189 matches
-
în Moldova cu speranța că vor avea acces, prin relații tribale, la bunătățile din "magazia" încă negolită de tot a tânărului stat dintre Prut și Nistru. Nomadismul postmodern, eliberat de orice complexe mesianice naționale, religioase, culturale, pare a fi spațiul paradiziac al globalizării. Dacă universitarii de la București sunt uimiți cât de repede au devenit tinerii basarabeni campioni ai postmodernismului politic și cultural, atunci numeroșii nomazi din țările orientale, care trec fraudulos granițele Occidentului, vor fi fiind supercampioni ai noii mentalități. 3
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
același timp. în 1931, deci în momentul în care se înverșunează împotriva țăranilor, el încheie un armistițiu cu „specialiștii burghezi”, reprimați cu brutalitate după procesul de la șahtî din 1928. Acum propaganda atinge adevărate culmi în minciună și dezinformare*, descriind viața paradiziacă a colhoznicilor și prezentând cotitura stalinistă drept întreprinderea de modernizare a unei țări înapoiate. Instaurarea totalitarismului de mare intensitate Anii următori colectivizării sunt marcați de valuri de epurări în rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un „clasicism” sovietic în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
e o experiență a bucuriei împărtășite și ea iradiază, ca atare, în întregul spațiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimțiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în conviețuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproșabil. Vreau doar să spun că dacă o întâlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoția, farmecul și plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întâlniri e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate și totuși patriarhale, familii demodate și trainice, chelneri stilați, domni și doamne, politi cieni inteligenți fără să fie șmecheri, oameni de afaceri cinstiți, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, păstrăvi, cremșnituri, chiparoși și stele. Există Șerban Foarță, care se joacă nebunește cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la an la an, își modifică discursul, fără complexe: untul e când bun, când rău, vinul roșu e când mai bun, când mai rău decât vinul alb, untura e când bună, când rea, fructele - când bune, când periculoase, lactatele - când paradiziace, când riscante, uleiul de măsline - când bun (pentru greci și italieni), când rău (pentru continen talii nemediteraneeni). Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca și sfaturile concrete. Cineva spune, de pildă, că a bea lapte după faza alăptării infantile (când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
calității și a sacrului „rezidual” al obiectelor cumpărate de acolo. În spatele tarabelor, s-a format o adevărată tabără de rulote, autoturisme, microbuze, majoritatea second- hand din Germania, una păstrează încă pe caroserie imagini cu coșuri pline de flori și fructe paradiziace. Alta a aparținut unui atelier mobil de lăcătușerie, „Hans Zimmermann”, nume predestinat, are desenat pe ea un mic strung mobil. Acum poartă-n pântecele de tablă ruginită lumânări, tămâie și icoane ieftine, fiind înmatriculată în Bulgaria. O mulțime de resturi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
covorului de rugăciune, acesta este perceput în Islam ca un microspațiu sacralizat, delimitat de lumea profană, un „sacru” transportabil, cu alte cuvinte. „Covorul rezumă în el însuși simbolul casei protec toare, datorită caracterului său sacru și a dorințelor de bunăstare paradiziacă pe care le include.” (Chevalier, Gheerbrant, 1982 : 924) Covorul de rugăciune se păstrează înfășurat în afara timpului de rugăciune, iar solul (podeaua) moscheilor este adesea acoperit integral cu covoare. Ele sunt utile pentru că facilitează rugăciunea, musulmanii descălțându-se înainte de a păși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un război scurt și glorios în stilul "șarvei brigăzii de cavalerie ușoară". Nici Iorga, nici oricine altcineva nu prevedea în entuziasmul inițial 5 că va intra în acțiune "Omul de Fier", ajungîndu-se la un război perfect mecanizat. Iorga simțea că paradiziacul său secol al XIX-lea era în mare primejdie: "Războiul acesta mîrșav, dansul acesta de canibali, care ne transformă fie în oameni deranjați mintal, fie în teroriști. Va produce pierderi imense culturii omenești"6. Atunci cînd va lua sfîrșit, pagubele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în romanul Noaptea de Sânziene, Mircea va regăsi amintirea acestei clipe și o va reînvesti cu un sens aproape inițiatic. În roman, salonul verde devine camera Sambô, în care copilul Ștefan intră de mai multe ori ca într-un „loc paradiziac”, pentru a simți, de fieacare dată, o continuă, inexprimabilă fericire”. Camera Sambô este un simbol obsesiv crescut din aluviuni diverse, experiențe concrete, lecturi, ficțiuni onirice și devenit repede existențial al întregii activități de savant, de memorialist și de prozator. Mansarda
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gresească, fiindcă a greșit la începuturi, în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să repete la nesfârșit aceasta nefericită opțiune. Pentru a fi reprimit, trebuie să elimine greșeala, dovadă că poate să ajungă din nou la condiția paradiziacă. Chiar drumul spre bordei, locul hierofaniei, al inflexiunii dintre sacru și profan, este marcat de o natură blândă sugerând parcă o regresiune spre acel in illo tempore al vremurilor imemoriale, o regresiune spre timpul mitic, creator. Camera în sine oferă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau îngeri cu aripi de mucava". Încununarea creației divine o reprezintă tocmai universul fals paradiziac. Alcoolul se volatilizează și devine singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime, rugăciune sau imn de slavă ridicat spre golul din înalt. Celelalte titluri ale volumului sunt în mare parte descriptive, surprinzând un fenomen meteorologic (Ploaia, O mie de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
uite o neplăcere, un gând chinuitor, își imagina un lan imens de grâu pârguit; înota solitar în marea aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
celebritatea. Îl vedea pe Alias lucrând toată ziua, fără a se lămuri ce fel de distracție e asta și ce reprezintă mâzgălelile alea, "pictură degenerată", cum o numea. Sentimentul de mulțumire sufletească și infailibilitate, vecin cu beatitudinea trăită în insule paradiziace, s-a menținut netulburat mult timp. Creațiile artistice ale lui Alias umpleau expozițiile și pinacotecile. În atelier se găseau multe tablouri finisate și altele în lucru. Primea comenzi pe care le onora prompt. Viața lui se desfășura simplu și util
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fiind libertatea de a contempla lumea. El descoperă mitul libertății născut din bucuria contemplării lumii, ceea ce îi oferă o reală independență, pe care doar transcendentarea ți-o poate asigura. Chiar dacă trăiește și vede altfel lumea, nu-și poate ascunde nostalgia paradiziacă a mitului fericirii prin iubire, încastrată în suflet asemenea rănii din trunchiul salcâmului pe care îl doboară: . în universul închis al satului, principala funcție a familiei este de regenerare ca principiu al continuitații. Aceasta o înscrie într-o imagine arhetipală
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
impudoare: dacă ar fi fost o fecioară cu sex pilos, poate ne-am fi speriat. Așa însă, cu toate că aveam toți sentimentul că săvârșim ceva ce nu se cuvine, ceva interzis nouă nevârstnicilor, inocența noastră nu poate fi caracterizată decât ca paradiziacă; iar sentimentul de vină, delicios, împrumutând valoare faptei noastre, ne înmugurea ca oameni în paradisul din care încă nimeni nu ne alungase. Cu altă ocazie, Irma m-a dus la ei în casă, profitând de împrejurarea că părinții ei erau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
albe ca bulgării de zăpadă, de ciorchinele lor vinete apoi, iar la poalele lui năpădeau primăvara ghioceii, viorelele, lăcrămioarele și prosperau fragii (toată această vegetație joasă se strecura poate, pe sub gard, de la vecinul care o îngrijea cu sistemă). Mai puțin paradiziacă decât cea din Călugărițelor mi se părea această grădină, fie pentru că era pusă la punct și deci lipsită de mister, fie că eu mai crescusem și veneam aici doar în vizită, fie că n-a dat prilej de liturghii negre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Sicilia și Sardegna sunt în sudul Italiei, foarte aproape de partea de nord a Africii. Din Egipt, Maroc, Algeria, Sudan continuă să treacă clandestin sute de ambarcațiuni pline de emigranți. Lampedusa, una dintre insulele Italiei, un tărâm magic, cu o natură paradiziacă, a devenit o adevărată bază a clandestinității. Poliția de frontieră depune eforturi zadarnice. Vasele cu bărbați, femei și copii striviți unii de alții continuă să acosteze. Ieri s-a scufundat un vas cu 250 de pasageri, astăzi un altul cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul spre care se îndreaptă energia imaginară e presupus a fi unul paradiziac. Revenirea din exilul poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină ale naturii, prelungind seninătatea extazului: „Din când în când Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
descoperim un particular, neteologic, "sentiment al căderii", cel ce dă cu adevărat substanță unui discurs metafizic: Există căderea biblică; dar căderea care face din filosofie o instanță superioară a culturii, căderea aceasta este cu totul străină de căderea din condiția paradiziacă. Este căderea din ordinea pe care ai perceput-o și în care nu ești"7. O lectură oarecum insolită a filosofiei blagiene a făcut Costică Brădățan, într-o teză de doctorat devenită carte-montaj (după expresia lui Ion Ianoși, cel ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spațiu: copil, elev/adolescent, student și absolvent/intelectual, cînd trece cu greu peste liziera unor forme de timp, mai exact a unor conținuturi pozitive (pentru a relua o formulă de mai tîrziu a lui Cioran însuși) de timp. De la timpul paradiziac al anilor petrecuți la Rășinari, unde tutelar a fost simbolul indelebil și atotcuprinzător al Coastei Boacii, la timpul spațiului urban, fie că e vorba de Sibiu sau București, un timp străin, agitat și agresiv, care îți descompune ființa și îți
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
concretă a ceea ce îl recomandă ca izgonit din paradis. Bine, noi suntem izgoniții din generația a șaptezecea, însă cei care au fost mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate, au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse paradiziace. Ei sunt marii artiști de geniu cu opera cărora ne hrănim ca să ne putem aduce și noi aminte câte ceva, scociorând gena cu pana. Știi cum e arta? E ca și cum ai visa că ești într-un palat din "O mie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reveni. Copil încă în primii ani de după ultimul război, îi auzeam mereu pe cei mari vorbind nostalgic despre „timpurile normale“ de odinioară. Denumeau prin acest enunț epoca antebelică, ea apărându le, la drept vorbind, în comparație cu prezentul, nu doar normală, ci paradiziacă de-a binelea. Nu fusese așa, bineînțeles, dar fusese o epocă în care se trăia neconstrâns și în care normal era ca, prin strădanii cinstite și pricepere, oamenii să-și poată împlini măcar proiectele minime, iar ajutați de șansă, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un act de impietate filială, al unuia ce calcă peste cadavre. și nu mi-l pot ierta. Dar cât de bine îmi cunoșteam subiectul! și ce gamă nemai pomenită de calități și defecte îmi oferea el, ce treceri de la duioșii paradiziace la izbucniri de duritate și mânie, dar mai cu seamă de gelozie dusă până la absurd. Da - eram fiul mamei mele și, de fapt, portretizând-o pe dânsa, pe mine mă zugrăveam cu ochiul lucid și înțelept pe care-l moștenisem
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însorite mergeam cu tot tribul la scaldă într-unul din cele două râuri, „al Doamnei“ și „al Târgului“, ce curgeau prin preajmă, de o parte și de alta a casei. După căldurile și plictisurile bucureștene, era o viață cu adevărat paradiziacă... Iar într-una din zile, atrași de viziunea mirifică a muntelui Mateiaș, ce se înălța verde și piramidal pe fundalul albastru al cerului, chiar în spatele uneia din cele patru ferestre ale turnului, am plecat dis-de dimineață cu Mihai și, ieșind
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]