1,152 matches
-
că, așa cum și-a construit gardul acela vechi în jurul meu, nu avea să adaste mult timp la noi, speranța de viață fiind redusă, aproape nulă. Iar după toate câte s-au petrecut am avut certitudinea visului împlinit. Și, ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș spune ca încheiere: Și te-ai dus, dulce minune! Dăinuie iubirea noastră Floare-albastră, floare-albastră, Chiar dacă e trist în lume. ÎN LOC DE EPILOG Zilele acestea se dezbate pe toate posturile de televiziune problema îngrijirii sau nepăsării față de bolnav din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
împlinirea a ceea ce nu poate să dureze. Dacă totuși se depășește acest moment, mai exact, se trece pe lângă el, nu mai rămâne decât amintirea: a ceea ce nu a fost, dar ar fi putut să fie ( Da, ai dreptate, cred că parafrazez două versuri ale lui Octavian Goga). Îți dai seama, din păcate prea târziu, că ai trecut pe lângă acea clipă unică ce putea fi oprită, vorba poetului (Goethe - nota scriitorului). O posibilitate rezervată numai celor aleși. Aleși de mersul, succesiunea generațiilor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întâlnită de multe ori în decursul vieții: această lucrare este o lamentabilă, foarte lamentabilă greșeală a autorului", pentru că " Nu se știe bine ce și-a propus autorul, și acest lucru este rădăcina celor mai mari defecte ale sale". Putem să parafrazăm un dicton vechi românesc spunând că o greșeală recunoscută este pe jumătate (sau în totalitate) iertată. Prezentându-și cu expresii dure, întâlnite la unii exegeți care nu puteau formula criterii precise pentru clasificarea lucrărilor sale, eseul-roman ("sau ce o fi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Breslașu: „Ce-i «clasic» azi - a fost cândva «romantic». Doar ce-a fost «strigăt» a rămas «ecou». Ce-i azi «modern» va fi odată «antic». Daca ajunge «vechi»;nici n-a fost «nou»”. Turistul constată că orașul trepidează în tranziție. Parafrazându-l pe scriitorul Jos Vandeloo ar spune:„Anii au trecut vâjâind ca reformele. Ceea ce s-a întâmplat cu opt secole în urmă pare să se fi petrecut ieri,atât de vie și de proaspăta e amintirea”. Orașul s-a extins
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la 120 de kilometri de București... - Să ne întoarcem la Bibliografia generală. În paginile ei v-am descoperit ,,deghizat" în Nicolai Colentina (un alter ego), prezentat în ipostaza de comentator avizat al operei lui George Heraclide (celălalt ,,geamăn" al dvs). Parafrazând o afirmație din finalul prezentării ipoteticului volum - Coordonate, ,,apărut" la Editura Cartea de căpătâi, aș putea spune că respectiva ,,recenzie" este un admirabil exercițiu de ironie și autoironie la adresa scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
în stilul său paradoxal, familiar-glumeț, Eco provoca - dar cu măsură, evocînd pur și simplu o zicală italienească. Formula "la tesi e come il maiale, non se ne butta via niente" ("teza e ca porcul, din care nu se aruncă nimic") parafrazează un proverb a cărei înțelepciune țărănească nu e deloc străină obiceiurilor tradiționale românești: din porc, omul gospodar folosește totul - carnea, șoriciul, grăsimea, oasele (pentru tobă, cîrnați, răcituri, slănină etc.). Această lectură e de altfel confirmată în text: "veți descoperi că
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
sute de aranjamente pentru Radiodifuziuni din România, Anglia și Germania, și când și-a constituit un celebru "Freetet" împreună cu Dan Mândrilă, Ștefan Berindei și Johnny Răducanu. Uneori a preferat să stea în siajul lui Brubeck și Bill Evans. Alteori îi parafraza pe Quincy Jones și Herbie Hancock. Întotdeauna însă a fost el însuși. Original. Autentic. Onest. Pe parcursul celor aproape două decenii de producție componistică a fost mereu bântuit de puseuri cameleonice, oscilând între genul cameral-simfonic și cel de divertisment. Concertul pentru
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
acuzația cea mai gravă, căreia i s-a răspuns în primul rînd, pe larg și definitiv, în presă. Și aici, pare să se ignore total diferența dintre o notă introductivă la un text editat (total subordonată textului respectiv, rezumînd și parafrazînd ansamblul sau părțile omise) și un studiu original, publicat sub semnătură. O notă introductivă nu poate plagia din textul pe care îl introduce; plagiatul, într-un asemenea caz, ar putea consta doar în copierea unor note introductive scrise de alți
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
Nu uita, pune în portrete toată verva drăcească adunată... - (rând șters). Oct. 1953. * "Numai cei aleși și cei tari trăiesc în această credință (libertatea, progresul). Dar omenirea este slabă și are nevoie de pâine și de autoritate, ar zice Stalin parafrazându-l pe Marele Inchizitor." "De ce ai venit să ne jenezi?" - același. (Isaac Deutcher) * Emil Cioran, La tentation d^exister, - citând din Tacit, - capitolul Un popor de solitari - despre evrei. (1962). "Moise, ca să-și lege de el mai mult neamul, a
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epocă: la început, militanții clamau "Oameni, fiți comuniști!"; îndemnul trebuia schimbat în anii celei mai negre dictaturi într-o altă exigență: "Comuniști, fiți oameni!" (p. 283). Oricât ar părea de ieftină parafraza, nu pot să nu mă gândesc că am trecut și noi de la etapa în care am îndemnat cetățenii să fie capitaliști la perioada în care, pentru a depăși capitalismul sălbatic, să spunem: "Capitaliști, fiți oameni!" E ironia repetițiilor, ușor modificate
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
este un izolat prin echilibrul, simplitatea și claritatea pe care le caută, îndepărtate de turbulența și agitația romanului contemporan. Preocuparea sa esențială e analiza pasiunii (în Matei Iliescu, 1970, sau Ce se vede, 1979), în progresie lentă, inelară: "cartea se parafrazează pe sine - se explică autorul - având ca efect, printre altele, de majoră însemnătate, o solemnă monotonie care contribuie în măsură importantă la ținuta ei monumentală" (în articolul său Un realism fundamental). Compoziția savant studiată trebuie să dea un "realism sculptural
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
cel care o definitivează chiar în momentul valorificării acestor organizări, în timp ce forma închisă rezida într-un ansamblu de realități sonore pe care autorul îl ordonează în mod definitiv și conclusiv, astfel încât acesta să reproducă în esență forma imaginată de compozitor. Parafrazându-l pe Luigi Pareyson, forma închegată și închisă în perfecțiunea ei de organism impecabil dimensionat, poate fi în același timp deschisă, oferind posibilitatea decriptării în diverse feluri, fără ca singularitatea ei să suporte leziuni vizibile, și invers, forma deschisă, ocazională, circumstanțială
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Cosmin Ciotloș Un istoric literar foarte serios a publicat, în 2008, o carte de critică literară destul de neserioasă. Jumătate din această afirmație parafrazează un verdict al lui Mircea Iorgulescu, venit în întâmpinarea volumului Cui i-e frică de Emil Cioran?, de Mircea A. Diaconu. Cealaltă jumătate anticipează, detensionat, un alt verdict, al meu de data aceasta, cu privire la aceeași lucrare nu demult apărută. Neserioasă
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
muzicieni americani se lasă pătrunși de un anume spirit matematic pentru a prinde vibrația muzicii, în același timp însă se umplu de muzică întru exersarea acelui organ al simțului superior lăuntric, generator de ecuații și funcții matematice tot mai mirobolante. Parafrazându-i pe Novalis și Heine, ma putea spune că "matematica este o artă ce înlocuiește natura prin inteligență", iar muzica - o știință minune care "se află între gândire și percepție; este ca o nedeslușită intermediară între spirit și materie, înrudită
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
făcut televiziune și radio. CÎnd vrem să omagiem un mare dispărut, musai să ne documentăm. Sau, mai bine, să nu ne băgăm În discuție... „Îmi duc educația ca pe o povară!”mărturisea, atît de frumos, actrița Iarina Demian. Să o parafrazez și să zic și eu că-mi duc crucea bunului-simț, cu resemnare, de o viață?...mi-e că voi fi acuzat de schizofrenie... Exprimare paradoxală a lui Robert Wilson:„Un actor care Încearcă să joace natural = tot ce poate fi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
element central scenografic, Banu vorbește seducător, În stilu-i inconfundabil: „Copacul este răspunsul cultural dat unei absențe, Întrucît niciodată Kokkos nu a așezat un trunchi adevărat pe scenă.[...] Copacul este o valoare centripetă, pădurea -o valoare centrifugă. [...] Copacul, spre a-l parafraza pe Kokkos, vorbește despre Încrederea În teatru; ușa, despre bănuială”(p.140). CÎt despre scară...voi apela la povestirea lui Andrei Șerban, inclusă-n volum: lucrînd la Don Carlos, privind machete realizată de Kokkos, sesiza că spațiul nare fluiditate, ceva
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de-a restitui micului spectator opera reală a povestitorului și nicidecum improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos cel urît, Pescărușul din livada de vișini, Ha-ha Hamlet!, Scufița cu trei iezi, Albă ca zăbava, Regina Lear ș.a.m.d. Cred că un tînăr spectator care știe povestea reală, are dreptul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
perpetuată ciclic, din patru-n patru ani, mă face să mă simt străin în țara mea, dar încrezător în generația tânără, nevoită a lua drumul pribegiei, și pe care o aștept să revină la vatră, mai ceva ca pe americani. Parafrazând titlul unei melodii a grupului Holograf, „Vreau o minune în viața îțara) mea”, vreau de la noii aleși în proporție zdrobitoare la ultimul scrutin, să coabiteze mai abitir cu poporul român, să taie odată nodul gordian. Să cânte viorile! UN ARGUMENT
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de-a restitui micului spectator opera reală a povestitorului și nicidecum improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos cel urît, Pescărușul din livada de vișini, Ha-ha-Hamlet!, Scufița cu trei iezi, Albă ca zăbava, Regina Lear ș.a.m.d. Cred că un tînăr spectator care știe povestea reală, are dreptul să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco...", spuse el tărăgănat. Dar ea îl contră imediat, cu aplomb, evident iritată: "Nu-mi zi tu mie "Auzi, bă, gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete scârț!" Dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un lapsus. Spatele d-tale - reia el discuția, parcă mai plin de elan-e mult mai solid decât îți închipui. Să nu-ți fie frică niciodată. Ordinea trebuia instaurată definitiv în principat, ca să se pună odată pentru totdeauna, capăt vremurilor tulburi parafrazează el modificând timpul vorbirii, adică pe trebuie cu trebuia. Nu-mi venea să-mi cred urechilor că omul cifrelor, cel cu care vorbeam, era capabil de asemenea citate. Eu care mă sculam și mă culcam cu nasul în carte, mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înnăscut, ci se obține prin exercițiu. Numai că sensul general care prezidează circuitul cuvintelor este totdeauna expresia unei adâncimi proprii, în care gândirea personală este implicată esențial în urmărirea acestui sens, a cărui orientare nu coincide cu debitul verbal. Putem parafraza un proverb, ca să putem spune: vorbele trec, sensul rămâne; iar dacă-l aplicăm la impostura verbală, vom vedea că atunci când vorbele rămân doar vorbe, sensul nu însămânțează solul vorbirii. Această perspectivă privește pe Nae Ionescu, nu ca pe un caz
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
garsonieră ce ar fi trebuit să lumineze pe român, de așa natură încât să conștientizeze, căci zilele pe care le trăim ,,românii care dinainte de 1989 erau bogați, acum au devenit și mai bogați, iar săracii de atunci și mai săraci” (parafrazând un mare român într-o emisiune de televiziune RTV, tenismanul Ilie Năstase). Dar cum spune iarăși românul ,,de este sănătate le trecem pe toate”. Numai că sănătatea oamenilor în general este afectată puternic, alteori fără cale de întoarcere. Nu sunt
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar nici ca un dinte care macină totul cum spunea poetul Wieland puțin mai tîrziu, parafrazînd impresia lui Shakespeare din Măsură pentru măsură. Pînă nu demult, reia Bătrînul cu gîndul la traducerea din maghiară a episoadelor din Cronica unei zile însîngerate, credeam că băieții ăștia au o cauză nobilă, însă se pare că m-am înșelat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și să-ți spun că, sunt fericit, până la venirea buldozerelor, că pot scrie. Este singurul lucru pe care, mă rog lui Dumnezeu să mi-l lase până la sfârșit. Un cunoscut scriitor, spunea că ar vrea să moară Într-o bibliotecă, parafrazând, eu spun că aș vrea să mor cu pixul În mână.,, O voce ,,N-ai urmași, duci o viață nomadă, cine crezi că-ți va păstra scrierile? Cine le va citi? Cine va poposi asupra paginilor, pentru a face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]