526 matches
-
bună parte a operațiunii germane din insulă s-a dovedit a fi un șir de improvizații. Deși planificatorii germani fuseseră de acord că unul dintre obiectivele principale era cucerirea aeroportului Maleme, ei au avut controverse cu privire la amploarea efectivelor zonele de parașutare pentru cucerirea altor obiective, precum aeroporturile mai mici de la Heraklion și Rethymnon. Comandantul "Luftwaffe", generalul Alexander Löhr, și comandantul naval, contraamiralul Karl-Georg Schuster, propuneau o concentrare masivă a atacului în zona aeroportului Maleme, prin care s-ar fi obținut o
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
planoarele, 10.000 de parașutiști, 5.000 de vânători de munte transportați pe calea aerului și 7.000 de soldați debarcați în urma unei operațiuni amfibii. Cele mai numeroase efective le avea grupul „vest”. Doctrina trupelor aeropurtate germane se baza pe parașutarea unor efectiva reduse direct pe aeroporturile inamice. Aceste forțe trebuiau să cucerească perimetrul și să neutralizeze bateriile antiaerienei, ceea ce ar fi permis aterizarea unor forțe mai numeroase aduse cu planoarele. Freyberg era la curent cu metodele de atac ale germanilor
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
imediat după aterizare de focul mortierelor. Germanii care au reușit totuși să iasă din planoarele distruse au fost uciși aproape până la unul de apărătorii britanici și eleni. O parte a forțelor germane a aterizat mai departe de zonele desemnate de parașutare, organizându-și poziții defensive la vest de aeroportul Maleme și în "Prison Valley" din regiunea Chania. Deși aceste forțe nu au reușit să-și îndeplinească misiunile ordonate, ele au reușit să organizeze poziții defensive puternice, aliații fiind nevoiți să ducă
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
drumului spre Vitsilokoumos, la nord de Sphakia. Pe la jumatea drumului, în apropierea satului Askifou se află un crater mare numit „Farfuria”. Aceasta era singurul punct dintr-o regiune întinsă, suficient de plat și de larg pentru a fi folosit pentru parașutări. Trupele aliate au fost plasate la marginea „Farfuriei” pentru a împiedica orice parașutare a germanilor. În dreptul satului Stilor, brigada a 5-a neozeelandeză și batalionul 2/7 australian au rezistat atacurilor unui batalion de vânători de munte, care încercau manevere
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Askifou se află un crater mare numit „Farfuria”. Aceasta era singurul punct dintr-o regiune întinsă, suficient de plat și de larg pentru a fi folosit pentru parașutări. Trupele aliate au fost plasate la marginea „Farfuriei” pentru a împiedica orice parașutare a germanilor. În dreptul satului Stilor, brigada a 5-a neozeelandeză și batalionul 2/7 australian au rezistat atacurilor unui batalion de vânători de munte, care încercau manevere de învăluire prin flanc. Germanii, în ciuda superiorității numerice au fost nevoiți să se
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
cladestine, AK a fabricat o serie de arme și echipamente militare. Componente ale armelor au fost furate și transmise rețelelor rezistenței de muncitori care lucrau în fabricile militare germane. O ultimă sursă de aprovizionare a AK a fost reprezentată de parașutările Aliaților. Din astfel de surse au putut fi obținute materiale speciale, precum exploxivii plastici, armele antitanc, etc. În timpul războiului, 485 de avioane aliate au efectuat zboruri pentru parașutarea a aproximativ 600 tone de materiale militare. În timpul acestor operațiuni, au fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
germane. O ultimă sursă de aprovizionare a AK a fost reprezentată de parașutările Aliaților. Din astfel de surse au putut fi obținute materiale speciale, precum exploxivii plastici, armele antitanc, etc. În timpul războiului, 485 de avioane aliate au efectuat zboruri pentru parașutarea a aproximativ 600 tone de materiale militare. În timpul acestor operațiuni, au fost pierdute 70 de avioane și 62 de echiaje (din care 28 erau poloneze). În afară de arme și muniții, aliații au parașutat și 316 istructori înalt calificați, așa numiții "cichociemni
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
echiaje (din care 28 erau poloneze). În afară de arme și muniții, aliații au parașutat și 316 istructori înalt calificați, așa numiții "cichociemni", cei mai mulți participând direct la luptele împotriva ocupantului. Datorită distanței foarte mari dintre Polonia și bazele din Anglia și Mediterana, parașutările de meteriale militare pentru AK au fost puține în comparație cu cele parașutate pentru rezistența franceză sau pentru partizanii iugoslavi. În 1942, Comandamentul operațional al Biroului de informații și propagandă a format o secțiune pentru afacerile evreiești, condusă de Henryk Woliński. Această
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
BOPA". În 1942 - 1943, operațiunile rezistenței au devenit treptat mai active, ajungându-se la primele acte de sabotaj. Mai multe grupuri daneze au reușit să ia legătura cu SOE britanic, de la care au primit primiot provizii pe calea aerului. Numărul parașutărilor de materiale pentru rezistența daneză a fost relativ scăzut până în august 1944, dar a crescut în ultima parte a războiului. Pe 23 aprilie 1940, membrii serviciilor daneze de informații au stabilit contacte cu serviciile britanice de spionaj prin mijlocirea misiunii
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
determinat să lucreze full-time la designul jocului lor, acesta suferind metamorfoze rapide. "Team Fortress 2" avea să devină un joc de război modern, cu o ierarhie de comandă, un comandant cu o viziune din aer asupra câmpului de luptă, cu parașutări pe teritoriul inamicului, comunicare în rețea prin voce și numeroase alte inovații. Noul design al jocului a fost dezvăluit publicului la E3 1999, unde a câștigat numeroase premii, printre care și cel mai bun joc online și cel mai bun
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
ale Corpului XVII aeropurtat trebuia să execute un asalt aerian pe celălalt mal al Rinului. Spre deosebire de doctrina standard a trupelor aeropurtate, care cerea ca salturile să fie efectuate mult în spatele liniilor inamice cu câteva ori înaintea asaltului amfibiu, zonele de parașutare ale „Varsity” erau imediat în spatele primelor linii germane, în raza de acțiune a artileriei aliate. În plus, pentru ca să nu fie loviți de focul propriei artilerii, parașutiștii aliați nu trebuiau să înceapă acțiunea decât după ce infanteria reușise să ajungă pe malul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
reușise să ajungă pe malul estic al Rinului. Justețea hotărârii lansării parașutiștilor înarmați doar cu arme ușoare de infanterie într-o zonă așa de apropiată de front a fost pusă la îndoială, în condițiile în care asaltul amfibiu executat înaintea parașutărilor propriu-zise ridica problema lipsei de utilitate a operațiunii aeropurtate. Montgomery era însă convins că parașutiștii aveau să facă rapid joncțiunea cu forțele de asalt terestru, ducând la creșterea rapidă a efectivelor din capul de pod. de îndată ce capul de pod s-
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
secătuiască de resurse populația locală, care se afla în pragul foametei. În aceste condiții, Eisenhower a fost de acord cu semnarea unei înțelegeri cu germanii, cărora urma să li se parașuteze alimente în acordului acestora pentru încetarea focului. Operațiunile de parașutare a alimentelor cunoscute ca „Mana Cerească” și „Haleala” au fost organizate începând cu 29 aprilie, acestea marcând începutul unui efort al aliaților conduși de SUA pentru salvarea Europei devastate de război. Spre sfârșitul lunii aprilie, al treilea Reich era sfâșiat
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cu planoarele lângă Salerno a fost abandonat în favoarea transportului în regiunea râului Volturno în vederea cuceririi și apărării podurilor din regiune. S-a ajuns la concluzia că această operațiune nu poate fi susținută din punct de vedere logistic. Următorul plan prevedea parașutarea Diviziei a 82-a aeropurtate americane în regiunea Romei. Datorită marii depărtări dintre Roma și Salerno, această operațiune ar fi avut nevoie de sprijinul activ al forțelor italiene. După unele negocieri cu italienii, comandantul diviziei, generalul Maxwell Taylor, a propus
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
-ului. Pentru a sprijini acțiunile rezistenței, serviciile speciale britanice SOE au plănuit să întărească rețelele clandestine franceze prin trimiterea unor grupuri de câte trei ofițeri de legătură în timpul așa-numitei „Operațiuni Jedburgh”. Grupurile "Jedburgh" trebuiau să coordoneze și să urmărească parașutările de provizii destinate gurpurilor Maquisului din spatele frontului german. De asemenea, în spatele liniilor germane operau în cooperare cu rezistența, dar nu în subordinea directă a SOE, unitățile SAS formate din luptători britanici, francezi și belgieni. Forțele terestre care participau la debarcările
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
au urmat. Divizia a 6-a britanică a rămas pe pozițiipână când a fost evacuată la începutul lunii septembrie. Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate, cu peste 13.000 de parașutiști, au fost transportate spre zonele de parașutare cu 12 avioane de mare capacitate și au fost mult mai puțin norocoase decât cele ale camarazilor britanici. Pentru a asigura elementul supriză, cele două divizii trebuiau să fie transportate spre Normandia pe o rută dinspre vest. Numeroși factori au
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
cele două divizii trebuiau să fie transportate spre Normandia pe o rută dinspre vest. Numeroși factori au contribuit la eșecul parțial al misiunii lor, dar cel mai important a fost acela că s-a hotărât efectuarea unei operațiuni masive de parașutare în timpul nopții, (tactică care nu a mai fost folosită nicioadată mai apoi pe timpul războiului). Rezultatul a fost acela că 45% dintre unități au fost puternic împrăștiate și nu au mai reușit să se reunească. Eforturile primelor valuri ale echipelor de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
fost folosită nicioadată mai apoi pe timpul războiului). Rezultatul a fost acela că 45% dintre unități au fost puternic împrăștiate și nu au mai reușit să se reunească. Eforturile primelor valuri ale echipelor de „marcatori”, care trebuiau să facă zonele de parașutare ușor de regăsit, s-au dovedit un eșec de proporții, sistemul de radare traspodere Rebecca/Eureka folosite pentru ghidarea avioanelor de transport fiind total ineficiente. Primele trei regimente ale Diviziei a 101-a au fost lansate între 00:48 și
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
24 de tunuri de câmp. Un alt val de planoare aterizat pe 7 iunie a adus în sprijinul Diviziei a 82-a și Regimentul al 325-lea de infanterie aeropurtată. În aceeași zi s-au mai încercat efectuarea a două parașutări de provizii, care nu și-au atins însă scopul. După aproape o zi, doar 2.500 de soldați ai Diviziei a 101-a și 2.000 ai celei de-a 82-a se aflau sub controlul comandanților lor de divizie
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
pentru că nu se puteau săpa tranșee și gropi. Cele douăsprezece mitraliere de calibru 12,7 mm au fost poziționate în prima linie. S-au dus lupte toată noaptea, deoarece grupuri de japonezi au încercat să infiltreze pozițiile. S-a cerut parașutarea de muniții. Vremea, favorabilă pentru scurt timp, a permis parașutarea de provizii la orele 08:30 de către trei B-25 din Grupul de Bombardiere 38 american. Patru B-17 din Grupul de Transport Aerian 375 au parașutat fiecare câte trei tone de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
mitraliere de calibru 12,7 mm au fost poziționate în prima linie. S-au dus lupte toată noaptea, deoarece grupuri de japonezi au încercat să infiltreze pozițiile. S-a cerut parașutarea de muniții. Vremea, favorabilă pentru scurt timp, a permis parașutarea de provizii la orele 08:30 de către trei B-25 din Grupul de Bombardiere 38 american. Patru B-17 din Grupul de Transport Aerian 375 au parașutat fiecare câte trei tone de provizii, inclusiv plasmă, muniții, grenade de mână și sârmă ghimpată
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
luat prizonieri. Americanii au pierdut 61 de morți și 244 de răniți, inclusiv nouă "Seabees" morți și 38 răniți. Escadrila 2 din Regimentul 5 Cavalerie și Batalionul 40 Construcții Navale au primit distincția "Presidential Unit Citation". Generalul Chase a cerut parașutarea de muniții, din care fuseseră consumate cantități mari pe timpul nopții, și a obținut din partea lui "Warramunga" tir în direcția rampei de bușteni. În dimineața zilei de 4 martie a sosit escadrila a 2-a din cadrul Regimentului 7 Cavalerie, care a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
cap de pod la Arnhem, peste Rin, care l-ar fii permis aliaților să depășească prin flancul stâng Linia Siegfried. "Market Garden" a fost compusă din două părți. "Market" urmă să fie cea mai mare operațiune aeropurtată din istorie prin parașutarea a trei divizii și jumătate de militari americani, britanici și polonezi pentru cucerirea unor poduri de importanță strategică și împiedicarea distrugerii lor de către germani. "Garden" era atacul terestru al Armatei a II-a britanice, care trebuia să înfrângă rezistența garnizoanelor
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și armamentul greu antitanc - care au fost distruse când planoarele de transport s-au prăbușit. În plus, planificatorii aliați subestimaseră grav capacitatea de luptă a germanilor în acea zonă. Pentru ca lucrurile să fie și mai rele, vremea proastă a împiedicat parașutarea de oameni și materiale. Rezistența germană în fața forțelor aliate care încercau să ajungă la Arnhem a fost foarte puternică. În plus, germanii au reușit să captureze o copie a planurilor aliate. În cele din urmă, "Market Garden" a fost un
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
avioane să bombardeze obiectivele din St Nazaire. Alte șase avioane au reușit să atace ținte din apropiere. Comportamentul ciudat al bombardierelor l-a pus pe gânduri pe căpitanul Mecke. La miezul nopții el a emis un avertisment cu privire la o posibilă parașutare a trupelor inamice în zonă. La ora 01:00 a zilei de 28 martie, el a ordonat ca toate bateriile antiaeriene să înceteze focul, iar proiectoarele de căutare să fie stinse, pentru ca să nu fie folosite pentru localizarea portului. Toată garnizoana
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]