222 matches
-
altul: farfuria adâncă. * Gătisem deja multe ceaiuri la viața mea, dar niciunul nu a fost atât de bun ca primul băut alături de extraterestrul numărul patru; pe acesta l-am cunoscut când iubirea cu numărul trei ajunsese la apogeu, în perioada parizerului, așa că o relație cu el nu era de perspectivă imediată; recunosc însă că mi-a făcut o impresie foarte bună, așa că i-am pus bine cartea de vizită. Am dat de el - mai precis, peste el - tot la piață; eram
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sperie trecerea bruscă la alimente tratate termic, dar eu cred că sunteți pregătite. * Știu că ați dat de greu, știu și ce gândiți în acest moment: dacă iubiții noștri ne pot asigura o viață sexuală minunată doar cu pâine și parizer, ce sens are să ne mai complicăm? De ce să ne batem capul cu ceai, supă la plic, ouă fierte? M-au frământat și pe mine aceste întrebări, am căutat și eu o ieșire alternativă din această dilemă, dar nu există altă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
timp... Tocmai ne împăcaserăm și ne retrăiam dragostea la intensitate maximă, dar o delegație de o lună în State l-a luat din nou de lângă mine. De dor, îi fierbeam zilnic câte un ou. Nu puteam să gătesc pâine cu parizer, mă excitam îngrozitor și mă umfla plânsul din senin. Când s-a întors, era delicios: bronzat, cu niște cearcăne sexy (de la diferența de fus orar) și vorbea deja cu un ușor accent american. Prima lui întrebare a fost despre progresele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ziua ne sunam din oră în oră, șușoteam despre nebuniile pe care urma să le facem acasă și, când se putea, ne întâlneam chiar și în pauza de prânz. Ne refugiam în dormitor, prizam câte o sută de grame de parizer și ne pierdeam câte o oră unul în brațele celuilalt. Mezelurile făceau minuni în cuplul nostru, dar știți cum sunt extratereștrii: pretențioși, mofturoși, greu de mulțumit... Numărul trei a forțat trecerea la o nouă generație de meniuri în cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
îmi sabota cinele pregătite cu trudă. Găsea tot felul de pretexte ca să-l ademenească pe la ea și să-l îndoape cu mâncare, iar când ajungea acasă, se uita indiferent la pâinea feliată de mine sau, mai rău, la sendvișurile cu parizer. Când n-avea timp să zăbovească pe la ea, pleca de acolo încărcat ca o furnică: îi umplea o geantă cu mâncare gătită, încălzită, numai să o aducă acasă și să mănânce. M-am trezit așadar cu sosul pe masă, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
doar în bucătărie* peste hainele de casă**. *, ** Eu am încălcat în mod repetat aceste reguli, dar a fost ceva deliberat și, vă asigur, cât se poate de plăcut; într-o seară țin minte că îi găteam numărului trei sendvișuri cu parizer și purtam șorț; doar șorț... Mă costumasem așa la sugestia lui și pe moment am avut senzația ciudată că tocmai s-a sfătuit cu ex-ul meu numărul doi. N-ar fi fost nicio supărare dacă ar fi discutat între ei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
seară verifică înregistrările chiar înainte de cină; nu înțeleg ce ne-ar putea fura hoții de acolo... Pătrund în încăpere și mângâi cu nostalgie cuțitul care m-a ajutat să tai prima felie de pâine, tocătorul pe care găteam sendvișuri cu parizer, strâng la piept polonicul salvat din prima mea ciorbiță, privirea îmi alunecă apoi de la dulapurile pline cu vase și electrocasnice spre frigider, depozitarul atâtor bunătăți gătite pentru extratereștrii mei iubiți... Întotdeauna mă podidește plânsul... Greu mi-a fost să le
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întotdeauna sub pat o scrumieră; improvizată, de obicei dintr-o cutie de conservă, care nu se prea golește niciodată și care duhnește a tutun, inevitabil un ziar vechi pe care zac în întuneric resturi de ceapă, neapărat niște coji de parizer minuțios curățate, nu cumva să rămână vreo bucățică de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea în mațe naturale pe care, la nevoie, le puteai mânca fără probleme, nu ca acum când plasticul ăla celofanat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuvânt împrumutat din ar. qandi „zahăr de trestie“. Rom. candel, care apare și în expresia zahăr candel, a preluat sensul lui Kandelzucker. Din germană, nu avem însă numai nume de dulciuri, ci și multe nume de mezeluri. În afară de bine cunoscutul parizer, îl amintesc pe lebărvurst „mezel preparat din ficat de porc“ < germ. Leberwurst. Cuvântul a fost adaptat în română după pronunțare, prima sa atestare fiind la Brăescu. În graiul meu natal din Bihor, același mezel se numește maioș < magh. májas (în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
șvăbești. În sfârșit, există și cuvinte din germana austriacă: ainpren „rântaș“ < germ. Einbrenn(e), crofnă „(un fel de) gogoașă“ < germ. Krapfen, alături de părădaisă „roșie“, ringlotă „(soi de) prună“. Unii dintre acești termeni au pătruns în limba literară: crenvurșt < germ. Krenwürstchen, parizer < germ. Pariser, șpriț < germ. Spritzer și chiar ștrudel < germ. Strudel. Cuvinte din limba romaní Un volum al colecției va cuprinde 101 cuvinte din limba țiganilor, numiți și romi. Primele mențiuni despre prezența acestora în țările române datează din secolul 14
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone de vise le deșerta într-o groapă de la marginea orașului îmi aduc aminte parcă ar fi fost ieri alături de el am mâncat cel mai bun parizer pâinea era pufoasă ca un nor copt pe vatră d oar cabina mirosea a motorină volanul părea mare cât o lume necunoscută amețeam de la învârtirea lui continuă tata schimba vitezele și cânta cu foc despre iubire (lumea-i spunea luță
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Îi pasă. Și știe și din ce sunt făcute mezelurile, din tendoane și copite măcinate la micron, până la pastă, În care se pun potențatori de gust și culoare, așa le zice, niște chimicale, asta mâncăm când ne e poftă de parizer sau crenvurști. De unde și igienismul ei. Ăsta ar fi momentul de la care, Încetul cu Încetul, am Început să ne actualizăm civismul. O controversă culinară, la un coniac bun și trabucuri fine aduse de Tibi din Cuba, ne-a Întors, politicește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
năvălit spre scările rulante: femei, bătrâni, copii, lovindu-se cu plase, umbrele și jucării ascuțite. Am fost trântit într-o parte; nici nu-mi doream altceva. Odată cu sutele de călători, din metrou a explodat un miros năpraznic de transpirație și parizer, cum numai la noi poți întâlni. Parcă tot vagonul mâncase în același timp, în mers, după o zi grea de muncă. Puțeau hainele, puțea părul, se aburiseră geamurile de-atâta acid și grăsime. Pe scaune rămăseseră chiștoace și ziare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi se păreau un semn de slăbiciune, o umilință reciproc asumată, pe care n-o cerusem și de care nici una dintre părți nu reușea să mai scape. Mă simțeam obligat, șantajat să zâmbesc și să merg mai departe, duhnind a parizer, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până la urmă, am evadat din subsol, ieșind în lumina toxică a „Universității“. Am tras adânc în piept, umplându-mi plămânii cu aer din centru: rece, pișcăcios, colorat de gazele eșapamentelor. Abia atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțit vreodată special nu poate înțelege. Apoi mi-am dat seama că nici ochii, nici mintea mea n-aveau nici o vină: maroul șosetelor concetățenilor mei, transportat de pe platformele metroului pe cele ale retinei, chiar exista, iar mirosul de salam sau parizer, implantat zilnic în celulele conice ale memoriei, nu era o iluzie. Fugeam cu două sute la oră de lumea asta pocită, umedă, sălcie. Mihnea proceda la fel, în modul lui onest și mefistofelic, și poate de-aia rămăsese singurul meu prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
maistru, evolua senin la catedră, fără să înțeleagă nici ce i se întâmplă, nici ce caută acolo. Purta costum și-un basc mic pe cap, pe care îl storcea în geanta diplomat, sub rigle, caiete și jumătatea de franzelă cu parizer. Dacă i-ar fi deschis cineva servieta, cu siguranță ar fi găsit și puțină vaselină pe-acolo. În pauze, Belcin ștergea probabil tabla prin cancelarie, pentru că venea mereu la ore cu mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intensitatea descoperirilor și-a pipăitului: cearșafurile din dulap, reci și-apretate, noptiera părinților, un balon alb glazurat cu pudră (care, ulterior, s-a dovedit a fi un prezervativ), revista „Neckermann“, o păpușă cu gene lungi, curbate, cutia goală de „Chicklets“, parizerul pané (roz, contorsionat, ascuns sub capacul tigăii), peria de pantofi (deasă și țepoasă ca mustața tatălui), niște elastice verzi și albastre, crăpate. M-aș fi deghizat în băiețel, aș fi intrat la apă și mi-aș fi topit volumul cerebral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căpătaseră o traiectorie precisă, de salariați în căutarea proviziilor: circuitul trecea pe sub balconul meu, ocolea prin stânga Fiatul 850 al vecinului Firănescu și sfârșea pe treptele „Alimentarei“ din colț. Drumul fusese bătătorit, un ochi atent ar fi descifrat cojile de parizer lângă bordură sau urmele de tălpi pe zidul proaspăt vopsit în alb. Deceniu după deceniu, șefii depoului (comuniști înrăiți sau capitaliști de circumstanță) au încercat să stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a prins o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voiai s-o lipești, fapta desăvîrșită în intenție, veteran de război, aveam în sat un director, îl oprește, mata înveți copiii la școală să nu dea bună dimineața! țiganul doi copii năltuți, un cotei, ne dăm la calorifer, mirosul, mănîncă parizerul cel mai plin de aditivi cu gust de carne, cîinele hrănit în gură, nu ia de pe jos, nu-l simte cimentul! stați jos, pîinea și firmiturile rămîn, tata la bilet, debilul la calorifer, mestecă, trece înapoi pe bancă, sîntem din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
celui care-și strecoară În pungă profitul, și care aduce În scenă, tot Întru falsificare, chiar substanțe naturale, precum zișii potențiatori de gust, care dau impresia prezenței cărnii În acele prafuri de supă ori În amidonul colorat care se vrea parizer. À propos: ferească sfântul să Încerce careva să-l prăjească, pentru a pregăti acel de odinioară coșuleț umplut cu spanac, mazăre ori mai știu eu ce. De unde pielița ce se strângea, câtă vreme conținutul ciudat, mai degrabă de post decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În caracter, pisică neagră ce ești! Mai bine zi ce-ai pregătit pentru tăifăsuiala de astăzi. - Care e zi mare pentru tine, păgânule; solstițiul, adică adevăratul An Nou. Chiar sunt curios ce-o să-mi aducă Zamolxe: tot banala bucată de parizer? - Decât blasfemii, mai bine mi-ai recomanda ce să aduc În casă: un brad ori un molid, care i mai verde și mai bogat. - Ești de-a dreptul imposibil. Toată vremea tuni și fulgeri Împotriva agresorilor Naturii, iar acum te
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tură, era dus cu cârdul la Club, unde se întâlnea cu reprezentanții Teatrului. Aceștia îi vorbeau despre Büchner ori Pirandello, iar bieții făuritori ai bunurilor materiale erau cu gândul doar c-au pierdut rândul la jinduita coadă unde "se dădea" parizer pe buletin. Repertoriul se propunea, apoi, spre aprobare Organizației de bază PCR din Teatru, spre a fi trimis, mai departe, la Direcția Teatrelor din CCES, la Secretariatul CC mă rog, tot tacâmul... Acesta ar fi etajul I PRECENZURA, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nota bio-bibliografică la volumul "Drumul" (Ed. Minerva, 2004) scrie clar: născut la 19.02. Nici consoarta să nu știe data exactă a nașterii soțului? Imposibil! De aici încolo, amintiri. Fiind născut tot la 19 februarie, în studenție ne sărbătoream împreună (parizer și bere: după jumătatea lunii primeam mirifica bursă de merit 50 de lei...) Peste ani, de fiecare dată în ziua cu pricina ne telefonam, felicitându-ne reciproc. Odată m-a sunat și din străinătate. Ultimul schimb de mesaje telefonice aniversare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
paste, creme 2. conserve din carne b. crenvurști pasteurizați în recipient metalic 3. preparate afumate la cald și pasteurizate c. caltaboș, tobă, lebăr, sângerete 4. semiconserve din carne d. pastramă, mușchi țigănesc, șuncă presată 5. preparate tip prospături fierte e. parizer, crenvurști 6. preparate afumate la cald, Subiectul IV (40p) 1. Explicați deosebirea dintre laptele normalizat și laptele s mântânit. 2. Prezentați sortimentul conservelor de carne. 3. Precizați care sunt produsele condimentare industriale. Notă: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]