164 matches
-
întunecă: I-auzi cum mai plouă/ Ce melancolie! Plumbul care închide ca într-un sarcofag poemul cu același titlu, este considerat de exegetă precipitatul existenței. Remarcînd vocabularul redus, subliniază: "Ca și Hölderlin sau Baudelaire, și Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase, lapidare. Trebuie să se facă distincție între o astfel de artă și aceea a unui Minulescu, de exemplu, un poet facil aflat în plină vogă, cu focurile sale de artificii esențialmente declamatorii și cu extravaganțele sale sonore". Un subtil comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vită de taximetrist brașovean care îi adresase o înjurătură monstruoasă fiicei ei minore care traversa o trecere de pietoni citind dintr-o carte. Așa că am mai zapat fugitiv și frugal pe acestblogde nervi.ro. M-a amuzat tăietura frustă și parcimonioasă a scrisului ei, cu un dozaj rafinat de trăire culturalistă și limbaj colorat, dezinhibat, cu texte inegale strânse într-un un fel de Journal en miette, de un lirism viril și o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicație; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"515. Comoditatea unei astfel de atitudini a făcut ca, cel puțin în cazul publicisticii, exegeza să fie extrem de parcimonioasă, iar apropierile critice de jurnalistica eminesciană să fie privite ca un act de impietate 516. Conștienți că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"517
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îndelungă reflecție, argumente care nu au căpătat decât rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text dens, care suscită numeroase comentarii, un text opulent chiar, greu de redat fără omisiuni frustrante în paginile parcimonios numărate ale unui "cuvânt înainte": încât, asemenea autoarei cărții, când am redactat aceste pagini, am procedat căutând să respect principiul selecției, sacrificând, cu regret, aspecte ca "ideea de sfârșit" sau pe cea de "autoreferențialitate a discursului", care, cu certitudine, își
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care opera lui Alexa Visarion o constituie. Ca și o replică obsesivă, ce coboară din Înghițitorul de săbii: "Dumnezeule, câtă amintire..." Simțim dealungul unei cariere efortul unui cineast care nu a realizat filme, ci a edificat o operă. O operă parcimonios dezvoltată dacă avem în vedere numărul relativ mic de filme șapte în care identificăm nu doar teme recurente, elemente de morfologie și de sintaxă cinematografică, ci și colaboratori apropiați muzică, decor etc. până la actori care i-au fost alături în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt clădirile unele de altele, cât de Înghesuite cafenelele și cât de mici sunt porțiile de mâncare servite În ele. Chiar și ascensoarele sunt Înghesuite. Un american obez poate să intre cu greutate În ele. Totul ne pare Înghesuit, mic, parcimonios. Americanii sunt obișnuiți cu mult mai mult spațiu. Este adevărat că oficial am Închis frontiera cu mai bine de un secol În urmă, dar Încă trăim spiritul frontierei. Vrem să trăim liberi, iar libertatea pentru mulți americani Înseamnă posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tot mai rare, superstițiile oferă încă numeroase fapte interesante. Menționăm, în privința superstițiilor, că, datorită educației materialiste, aplicată perseverent în ultimele decenii, depistarea lor este tot mai dificilă. Ni se pare semnificativ însă că, deși adulții sunt rezervați și le comunică parcimonios, le-am putut afla cu mai multă ușurință de la copiii ceva mai mari care sunt depozitari ai unei tradiții interesante și care se sfiesc mai puțin când sunt investigați. De la copiii bucovineni am aflat că, în cazul când frații lor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dispută, ne vom ajuta de opera seminală a lui Robert Dahl. Chiar dacă a fost criticat ca fiind conservator (Skinner, 1973) sau prea minimalist (Merkel, 2010: 30), conceptul de democrație propus de Dahl nu este doar elaborat, ci și suficient de parcimonios pentru a sprijini cercetări empirice și comparate. Nu este deci o coincidență, că această direcție este considerată ca fiind utilă pentru studierea democrației în întreaga lume (Doorenspleet și Kopecky, 2008: 699; Norris, 2011: 27). Înainte de a continua, merită să menționăm
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unor informații. Altă carte, Arghezi necunoscut. Zbuciumul vieții și zidirea operei (1998), se impune tot prin minuție, cercetarea atentă a colecției „Gazeta Bucureștilor” (1916-1918) oferind elemente inedite în legătură cu o împrejurare de viață despre care Tudor Arghezi s-a dovedit extrem de parcimonios în declarații: istoricul literar găsește în paginile versiunii românești a ziarului patruzeci și șase de articole semnate de poet cu pseudonimul Sigma. Ț. se mai ocupă de istoria și cultura ținuturilor natale: Contribuții la o istorie a mișcării cultural-științifice din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Maupassant. Adesea, analizele, dar și conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukács, Lucien Goldmann, Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
ca profesor-invitat, la Universitatea din Bordeaux). Debutează în 1966 în „Analele Universității din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
ceremoniile religioase, vinul le era ipso facto interzis. Pater familias era tot așa de îndreptățit de lege să sărute pe gură (jus osculi) femeile din toată casa, pentru a verifica dacă ele miroseau sau nu a vin. Din această utilizare parcimonioasă, romanii au păstrat obiceiul de a îndoi vinul cu 2 sau 3 părți de apă. Cu atât mai mult era deci blamat obiceiul de a bea vin neîndoit cu apă "în maniera Sciților" (popor de origine iraniană, care trăia în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sculpturi sunt pline de himere, sculptorul le desenează neîncetat ca un exercițiu de digitație plastică, reluat obsesiv în căutarea acelei armonii care nu se lasă prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o tradiție istorică a amintirii ce acționa ca rezistori în fața revizuirii și nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune poate fi încapsulată expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]