344 matches
-
lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
1912), Hermann și Dorothea (1908), Torquato Tasso (1910) și Ifigenia (1926) de Goethe, Oedip la Colona de Sofocle (1910) ș.a. Seria nouă cuprinde traducerile lui I. I. Ciorănescu, V. I. Popa, I. Sân-Giorgiu, Al. Iacobescu din autori romantici, simboliști și parnasieni. Alți colaboratori: Const. A. Giulescu, George Rotică, Ion Grămadă, H. Stahl, D. N. Ciotori, C. Rădulescu-Codin, George Tofan, Nicolae Cartojan, Mihail Lungianu, Alex. Morariu, Eugeniu Revent, Tiberiu Constantinescu, Dragoș Protopopescu. I.H., C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Universul” ș.a. Pentru volumul Spre necunoscut (1924) este distins cu Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români. Temele versurilor lui F. sunt istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu descripții fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană. Ca, de exemplu, înclinația către miniatură, în poezii ca Pastel chinez sau Mandarinul, care prefigurează rondelurile macedonskiene. Intenția lui A. a fost, încă de la primele sale doine, aceea de a realiza o epopee națională, având drept surse de inspirație istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
românești și emanciparea lirismului feminin după primul război mondial. Sonetele din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
sustrage influenței eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894, când publică poezia În grădină, pentru a se desăvârși în volumul cu același titlu, structurat riguros, ca un poem. Subiectivitatea poetului este preponderent modernă, recuzând în același timp demisia parnasiană și egolatria romantică. Înainte de toate, el este un senzitiv, cu o acuitate extraordinară a simțurilor, mai ales a celui olfactiv. Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația către inefabil și mister. Climatul este cel de morbidezza, întrucât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
al teatrelor naționale și secretar general în Ministerul Cultelor. În timpul celui de-al doilea război mondial, când este redactor la cotidianul „Acțiunea”, îi mai apar Apocalips profan (1941), poemele Renașterea (1942), Țara Românească (1944) și „antologia critică” Din poezia noastră parnasiană (1943). Schimbarea de regim din august 1944 are ca urmare excluderea lui din presă; reușește să mai publice niște traduceri, împreună cu Elena Eftimiu, în „Revista literară”. În 1948 este însă arestat și condamnat pentru antisemitism la cinci ani de închisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
observată de Pompiliu Constantinescu) și în concepția sa inițială asupra „clasicismului” artei. Tendențioase și mult prea subiective, cele două studii n-au convins opinia publică. Un real folos a adus în schimb istoriei literaturii române prin antologia Din poezia noastră parnasiană. D. tăgăduia impulsul spre experimentul artistic ce i se atribuia și, vorbea, la maturitate, de o desfășurare a virtualităților cu care se născuse, dovedită și prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu, Renașterea. Viziunea devine acum analitică, figuri aparținând mitologiei sau istoriei, tipuri ghicite sau personaje ale unor opere artistice se învecinează fără să respecte vreun desen prestabilit, încercând să evoce atmosfera fiecărei civilizații. Izbutite bucăți parnasiene, în genul unui J.-M. Heredia, îndeosebi în Helada și Roma, multe piese de un lirism curat stau lângă altele ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica frazei. Ultimul ciclu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Margareta Feraru, București, 1975; Poezii. Teatru. Proză, îngr. Margareta Feraru, pref. Const. Ciopraga, București, 1977; Fântâna cu chipuri, îngr. și pref. Cătălin Davidescu, Craiova, 1990. Ediții, antologii: Ștefan Petică, Poeme, București, f.a., Opere, pref. edit., București, 1938; Din poezia noastră parnasiană, București, 1943. Traduceri: Villiers de l’Isle Adam, Nuvele, București, 1911, Vestitorul, București, 1915; Théophile Gautier, Arria Marcella, București, 1911; Oscar Wilde, Parabole, București, 1916; Anatole France, Domnișoara Roxana, București, [1925]. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 518-519; Sadoveanu, Cărți, I, 131-133
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
în timpul când Antemireanu o conduce, F.-a. precedă foile sămănătoriste. Aici apar nuvele cu subiecte din mediul rural, scrise de G. Madan și I. Adam, sau schițe ușoare, aparținând lui Toma Florescu și Eugen Herovanu; se tipăresc, alături de poezia fantezistă, parnasiană, a lui Antemireanu, versurile de diletant ale lui C. Sandu-Aldea, pastelurile și încercările de poezie filosofică ale lui D. Nanu, alte versuri de Zaharia Bârsan, G. Murnu, Al. Gherghel, V. Podeanu. Dialogul vioi și ironia de bună calitate caracterizează proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
Kafka). Lui Ion Pillat îi aparține Simbolismul ca afirmare a spiritului european, un studiu asupra celor trei etape istorice din evoluția curentului, subliniindu-i caracterul liric și spiritualist, antimaterialist, care venea după excesele romanului naturalist și formalismul pur plastic al parnasienilor. Eseistica de la R.F.R. conferă elasticitate și mobilitate atitudinilor critice, fiind o alternativă la demersurile de tip universitar sau foiletonistic: Camil Petrescu (Noua structură și opera lui Marcel Proust, Libertate și creație), Mircea Eliade (Lucian Blaga și sensul culturii, Alegorie sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
deschide și dă titlul plachetei Spre Cetatea zorilor reia motivul infinitei aspirații, în timp ce altele (Trandafirii galbeni, Buchetul, Garoafa roză) relevă tehnica și substanța „romanțelor” minulesciene. Un efort de individualizare se constată în Poemul oglinzilor, în care însă alunecarea spre expozitiv parnasian și declamație erodează efectul. Aceeași propensiune e vizibilă și în ciclurile „vitrinelor”, din Altare nouă, și al „străzilor”, din Fericirea celorlalți, în care mai apar motivul orașului provincial, câteodată în note bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
aflăm că judecătorii nu-s impresionați de vînzoleli metafizice în tOMUL XXXII scrie negru ep alb: "die WELT steht auf keinen Fall mehr lang" timpul se împarte ca un zid în bucăți ce este poetul viclean? sais pas léon drieux, parnasian, nu cred să fi fost la înmormîntarea prietenului meu mallarmé rugați sînteți să nu mai purtați istoria în pijama prin grădinile publice am iubit și eu femei ca lama cuțitului am uitat la cîteva luni de la naștere fiul fratelui meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-se aci sub condei, ca ecouri eroi comice ale acestei epoci de formațiune În afara școlii și a familiei, iată, volumașul ăsta de pe masa mea, din față, ediție din 1888 a acelor Fleurs du mal tipărită de Alphonse Lemerre, editorul poeților parnasieni, minune de format, literă și ornamentație elzeviriană, legat În piele vișinie și cu marginile aurite, mi amintește și azi, cu filele lui afumate, lampa cu petrol a tinereților noastre pline de veghe pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie de mine, cu pași de pândă, bătrânul Alcalay
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație. Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți scriitori. În: Școala bârlădeană, 1972, p. 22). Referințe signaletice CIOPRAGA, Constantin. G.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
inserții disparate, vădind ostentația de a valorifica niște descoperiri, de a combate anumite opinii. Mai târziu, oarecum rupt de lume și îndrăgostit de poezia franceză, Ț. se dedică unei intense munci de traducere, preferând zonele de vârf ale liricii romantice, parnasiene și simboliste, cum se observă în antologia Cântece de cristal (I-III, 1937-1940), unde figurează Alfred de Vigny, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire, Sully Prudhomme, J.-M. de Hérédia, Paul Verlaine, Henri de Régnier, Albert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
atât poeți consacrați (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, G. Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel), cât și confrați ceva mai vârstnici, precum Tudor Arghezi și Al. T. Stamatiad. La Paris începe să compună după modele parnasiene, nu fără a utiliza în continuare maeștri ai poeziei naționale, „însă teribil travestiți, până la nerecunoaștere, în costume exotice” (G. Călinescu), precum și poeți din alte literaturi și din epoci extrem de diferite, de la Omar Khayyam la Giosuè Carducci, de la romanticii și prerafaeliții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
material dur”, Perpessicius, cu larghețea-i binecunoscută, îi dă acolada: „poet în întregul înțeles al cuvântului”. Adevărul este de partea lui E. Lovinescu. Preocupat de acuratețea formei, P. este un îndemânatec meșteșugar al versului cizelat cu migală, ca în lirica parnasiană din care și-a făcut un model. Dincolo de trufașa profesiune de credință („Pe vecinicia prinsă într-un vers,/ Trufaș am pus sigiliul meu de aur”), palpită în stanțele din volumul Sigilii de aur (1916) un „cald fior”, tremură o „lacrimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește „inima mea caldă”. Numai atunci când, aidoma parnasienilor, își vede iubita înveșnicită prin grația cuvântului sculptat cu scumpătate, P., cel care se iluzionează a sfida timpul, se regăsește în zona poeziei din care și-a făcut o lectură de căpetenie. De altfel, în afară de o tălmăcire din Jean Richepin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
genetică, lapidaritatea concepției și a expresiei, sobrietatea relativă a acestui tânăr”. Debutul lui Ion Barbu în S. se va dovedi fast, în același număr intrând și cel dintâi grupaj liric, alcătuit din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere (Iarăși d. Ion Barbu). În S. apar aproape întregul ciclu parnasian și, cu vremea, mai multe variante ale unor piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere (Iarăși d. Ion Barbu). În S. apar aproape întregul ciclu parnasian și, cu vremea, mai multe variante ale unor piese de bază din ciclul ermetic. Alți poeți susținuți de E. Lovinescu au fost Perpessicius, Ion Pillat, căruia i se tipăresc versuri începând cu numărul 34/1919 (În stepă), Tudor Vianu, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
pe care orice gazetă se simțea obligată să le insereze în primul număr. Au colaborat, în afara lui Alceu Urechia (care mai semna Ortens, Aur și Iodoform), Cincinat Pavelescu, I.G. Ionescu-Quintus, D. Stăncescu și Al. Antemireanu. Cu parodiile Ab irato. Sonet parnasian, retipărit imediat în „Epoca literară” din 6 mai, și Din carnetul unui poet proletar... (semnată Luca) este prezent I.L. Caragiale, bun prieten al lui Alceu Urechia. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287891_a_289220]