțeleasă în sensul experienței trăite prin meditație
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
teosofie ar fi fost marcată în secolul XII de ,începutul unei ample mișcări de organizare a vieții religioase, corespunzătoare ordinelor monahale din creștinismul medieval”, adăugând și că ,Ibn ͑Arabī, exponent al curentul iluminist (͑išrăqī) sau pseudo-empedoclean, neoplatonic și panteist întemeiat de Ibn Masarra și ben-Gabirȍl, a conturat cadrul general al filosofiei speculative sufite” . Suhrawardī, ,acest șiit convinsʼʼ își revendică o filiație care se regăsește în teologia persană preislamică Acesteia i se adaugă o serie de ideologii epistemologice care evidențiază
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
cadrului natural, mereu proaspăt și vital, strecoară făpturi umane asupra cărora se revarsă reconfortant susurul apei, adierile vântului, reflexele vegetalului, chemările imensitatii cosmice. Nimic fastuos, nimic criptic și totuși atât de profund, de apropiat sufletului nostru. Cu un robust sentiment panteist cultivă încrederea în rosturile pozitive ale vieții, definitorie pentru un creator iubitor de frumusețe, adevăr și esență. Autodefinirile portretistice - care alcătuiesc un ciclu - ne releva prin fermitatea desenului și tensiunea culorilor, intransigența caracterului, vigoarea firii și luciditatea gândului.
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]