19,168 matches
-
mica și delicată, lucrata atent, în filigran, care a atras din nou privirea asupra acestei personalități, aș spune, rară, din teatrul românesc. Cu Roșe, asadar. Cu Roșe sub pămîntul trepidant al realității, în pîntecele ei, sub Calea Victoriei (victoria cui?), am parcurs povestea unei femei, destinul ei contorsionat, cumplit, incredibil, povestea unei evreice care traversează un secol complicat, plin de violență, de pătimi și spirit revanșard, de războaie, atentate, crime: secolul XX. Întîmplarea, fericită pentru mine, a făcut să văd astă-primăvară și
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
pentru ultimul tip de vitamină administrat sportivilor. Pe alt gard, altă informație-șoc: "Am crescut nivelul de trai cu douăzeci și cinci la sută! " Nivelul de trai al cui? Al viermilor de mătase? Al iepurilor de angora? Al găinilor "gât-golaș deTransilvania"? Poate că parcurgând lista celor trei sute de multimilionari români datele ar părea credibile. Dar în județele Buzău, Vaslui, Iași, pe care le-am străbătut săptămâna trecută, ele aveau aerul unor povești cu navete spațiale și marțieni posesori de puteri miraculoase. Figura mulțumită de
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
fiecare dintre cărți avînd cîte un subtitlu lămuritor: dacă primul volum cuprindea Contribuții gramaticale, al doilea era intitulat Contribuții socioculturale, iar al treilea pur și simplu Noi contribuții, ultima apariție poartă subtitlul Elemente de istorie culturală. Traseul pe care îl parcurg studiile reunite în aceste volume e limpede și are o coerență intelectuală exemplară: de la aspectele predominant formale, ținînd de structura limbii, se ajunge la cele mult mai complexe, în care dominantă e perspectiva istorică asupra principalelor linii de evoluție socială
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
să-l cunoști. Pe-acolo ai ieșit în lume, cu mâinile vineții i-ai dat la o parte / părul ei negru și cârlionțat". Dar statutul mamei se schimbă și el în raport cu maturizarea fetei, devenite ea însăși femeie și urmând să parcurgă un traseu existențial asemănător ("Oare mama a avut aceleași angoase, aceleași spaime de moarte?"). Sexualitatea marchează, astfel, trecerea într-o altă vârstă în care Chelbasan va exista neconflictual, ca memorie, dar parte a profundei, adevăratei identități a Anei: "După ce m-
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
sau puțin dincolo de ea. Pentru ei, ca pentru toți românii școliți în anii '70-'80, teroarea închisorilor comuniste din anii cincizeci este deja un subiect închis (firește, excepție au făcut cei ce au avut în familie pe cineva care a parcurs o asemenea experiență), modul în care s-a făcut cooperativizarea agriculturii nu mai interesează pe nimeni, iar elementele de doctrină marxistă studiate în școală reprezintă doar niște plicticoase vorbe goale ce trebuie memorate mecanic (cu siguranță numărul celor atrași de
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
ce am citit sub semnătura lui combinația, din ce în ce mai rară astăzi, de naturalețe și rigoare, de subtilitate șI limpezime, de originalitate și bibliografie la zi. Cărțile domniei sale te învață apelînd la o erudiție care nu intimidează, ci fascinează. De aceea le parcurg cu creionul în mînă, le chinui îndoindu-le paginile ca să știu unde să mă întorc sau ținîndu-le răsturnate ca să pot zăbovi pe-ndelete la un pasaj anume. Cel mai recent volum publicat de autor la Editura Humanitas, intitulat De la Școala din
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
-mi fie străin ce văd, bizar. (Nimic extraordinar!) Traversăm același timp, de multe ori pe tronsoane diferite, în ritmuri diferite, în spații ce adîncesc diferențele. Îmi regăsesc afinități cu intervale ce s-au scurs, deja, aici sau aiurea. Uneori, chiar dacă parcurg coordonate comune multor contemporani, nu le și înțeleg fondul și formele. Asta este bine, fără îndoială. În varietate stă și misterul vieții și, de ce nu, anvergura ei. De aceea sînt foarte deschisă, foarte curioasă la ce se numește necunoscut. Apropiat
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
și impertinente "personalități", într-o societate care are mari dificultăți de a se defini, de a-și preciza esențele. Derive, neliniști, alergături după job-uri, expresii la modă, discoteci și cluburi la modă, o societate de consum, pentru consum. Am parcurs, de-a lungul unei seri, itinerariile pe care tinerii de lîngă mine le traversează zi și noapte. În ei și în afara lor. Existențe care, subtil, își strigă disperările, rutina, nemulțumirile. Grave, profunde, boli parcă de netratat ale societății noastre. Existențe
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
aproape hilară prin laconism ("urmărind istoria poporului român în ultimii trei sute de ani" etc.) și prin pretenția subînțeleasă de a explica apariția operei lui Caragiale ("scrierile lui Caragiale sunt strâns legate de istoria României", p. 143). Momentele și schițele sunt parcurse extrem de expeditiv (le putem considera chiar sacrificate sau nedreptățite prin minimalizare sau subestimare); analiza lor sumară se face printr-un singur exemplu, Petițiune... De cea mai mare atenție beneficiază comediile. Înainte de rezumate și analize sunt invocate: istoria teatrului românesc, situația
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
istoria unor evenimente, în dramatica unor fapte, în evocarea unor personalități și în amara sau ironica privire a unui memorialist care refuză proiectarea propriei biografii". Am avut și eu sentimentul, citind cartea masivă a lui C. Stănescu (556 p.), că parcurg cronica unei epoci, surprinsă în personaje, evenimente, polemici, opere, o cronică pe care criticul, scriindu-și articolele săptămânale, probabil că nu a premeditat-o. Scrisul foiletonistic decupează numai secvența. Dincolo însă de ce a urmărit autorul în plan imediat, articolele sale
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
deciziilor luate în momentele de răscruce ale existenței sale și de punere în evidență a rolului pe care l-au avut diversele experiențe culturale în formarea sa intelectuală. Devine previzibil faptul că această formă de abordare nu face decît să parcurgă drumul în sens contrar (dinspre eu spre exterior) și că, în final, volens, nolens, autorul va ajunge și în acest volum la temele de dizertație, la raționamentele și la personajele mitice, livrești sau reale din cărțile anterioare (Narcis, Don Quijote vs.
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
în urma lecturii acestei cărți. Biografie sau destin? Dilemei inițiale a lui Octavian Paler nu i se poate răspunde, la capătul celor 300 de pagini ale cărții, decît socratic: Este răspunsul implicit al autorului, infinit mai puțin important însă decît drumul parcurs de el în amintire pentru revelarea lui. Autoportret într-o oglindă spartă este un dramatic document de conștiință a cărui concluzie are darul să ne pună pe gînduri: Ceea ce pot spune cu certitudine e că mereu am așteptat ceva. Cînd
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
migrații" cu scop de măruntă chiverniseală pot fi văzute și în Elveția, unde compatrioții lui Wilhelm Tell trec în Austria sau Gemania pentru a-și procura lucruri mai ieftine, și în Germania de Vest, unde sobrii teutoni nu ezită să parcurgă sute de kilometri pentru a achiziționa niscaiva lucruri mai ieftine din zona ex-comunistă, în Spania, unde micul comerț cu vinul sau mirodeniile portugheze este de-a dreptul înfloritor... Așadar, nimic neobișnuit. Dar felul în care a fost prezentat la București
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
Sigur că și așa mi s-au încurcat căile. După cîteva zile trenante, fără suspansuri creatoare, au fost programate în aceeași seară, și cam unul peste altul, trei spectacole de autori care mă interesau, astfel încît n-am putut să parcurg nici o montare pînă la capăt, fugind literalmente de colo, colo. Nu mi s-a mai întîmplat, recunosc, să �frunzăresc� spectacole. În pierdere am ieșit tot eu, lăsînd la o parte fuga în sine, la propiu și la figurat, starea de
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
o nouă carte, a lui John Le Carré, să spunem, și-i cereau să le promită că o va citi, catadicsea și el să răsfoiască romanul. Intrigile complicate i se păreau ridicol de neplauzibile sau, dimpotrivă, transparent de simpliste. După ce parcurgea vreo douăsprezece pagini, lăsa cartea din mînă. în schimb, într-o povestire de Cehov sau într-un roman de Balzac găsea mistere care, își dădea el seama, nu puteau fi descoperite în romanele de spionaj sau în thrillers. Cîndva, cu
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Fără ea, nu pot să exprim neputința, dar și dorința imensă de a face limbaj. Violența în scris este singurul mod de a mă elibera de constrângerile instinctelor civilizate ale supraeului aristocratic. - Cum ați descrie drumul pe care l-ați parcurs, împreună cu poezia dumneavoastră? - Primele mele patru volume, Sânge albastru, Ceară, Poezii și Poeme albe sunt de un inefabil, ca să zic așa, indestructibil. Acolo am făcut și nu am făcut poezie. Acum nici nu mă mai recunosc în ele, deși am
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
se impuseseră mai demult Lucian Raicu, alături de Gellu Naum, părea să fie și mai admirat. Criticii tineri care, ei, refăceau canonul, nu apucaseră să urmărească cronicile de întâmpinare a poeziei din "România literară", dar aveau acces la volume. Puteau să parcurgă pagini fundamentale despre scriitori români, de la Bacovia, Sadoveanu și Rebreanu până la Sorin Titel, să aibă revelația capodoperei oferită de Gogol sau fantasticul banalității. Cred, însă, că cel mai mult a impresionat atunci seria de reflecții asupra spiritului creator. Dimpotrivă, când
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
ca adevărul să fie spus pe jumătate. Nu poți clădi un soclu durabil poetului Geo Dumitrescu, ascunzînd anumite perioade din activitatea sa, ba chiar trăgînd concluzii pe dos din goluri artificial create. Și, uite așa, îmboldiți, cum spuneam, am mai parcurs cîteva pagini din Saeculum și am căzut peste o suită de recenzii ale dlui Florin Paraschiv. Cităm din aceea conscrată Psalmilor (Ed. Zedax, Focșani, 2003) ai poetului Constantin Ghiniță: "S-ar zice că poetul creștin adoptă o ținută de atac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
apreciem, nu înțelegem și trecem mai departe. Sau trăim trufașul sentiment că ni se cuvine, că nu datorăm nimic în schimb și că faptașul este, probabil, un aiurit. Sau, mai curînd, un fraier. Nobilele sentimente ale prezentului pe care îl parcurg... Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o". (Ioan, 1,5). Poveștile și farmecul lor străbat secolele cu aceeași prospețime. Pe care nimeni nu o biruiește. Pe șapte octombrie 2004 pe la ora 18.30, actorii trupei de la Teatrul
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
în drum spre Teatrul Mic. Veșnic cu sufletul la gură, cu mintea doldora de griji, programe, trasee, telefoane, obligații, cu tensiunea mărită, cu ochii dilatați la maximum la dezastrul societății în care trăiesc și pe care trebuie, uneori, să-l parcurg, mă simt, totuși, în mașinuța mea, ocrotită. Îmi știe atît de bine drumurile, încît aproape mă duce singură, lăsîndu-mă să mă gîndesc la ale mele. Îmi amintesc, de pildă, de Nona Ciobanu, regizoarea spectacolului de la Mic spre care mă îndrept
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
emoționeze pe cititori, să-i cucerească, să se facă admirați de ei, ci să li se recunoască, formal, calitatea de scriitori (pe care o și menționează, de altfel, pe cărțile lor de vizită). Fiecare etapă a recunoașterii acestei calități este parcursă cu tenacitate și uneori cu o agresivitate primitivă, care strică farmecul vieții literare. Competiția liberă a valorilor este înlocuită de o competiție trucată, cu un rezultat cunoscut dinainte. De fapt, sintagma "regizarea succesului" este prea elegantă pentru a defini fenomenul
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
Între best-seller și roman experimental În orice dezbatere, articol de jurnal sau studiu academic consacrat postmodernismului italian, autorii cel mai adesea menționați sunt Italo Calvino și Umberto Eco. Nu foarte des s-a insistat însă asupra amănuntului că aceștia au parcurs trasee cumva complementare (sau, mai exact, cam același traseu, dar din direcții diametral opuse): Calvino, pornind de la experiența sa de prozator - căci orice s-ar spune, el rămâne, structural, un scriitor de ficțiune - a ajuns să producă eseuri de o
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
pronosticuri, să devină romancier. Paralela cu Calvino ar putea deveni interesantă mai cu seamă în contextul dezbaterilor mai noi privind nivelarea de gen dintre literatură și critica/ teoria literară. Vom reveni poate cu un alt prilej. Întorcându-ne la traseul parcurs de Eco, punctul de răscruce despre care aminteam este, desigur, anul 1980, când, cu Il nome della rosa (câștigător, printre altele, a râvnitului premiu Strega), asistăm la prima producere conștientă, în spațiul italian, a unui roman postmodern. Intențiile autorului devin
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
mereu devenite clișee, ale criticii de verdict. O alta, propusă, bunăoară, de Stanley Fish, ca răspuns la întrebarea "de ce (mai) citim critică?", este prejudecata, într-un fel, că înțelegi mai bine un text, extrăgînd din el mai mult sens, dacă parcurgi "părerile despre". Critica e văzută, în ambele cazuri, ca un manual al bunului cititor, cu deosebirea că în prima variantă permite confruntarea ipotezelor individuale cu niște rezultate "standard", pe cînd în a doua oferă o metodă de "înaintare"așa-zicînd etalon
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
justifică, astfel, formarea intelectuală haotică și lacunară: "N-am învățat limbi străine încă din burta mamei, fapt pentru care nici până în ziua de azi nu știu să ciripesc decât în cea maternă, n-am citit cărțile esențiale ale copilăriei (...), am parcurs Micul Prinț la douăzeci și doi de ani (...)" (Dragi copii de mic-burghezi,). E mândru de ignoranța lui și se murdărește, ostentativ, pe degete în loc să folosească tacâmurile. Când scrie aruncă cât colo șervețelele, furculița și cuțitul. Defilează, fără complexe, cu Osho
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]