1,988 matches
-
speranțele și fricile ei. Frica e a trupului, se naște din mărturia suferințelor corporale. Din încleștare și voința de mărire. Luptă, competiție, conflict, victorie, înfrângere. Destinul de care omul e prins și de care poate e copleșit, care îl poate paraliza, dar uneori se revoltă și vrea să își iasă din limite, să se ia în posesie. Egoul e dorință și în același timp voința (conștientă sau inconștientă) de a-și satisface dorința. Eliberarea lucidă de dorințe și vrere e ceea ce
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
sensului, practicat cu enorme delicii de autorii barochizanți și frizat adesea de soitarul Mateiu, ajunge, în Palimpseste, patimă. Nu mi-e foarte clar de ce, spre exemplu, corelarea dintre deviza aristocratului britanic și vorbele finale ale regelui Carol I Stuart trebuia paralizată în planul static al simplei glose. Preferam, recunosc, includerea ei într-un scenariu analitic complex, într-o demonstrație angajată: În alte două împrejurări, asociate la distanță de o simetrie secretă, urmele și chipul nu mai apar înscrise în contrapunct ironic
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
derută existențială la Paris, unde s-a autoexilat. Golit de vlagă și de voință vegetează într-o perpetuă stare de contemplație. În mintea lui trecutul și prezentul se amestecă fără încetare, iar lipsa unui sens rațional al propriei existențe îi paralizează voința. Puțini prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
PUTUT îMPRUMUTA, ca să facem o afacere. Individul s-a dovedit un escroc: l-a pedepsit Dumnezeu. Dar îmi mai trebuie doi ani ca să achit împrumutul făcut... Ca și cum asta nu ar fi fost deajuns, cumnatul meu LEO AUER a căzut bolnav (paralizat!). înțelegi?... Din Israel, altă dramă, cu mătușa Suzetei, - și, între timp, poate că nici nu ați auzit și voi - a izbucnit o criză unică în istoria Canadei (celebra recesiune). Desigur că acestea sunt simple evenimente, dacă le privești de departe
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai repede publicului produsele unui ego hipertrofiat, Russo a ales calea opusă; puținele pagini pe care le-a publicat au apărut doar la insistențele prietenilor (mai ales ale
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
3.01.2008); "România, îngropată sub nămeți" (Ziua, 3.01.2008), "România îngheață sub troiene" (Libertatea, 8.01.2008). Zonele geografice și localitățile sînt personificate și ipostaziate în victime: "Constanța, orașul părăsit în zăpadă" (Ziua, 7.01.2007); "România rămâne paralizată după doar o zi de viscol" (Ziua, 5.01.2008). Apare uneori semnul exagerării, al folosirii figurate a termenilor - adverbul practic: "Capitala a fost practic paralizată" (Jurnalul național, 4.01.2008); " Ninsoarea neîntreruptă de miercuri seara până ieri după amiază
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
inteligent, generos și teribil de subtil, dacă eseistica și foiletonistica acestuia confirmă un spirit admirabil și întru totul onest, devenit - prin forța lucrurilor - huligan, piesa lui Crudu mai păstrează foarte puțin din toate acestea. Întâlnim un personaj greu de recunoscut, paralizat de spaimă, excesiv de nesigur, aflat la limita autismului și cu o demnitate, așa-zicând, aproximativă. Dat afară din toate redacțiile, refuzat de toate teatrele, privit sceptic de prieteni și încurajat numai de Leni Caler, el scrie Steaua fără nume sperând
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
și competenți, ei au infinită răbdare să-și dea cu părerea, în fața camerelor de filmat, și să ne explice cu duhul blândeții toate tainele prezentului. Oripilante și fascinante în același timp, asemenea apariții m-au lăsat nu de puține ori paralizat în fața micului ecran, incapabil să schimb canalul și să mă rup de hipnoza agramată și ilogică la care erau supuși ochii mei. Fire mai pragmatică, Radu Paraschivescu a pus mâna pe un pix și a notat cele mai haioase perle
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
vigilența... Și Brâncoveanul s-a uitat la acea carte ce scrie Vizirul și n-avea grijă de mazilie... * Parșivenie slavă! Nici otomanilor nu le-ar fi dat prin cap una ca asta: să amorțești mai întâi victima, spre a-i paraliza orice reacție. Seamănă cu metodologia perversă a serviciilor speciale totalitariste ale secolului douăzeci care, cu un patetic spasm de izbăvire, s-a încheiat cu două războaie mondiale... * NU E CU PUTINȚĂ ca astfel de monstruozități politice să zacă și în
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
genunchi care, probabil, nici nu trăiesc mai departe de acolo. Molcome bîjbîiri după identitate. Vizite anunțate pe cartoline de carton, etichetă, plictiseală. Un tablou exact al iernii meteorologic-culturale, cu tabloul angoasant, fără să provoace la altceva decît la o așteptare paralizată de lipsa vigorii și a voinței, al sărbătorilor ei, al timpului care trebuie învins cu greutatea unor puteri în scădere. Cu atît mai în scădere cu cît el e mai sacru. Firește, însemnările dintr-un anotimp care n-a venit
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
și caractere (n-a obligat pe nimeni să facă într-un anume fel ceva, ci a deschis tuturor calea spre opțiunile proprii). Iar atunci cînd îmbătrînim noi înșine, îmbătrînesc și amintirile, iată vin colegi de breaslă care se încăpățînează să paralizeze timpul, clipa, turnînd în cupa unei cariere exemplare un strop de șampanie savuroasă, împreună cu alte amintiri proaspete, apetisante. Sînt cei ce din respect, vocație și talent sădesc nu numai amintiri, dar fac și istorie: dirijorul Ovidiu Bălan, bașii Pompei Hărășteanu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
perdanții cărora Enzensberger le face un portret cît se poate de verosimil nu dau deloc semne că vor să piardă războiul. Altfel spus, oricît de pierzători ar fi acești perdanți, ei deocamdată cîștigă teren în fața unor creștini debusolați și parcă paralizați de neputința de a depăși sloganurile umaniste și pacifiste. Și astfel, asistăm la abulia gravă a unor oameni care, tocmai pentru că par să fi înțeles totul, nu mai simt nevoia să acționeze. Sunt atît de înțelepți că vor fi înghiți
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
tot felul de explicații, insistă scriitorul. Mă întreb dacă însuși acest jurnal nu-mi ia din libertatea scrisului. în definitiv, poate că un roman nu se scrie cu jurnale, cu observații critice, cu examene neîncetate - care pînă la urmă te paralizează". Așadar, în conștiința lui Sebastian prevala postura romancierului, aparent stînjenită de exercițiul critic deschis spre infinit, ca de o substanță informală, de un hybris ce s-ar opune creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
că ai ajuns să gândești ceva interzis, despre care nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de cititori anonimi care au impresia, ba chiar convingerea, că se „instruiesc“ înghițind ceea ce ar trebui mai degrabă să suporte preoții în confesional. * O fericire colectivă însă va cerși în genunchi suferința... * Dincolo de singurătățile exprimabile, singurătatea neputinței, mută, în care paralizezi, ești aidoma unui obiect căzut din buzunar, pierdut, și pe care nu îl mai caută ni meni. Așa mă simțeam aseară, gândindu-mă la Dumnezeu, gata-gata să mă aplec prea mult peste balustrada balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
masă. Ah, dacă moartea ar fi o provocare materială... * O amintire a zădărniciei: animalul. * Aș vrea ca Dumnezeu să-mi dea un vers prin care să vin dec oamenii de moarte. Acestea fiind spuse, nu-mi mai rămâne decât să paralizez. * Îi disprețuim pe lași cu vehemență, vom fi întotdeauna mai buni decât un laș. Niciodată nu le vom recunoaște onestitatea ultimă prin care au avut curajul să se expună. Căutăm perverși „adevărul“, idealul lașității noastre abstracte, în timp ce lașul... Dar viața
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fără de replicăadică „gură-cască”, victime consumiste, de manipulat. Edificarea umană are la bază realizarea unui transfer, altminteri este vorba despre o specie de mutanțianti-umani -, despre o generație spontanee fără de părinți, semeni, cultură, fără de sine chiar. Civilizatoarea ură a indiferenței noului (care paralizează pe moment replica) ne amintește de vorba de acasă: se pare că ni s-a cam urât cu binele-adevărul-frumosul. Desigur, pe ringul de box după un nou croșeu vine alt croșeu nou... În opera pedagogului și scriitorului V. Fetescu găsim
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Pavel Șușară I. Oglindire... Paralizat de frumusețea propriului său chip reflectat în oglinda apei, Narcis își pierde una cîte una funcțiile umane și se transformă în floare. Excesiva iubire de sine, născută dintr-o contemplație superficială, ar echivala așadar, după cum lasă legenda să se înțeleagă
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
om aflat lângă tine. Mia se gândește la ambele variante, dar nu aplică niciuna, dovedind că limitele suportabilității omenești sunt mult mai largi decât am fi tentați să credem. Nu o face nici măcar atunci când, în urma unui accident de circulație, rămâne paralizată de la brâu în jos și este obligată să-și trăiască restul vieții într-un cărucior. Toate poveștile puse sub semnul celor 10 porunci sunt exemplare pentru precaritatea condiției de femeie și, în ultimă instanță, a condiției umane. Pentru femeile Danielei
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
de jos să îi înles nească vânătoarea și să îi dăruiască victorii în războaie, e foarte greu să te lupți în afara grădinii suspendate a dragostei tale, unde defensiva este atât de bine organizată, totuși nu te neliniștești, anxietatea te poate paraliza, continui să alergi, ajutată câte un pic de roiul de albinuțe superpolenizatoare din talie, uf, măcar dacă te-ai fi încălțat cu sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, uf, cum graba de a fi fericită poate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi de mii de ani treceau în tot atâtea clipe 1 pentru dânsa! Nu în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stabilit ieri cu B. să revin cu un telefon... Sunteți bună să-l anunțați? Regret, stimată duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează inima. Acesta este chipul ei. Un chip de monstru. O femeie cu bot de iepure. Inima i se oprește o clipă, pentru ca în următorul moment să înceapă să-i bată cu atâta putere încât imaginea din pârâu începe să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atacă pianul, cele două încep concertul, trupurile lor se înconjoară de o aură transparentă, pe fruntea lui Zinzin apar picuri de sudoare ca o coroană de spini, privirea albastru-violet devine incandescentă, mâinile lui Sandei aleargă pe clape, Aide ascultă concertul paralizată de uimire, cele trei se scufundă într-o lume proteică, fiecare cade în propriul ei tunel, în propria ei imaginație, toate trei pășesc în propria lor Golgotă ca într-o casă cunoscută, toate trei își privesc stigmatele fără uimire, mizeria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a-și Îndrepta corpul și nici un punct de sprijin de care să se ajute. Gândi că totul e pierdut și un fior rece, tăios, Îi Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]