193 matches
-
scăzută. O profunzime crescută necesită un sacrificiu în extensie. Variabilele adiționale care adaugă profunzime, bogăție și precizie produc o teorie cu o rază mai îngustă. Structura influențează toate statele, în timp ce variabilele de proces speciale influențează numai unele părți ale sistemului. Parcimonia și cuprinderea sunt mari virtuți teoretice; a explica totul cu o singură variabilă este utopia oricărui teoretician. Este important să apreciem atractivitatea abilității lui Waltz de a spune unele lucruri foarte importante despre relațiile internaționale, aproape oriunde și oricând, având
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
importante despre relațiile internaționale, aproape oriunde și oricând, având ca fundamente doar anarhia și distribuția capacităților. O asemenea teorie, în domeniul său de aplicabilitate, are o putere considerabilă. Snyder apreciază totuși corect, în viziunea mea că Waltz este vinovat de "parcimonie excesivă, în sensul că aportul explicativ al unor elaborări suplimentare depășește costurile reducerii generalității" (1996:167). Aceasta nu sacrifică totuși teoretizarea la nivel sistemic. Coalizarea, de exemplu, se referă la distribuția de amiciție și inamiciție, și deci nu este mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi stă bine unui dandy, căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul Echenoz Își convinge cititorul să-l urmeze făcându-i discret vânt Într-o narațiune ale cărei convenții le denunță ocazional, fără s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e numai faptul că între el și Bacovia era o mare diferență de stil. I. I. Stoican era, în textele sale, un „orator” abundent, patetic și un metaforist (pe alocuri incongruent). La Bacovia, din contra, totul e discret, spus cu parcimonie. Nu-i exclus ca metaforistul să se fi considerat mai dotat. Mai ales că era și un avocat cu faimă, unul din matadorii baroului local (de regulă apărător), iar Bacovia - un avocat ratat, ajuns suplinitor în învățămînt. „Și spune-mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind ființe și locuri, ar fi dorit să nu le angajeze la nimic.” Discreția duce la parcimonie. „Petroveanu - spunea frumos Eduard Pamfil - l-a explicat pe Bacovia ca pe o umbră de fluturi. Petroveanu, care era o ființă de lumină și căldură, a transformat în nimb tot ce era sumbru în ceața care se mișca Bacovia, aburii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Sau să nu transformăm Economia dintr-un mijloc al existenței (mai întâi al subzistenței) într-un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a se fixa în extremitatea parcimoniei numită abuzul de ceteris paribus (pe care matematica prestigiditează cunoașterea ca reducere la absurd!) legitimează externalitățile drept opțiuni raționale. Dacă însă raționalitatea și raționalizarea ca țeluri ale Economiei nu sunt simple vorbe de duh, ele n-ar trebui să sărăcească
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
-i drept, acest lucru devine un păcat al viziunii mecaniciste asupra Economiei pentru că în sfera de semnificații sugestive s-a construit o instanță - destul de nebuloasă prin simplificare - care, pe lângă controlul algoritmului câștigului, ne controlează și pe noi, ca oameni. Principiul parcimoniei în alegerea ipotezelor are, la drept vorbind, și o componentă preferențială care este în acord cu elevația estetică individuală sau cu moda vremii. Teoreticianul alege o anumită ipoteză, și pentru faptul că-i place cum sună formularea ei în raport cu altele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
observăm că temeiul este un produs al respectului bigot față de principiul excluderii căii de mijloc. În fapt, este vorba despre un reducționism metodologic captat de reducerea la absurd în probleme de calcul formal și care se întruchipează în Economie în parcimonia lui ceteris paribus, destinată să justifice performanța prin excludere de costuri. Randamentul economic, ca expresie a puterii extinse a efectelor, este o exagerare sub forma omisiunii altor costuri, dar și a unor efecte care nu pot fi neapărat interpretate ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
minimizare a costurilor. Dar suportul acestor cerințe de conformare rezidă într-o simplificare, aș spune la limită, a specificului economiei, a caracterului ei de sistem complex (și în sens de complicat neomogen nonliniar și cu componente subiective-aleatorii iraționale). Urmând sugestia parcimoniei fizice, la extremă s-ar putea vizualiza sistemele economice sub raport dual, având și elemente de tip omogen și cu configurare după principiul reversibilității stărilor, dar și elemente neomogene, ca determinare și configurare aflate permanent în stare procesuală, de tip
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie tangibilă, fie intangibilă. Păstrând în conceptualizare preocuparea pentru parcimonie, putem spune că sistemele economice cuprind, într-o formulă combinatorie a stărilor reproductive și convective, pe de o parte, structura tehnică (a mijloacelor) și, pe de altă parte, structurarea traseului de la intenții la consecințe. Adică, sistemele economice au un conținut
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
propriile-i limitări procedurale. Accesul la adevăr s-a făcut exclusiv prin instrument. Ce nu putea fi experimentat nu exista. Astfel, ceea ce părea la început o revoluție împotriva limitărilor în cunoaștere s-a metamorfizat prea repede într-o contrarevoluție a parcimoniei, care a inventat zidul de beton al laboratorului ca sălaș al cunoașterii. Modernitatea deschide (într-un fel, se închide!) o buclă a decelării ordinii care s-a materializat ca obiect, ca real. Schimbarea de ordine este radicală în raport cu Antichitatea greacă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
randamentului absolut. Toate explică fie partea, luând întregul ca asumpție fondatoare infailibilă, fie dezvoltă proceduri de obținere a întregului prin însumarea mecanică a părților. Toate aceste căi au mizat pe metafore explicative apte să justifice definitiv eficiența simplificării (suprasolicitarea principiului parcimoniei, până la suficiența monadelor), Modelul (idealitatea Formei platoniene și echilibrul formelor perfecte), Mecanismul (universul ca ceasornic a cărui înțelegere oferă posibilitatea ocolirii răspunsului dramatic despre cine a creat ceasornicul) și Sinteza (saltul calitativ al înțelegerii formei ideale, ca abstracțiune) sunt trepte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sine participă la creația intersubiectivității, deschizându-și posibilitățile de înțelegere și explicație în contexte structurante social). Sunt în esență două magistrale complementare ale cunoașterii. Apare de la sine înțeles faptul că magistrala complexității introduce corecții severe în metodele construite pe principiul parcimoniei și al randamentului explicativ la care apelează magistrala metafizică a cogniției. Ea decelează integrul atât ca substanțiere, cât și ca instanțiere, apelează la rațional și la irațional, la experiența completă, adică și la cea practică, și la cea teoretică, la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care pentru ca gândirea să nu aibă limite omul (care gândește) a fost deposedat (a fost alungat) de (din) natura umană! Cezura semnifică renunțarea la situarea ad absurdum pentru a înțelege și explica, la unilateralizarea pornită din fundamentarea cunoașterii pe principiul parcimoniei excesive. Totodată, această perspectivă asupra cunoașterii repune empirismul în rândul firesc al mulțimii metodelor (o metodă între altele și o metodă de folosit împreună cu altele). Empirismul nu este și nici nu poate fi mai mult decât este în fapt: o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prima definind economia autoreglativă și ultima, economia autodeterministă. Cu aceste conceptualizări empirizate se ajunge la capătul unei magistrale în care maniheismul economic a pervertit definitiv maniheismul etic. Intersubiectivitatea este definitiv blocată în această buclă a raționalității de dragul raționalității, în care parcimonia a trecut de la semnificarea eficientizării explicației la excluderea raționalizării mijloacelor pentru maximizarea substanței-scop. Găsim aici produsul final al înțelegerii cogniției economice ca ordonatoare a propriei lumi create cu scopul de a-și dovedi că poate să aibă aceeași funcție ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
problemă a conștiinței: cum dezvoltăm enunțurile într-o analiză argumentată, coerentă și consistentă. Marea provocare a cogniției și Economiei este cea a alegerii viziunii care să lumineze cadrul referențial. Totul se reduce la opțiunea între a construi analiza după regula parcimoniei sau cea a complexității. Propensiunea, pentru reducerea efortului cunoașterii, îndeamnă către simplificarea termenilor implicați (a operatorilor) în cunoaștere, dar specificul obiectului cunoașterii cere o abordare din perspectivă multicriterială. Parcimonia versus complexitate este provocarea care tranșează, până la urmă, linia de demarcație
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Totul se reduce la opțiunea între a construi analiza după regula parcimoniei sau cea a complexității. Propensiunea, pentru reducerea efortului cunoașterii, îndeamnă către simplificarea termenilor implicați (a operatorilor) în cunoaștere, dar specificul obiectului cunoașterii cere o abordare din perspectivă multicriterială. Parcimonia versus complexitate este provocarea care tranșează, până la urmă, linia de demarcație dintre eșec (sau fantezie, utopie) și reușită în cunoașterea economică și în influențarea proceselor reale de tip societal. Eficiența în cunoaștere (să ajungem mai repede la adevăr, la mai
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ce au fost cotate cu mai mare contribuție la amplificarea volumului țintei sau la atingerea acesteia în timpul cel mai scurt. Nu este un fapt nesemnificativ că pe acest traseu Economia a simplificat excesiv procedurile de cunoaștere, căzând adeseori în simplism. Parcimonia fără viziune amplă și fără metode de studiu adecvate contextelor complexe înseamnă evident simplism. Teoria explică lumi parțiale, adeseori neesențiale, doar cu scopul de a dovedi că este în măsură să treacă proba eficienței explicative și de înțelegere, să-și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să nu recurgă nici la experiment, nici la ceteris paribus și, mai ales, nici la ideologie. Riscul ultim este cel mai neglijat de cogniția economică, de exemplu, când alege să se complice mimând cunoașterea complexității. Complicarea, paradoxal, este tot o parcimonie, dar deviantă, în sensul în care se optează pentru calea scurtă în cunoaștere și în acțiune, credința într-un singur adevăr esențial, reconstrucția realului după conceptualizarea de tip ideologic, de natură maniheistă agresivă, de adversitate violentă, cu scopul excluderii radicale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de maturizare a cunoașterii ca funcție a conștienței. Deci soluția de a răspunde la această provocare a științificității demersului nu este nici simplificarea, nici complicarea, ci ea constă în balansul dintre gândirea rațională și gândirea emoțională pentru a media eficiența parcimoniei și complicația funcțională a complexității asupra căreia se îndreaptă cogniția. Economia este, în definitiv, și sigură și nesigură de adevărul enunțurilor sale, adică se pliază pe spontan ca vehicul al înțelegerii reperelor cunoașterii, ajunge și nu ajunge să confirme imaginea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
propensiuni contradictorii, ce subîntind discernământul cu instinctul de conservare. Este lumea naturală a pierderilor și câștigurilor, a învinșilor și învingătorilor, a agoniei și extazului, a vieții și a morții, în cicluri mereu reluate. Metafora sistemului este una dezvrăjită de limitările parcimoniei care fixaseră înțelegerea umană în infrafragmentarea realului, ajungându-se la izolaționism epistemic, pe insule robinsoniste, nu diferite ca relevanță de mișcarea stâlpnicilor, ermetic protejate de limbaje de laborator și mai ales cu scopuri antagonice ce au forțat la închiderea noului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
comite o impardonabilă injustiție intelectuală dacă nu am pronunța, în compania nominală a lui Herder, numele lui J.G. Fichte și al lui W. von Humboldt ca artizani ai concepției romantice a naționalismului german pe care, din rațiuni ce țin de parcimonie expresivă, am asociat-o doar de numele lui Herder. Triada filosofică alcătuită din Herder, Fichte și Humboldt ne dă capii de serie care au ctitorit tradiția naționalismului german. Faptul că vom uza formula compactă de "naționalism etnic herderian" în locul celei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Faptul că vom uza formula compactă de "naționalism etnic herderian" în locul celei complete de "naționalism etnic herderian-fichtean-humboldtian" este justificată, dincolo de motivele pragmatice deja expuse, și de dorința de a evita construcții lingvistice rebarbative. Simplitate estetică - aceasta este esența idealului de parcimonie expresivă pe care îl profesăm și în cazul de față. În paralel cu articularea progresivă a infrastructurii instituționale prin extinderea și consolidarea rețelei de unități școlare, autoritățile statale sunt interesate acum și de uniformizarea și standardizarea învățăturii. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
131) -, sau formula "vieții ca scenă" prin care E. Goffman a teatralizat metaforic societatea. Dincolo de efectul incontestabil stilistic al acestor sintagme, marele lor merit rezidă în faptul că reușesc să ilumineze înțelegerea unor fenomene de o înaltă complexitate printr-o parcimonie extremă de cuvinte. Introducerea unor astfel de formule metaforice în discursul științific este justificată nu doar pe criterii estetice, ci mai ales prin prisma faptului că reprezintă instrumente conceptuale utile în facilitarea înțelegerii unor aspecte complicate ale realității sociale prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip psihastenic, caracterizată prin introspecție, scrupulozitate, sentiment de neîndeplinire, - personalitatea de tip obsesiv-compulsiv caracterizată prin îndoială, reținere emoțională, perfecționism, reificări repetate, - personalitatea de tip anal caracterizată prin ordine, parcimonie, încăpățânare. 6) Nevroza ipohondriacă Termenul a fost creat de Hipocrate. Boissier de Sauvage (1770) a denumit această afecțiune ca pe o „halucinație a omului privind propria sa sănătate”. J.P. Falret insistă asupra diferenței dintre ipohondria delirantă și ipohondria simplă. S.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]