767 matches
-
doar câteva săptămâni. Agravarea ostilităților militare în țară a dus la întărirea celor cu poziții extremiste din rândul localnicilor arabi. La 17 martie 1948 a izbucnit un incident între Comitetul Național Arab din Acra și reprezentanți ai Haganá (principala forță paramilitară a evreilor) care au refuzat să permită gărzilor arabe de la un punct de control să caute arme în camioane evreiești care se îndreptau spre nord. La 18 martie 1948 patru lucrători evrei ai Companiei Electrice a Palestinei au plecat de la
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
avut loc la 2 august 1923, prin intermediul „liga artamanilor” („Bund Artam”), aripa naționalistă a „mișcării tineretului” („Jugendbewegung”), la care aderase tot în 1923. La puciul lui Hitler și al generalului Erich Ludendorff, Himmler a luat parte ca membru în unitatea paramilitară Freikorps, sub comanda lui Ernst Röhm. (În timpul guvernării social-democrate, formațiunile Freikorps zădărniciseră în 1919 insurecțiile comuniste din câteva regiuni ale Germaniei, desființând și efemera „republică sovietică” de la München.) În 1924, Himmler s-a alăturat organizației „Mișcarea național-socialistă pentru libertate” a
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
alăturat organizației „Mișcarea național-socialistă pentru libertate” a generalului Ludendorff. A mai făcut parte până în 1926 dintr-o asociație a ofițerilor naționaliști, avându-l coleg pe șeful său ierarhic Ernst Röhm. În 1925, Himmler a aderat și la SA (Sturmabteilung), formațiunea paramilitară a partidului nazist. După câteva luni, a aderat la noua forță paramilitară a partidului, la SS (Schutzstaffel). Avea numărul de membru 168. În 1927 a fost numit Reichsführer-SS adjunct. După retragerea în 1929 a comandatului SS Erhard Heiden (asasinat în
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
parte până în 1926 dintr-o asociație a ofițerilor naționaliști, avându-l coleg pe șeful său ierarhic Ernst Röhm. În 1925, Himmler a aderat și la SA (Sturmabteilung), formațiunea paramilitară a partidului nazist. După câteva luni, a aderat la noua forță paramilitară a partidului, la SS (Schutzstaffel). Avea numărul de membru 168. În 1927 a fost numit Reichsführer-SS adjunct. După retragerea în 1929 a comandatului SS Erhard Heiden (asasinat în 1933 din ordinul lui Himmler de subordonații lui Heydrich), Himmler a primit
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
1929 a comandatului SS Erhard Heiden (asasinat în 1933 din ordinul lui Himmler de subordonații lui Heydrich), Himmler a primit gradul suprem al organizației, Reichsführer-SS. SS-ul avea atunci 280 de membri și era doar un batalion în sânul forței paramilitare SA. În 1933, naziștii odată ajunși la putere în Germania, SS-ul a avut un efectiv de 52.000 de membri. Aderarea se făcea pe criteriul rasist de apartenență la așa-zisa rasă „ariană”. Ajuns în SA la gradul de
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au crescut, Croația și-a declarat independența în iunie 1991, dar declarația a intrat în vigoare la 8 octombrie 1991. Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația. Până la sfârșitul lui 1991, un război foarte intens dus de-a lungul unui front larg a redus controlul croat la circa două treimi din teritoriul țării. La 15 ianuarie 1992, Croația a fost recunoscută de membrii
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
la numai câțiva kilometri de Debrețin și Seghedin) nu mai era în vigoare, deoarece fusese încălcat de România, care încheiase la 7 mai 1918 cu Puterile Centrale Pacea de la București. La începutul lunii noiembrie, unități ale armatei cehe și unități paramilitare slovace au încercat să cucerească Slovacia (încă parte a Ungariei), dar au fost respinse de armata ungară. În urma unui apel lansat de ministerul de externe al Franței, s-a creat o linie de demarcație cu Slovacia, iar armata ungară a
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
la saloane internaționale de fotografie. Expoziția itineranta pe care Predania și Atelierul de grafică o propune publicului Românesc aduce fotografii din cumplită vară a anului 1999, cănd Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo și Metohia, iar NATO și formațiunile paramilitare Albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Milinko Stefanovici, ca fotograf, a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor nealbanezi lipsiți de apărare. Aducem în fața dumneavoastră câteva fragmente din jurnalul ținut de Stefanovici în acele zile groaznice. Fotografiile sale au fost premiate în
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
Colaborând cu numeroase agenții de spionaj din Europa de Vest via NATO, CIA a creat după al doilea război mondial, o rețea de armate secrete "în spatele liniilor" (Stay-behind). Scopul principal al acestor structuri paramilitare a fost destabilizarea organizațiilor de stânga din statele respective, prin operațiuni sub acoperire Steag fals. Cea mai renumită dintre acestea, prima despre care au fost făcute dezvăluiri complete, a fost ("gladius"=sabie) care a funcționat în Italia. În Italia, la
Operațiunea Gladio () [Corola-website/Science/326275_a_327604]
-
poliția", responsabilă cu păstrarea ordinei publice conform legii, condusă administrativ de Ministerul de interne - noul ministru de interne, generalul Constantin Petrovicescu a fost numit de Horia Sima fiind un simpatizant legionar activ - și coordonată de instanțele judecătorești, și "legionarii", organizația paramilitară a partidului Garda de Fier, pornită "să facă ordine" conform propriei ideologii fasciste și a intereselor de partid. Deși împănată cu legionari și simpatizanți legionari, poliția era antipatizată de aceștia datorită participării - adesea, cu exces de zel - la activități antilegionare
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Horia Sima fiind interesat să nu se afle că el fusese agent informator al SSI, iar Antonescu se temea de difuzarea conținutului compromițător al dosarului său personal aflat în posesia lui Moruzov. Legionarii se prezentau ca principala forță politică și paramilitară din țară, dar, conform instrucțiunilor de la Berlin, care voia să-și asigure participarea României la războiul care se pregătea (planul Barbarosa), au fost nevoiți să suporte în fruntea statului un militar agreat de Germania și acceptat de armată. Așa a
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
anularea drepturilor și libertăților cetățenești, eliminarea separării puterilor în stat, desființarea instituțiilor democratice, conducerea prin decrete-legi, încurajarea rasismului (în special antisemitismului) și a naționalismului extremist. Legionarii au încercat să pună mâna pe aparatul de stat folosind metodele și experiența organizațiilor paramilitare naziste din Germania, SA și SS: teroare și haos, descinderi prin forță, maltratări, sechestrări de persoane, arestări ilegale, tortură, asasinate. Legionarii i-au asasinat în special pe acei lideri politici care se opuseseră ascensiunii lor, între care Virgil Madgearu, Nicolae
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
maghiar. Programul cuprindea expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze, etc. Obiectivele urmau să fie realizate prin mijloace oficiale sau prin intermediul organizațiilor paramilitare. Regele Carol al II-lea, deși se opusese cedărilor teritoriale fără luptă, a fost declarat vinovat principal la demonstrațiile stradale organizate de Mișcarea Legionară. Sub presiunea reprezentanților lui Hitler la București și a lui Horia Sima, regele l-a numit
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
(arabă: Munaẓẓamat at-Taḥrīr al-Filasțīniya) abreviată OEP sau PLO (din engleză: "Palestine Liberation Organization") este denumirea pe care o poartă organizația - cadru politică și paramilitară a arabilor palestinieni, formată din mișcarea Fatah (cea mai influentă), Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei și alte facțiuni palestiniene. Întemeiată la 2 iunie 1964 la Ierusalim, în partea de est a orașului, pe atunci
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
Musulmani. Organizația de Eliberare a Palestinei a luat ființă la 2 iunie 1964, din inițiativa statelor arabe in frunte cu președintele Republicii Arabe Unite,(denumirea de atunci a Egiptului), Gamal Abdel Nasser. Organizația era menită să concentreze acțiunile politice și paramilitare ale arabilor palestinieni în lupta împotriva Israelului. Conducătorii statelor arabe sperau de asemenea ca prin înființarea acestei mișcări-cadru să canalizeze aspirațiile arabilor palestinieni, mare parte din ei refugiați în tabere pe teritoriul statelor lor, de o manieră menită să evite
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
negru”) trupele Legiunii Iordaniene au pătruns în taberele de refugiați palestineni care serveau drept baze ale OEP, au ucis câteva mii dintre aceștia și au izgonit pe luptătorii OEP și conducerea lor în Liban. În anii următori conducerea politică și paramilitară a OEP s-a consolidat pe teritoriul Libanului, de unde a organizat numeroase acțiuni peste hotare contra unor obiective și cetățeni ai Israelului. O parte din acestea au fost încredințate unui grup numit „Septembrie Negru”, controlat de mișcarea Fatah. Așa a
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
poziția fortificată arabă de la Latrun, în drumul spre Ierusalim. (inclusiv "Operația Yoram" a treia încercare de acest fel, comandată de Allon însuși). Igal Allon a fost nevoit să se conformeze ordinului lui David Ben Gurion de dizolvare a tuturor organizațiilor paramilitare evreiești, inclusiv a Palmahului, condus de el, ca și a Irgun-ului (Etzel) și a formației Lehi (Grupul Stern), în scopul cooptării lor în noua armată a Israelului (Tzahal). Ben Gurion se temea de caracterul politic al acestor organizații, în cazul
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
cartea lui Wiesel „Toate fluviile se varsă-n mare” - ) subliniază - ca o lipsă de loialitate față de România - că Sară Wiesel ar fi primit cu bucurie intrarea trupelor maghiare în Maramureș. Activitatea partidului fascist-rasist Gardă de Fier și a organului sau paramilitar, Mișcarea Legionara, au marcat procesul de fascizare a României din anii 30', proces care s-a amplificat spre sfârșitul decadei. În afară de crimele și samavolniciile legionare privite cu pasivitate de autorități, legile rasiale-antisemite ale guvernelor Octavian Goga - A. C. Cuza (Neagu Djuvara
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
acțiunile inamicului; ... e) participă la acțiunile de înlăturare a efectelor loviturilor executate de către inamic din aer, cu mijloace de nimicire în masă, incendiare sau clasice; ... f) execută, în cooperare cu alte forțe abilitate, acțiuni pentru descoperirea, capturarea sau neutralizarea elementelor paramilitare care activează pe teritoriul național; ... g) participă la acțiuni de evacuare a populației, control și îndrumare a circulației, de escortare a prizonierilor de război și pază a acestora în obiective din zona interioară, de dirijare și îndrumare a refugiaților, pază
EUR-Lex () [Corola-website/Law/258095_a_259424]
-
a fost o organizație paramilitară finlandeză voluntară de femei. În timpul Războiului civil finlandez organizația a activat pe lângă Gărzile albe. După acest război a fost fondată ca o organizație separată la 9 septembrie 1920. Numele provine de la un poem scris de poetul Johan Ludvig Runeberg. Parte
Lotta Svärd () [Corola-website/Science/311195_a_312524]
-
auxiliare. Oficial erau neînarmate, dar a existat o excepție în 1944 când membrele unei baterii antiaeriene, ce manevrau reflectoarele de căutare AA au fost înarmate cu carabine. . Când Războiul de continuare s-a sfârșit U.R.S.S. a cerut interzicerea organizațiilor paramilitare, fasciste sau semi-fasciste din Finlanda. Astfel organizația Lotta Svärd a fost desființată la 23 noiembrie 1944. O noua organizație numită "Suomen Naisten Huoltosäätiö" (Fundația de ajutorare a femeilor finlandeze) i-a preluat mijloacele materiale și proprietățile. Aceasta organizație există până
Lotta Svärd () [Corola-website/Science/311195_a_312524]
-
la 28 iunie 1940, ora 9,00. Ultimul tren a părăsit Cernăuțiiul în aceeași zi, la 14:00, ora la care, conform ultimatumului sovietic, Armata Roșie urma să treacă granița (în realitate, a făcut-o mult mai devreme, infiltrând unități paramilitare cu menirea să pregătească terenul și să contracareze o eventuală încercare de rezistență). România deținea pe teritoriul ce trebuia cedat mari unități militare, cu un efectiv de 1.200.000 de soldați și ofițeri, în afară de civilii care refuzau să rămână
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Acuzele au devenit încă și mai vocale atunci când înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, Jabotinsky a propus formarea unei alianțe cu guverne europene fasciste atât din occidentul (Italia) cât și din răsăritul european (Polonia). Atacurile teroriste ale organizațiilor paramilitare ale sionismului revizionist contra administrației britanice, contra populației autohtone palestiniene (printre care se remarcă masacrarea sătenilor palestinieni din Deir Yassin, fapt care a antrenat exodul palestinienilor de pe teritoriul ancestral) și chiar contra O.N.U. (au asasinat un înalt diplomat
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
fiind fondatorul sionismului revizionist (în 1925, la Berlin). Era adeptul emigrării în masă a evreilor în Palestina și al creării rapide a unui stat evreiesc (israelian) pe întreg teritoriul Palestinei istorice, în acest scop promovând ideea alcătuirii unor detașamente evreiești paramilitare. Noua Organizație Sionistă a luat ființă în 1935, prin desprinderea lui Jabotinski din Organizația Sionistă Mondială, nemulțumit de îndepărtarea acesteia din urmă de idealul lui Theodor Herzl. Prin intermediul acestui nou organism, au emigrat spre Palestina foarte mulți evrei din Europa de Est
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
(în ) este un partid politic naționalist ucrainean. În manifestarea ei timpurie ca o confederație paramilitară de grupuri radicale de dreapta, aceasta a oferit un suport logistic, conducând tactic protestele Euromaidan din Kiev. Coaliția a fost organizată în noiembrie 2013, grupurile fondatoare au inclus organizațiile: Trizub, condusă de Dmitro Iaroș și Andrii Tarasenko; partidul politic Adunarea
Sectorul de dreapta () [Corola-website/Science/331826_a_333155]