1,340 matches
-
orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile cad și scot la iveală și chipul morții, personaj prezent de fapt tot timpul, concret, palpabil prin numărul real al victimelor. Construirea spectacolului pe ideea de "teatru în
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
prozaismul în aceste pagini, dar chiar și stilul autorului se înscrie în același registru. Fraze simple, plate, uneori ca în redactările oficiale surprind neplăcut pe cititor. Foarte rar, dar atunci extrem de binevenite, apar scrisori în care recunoaștem umorul și spiritul parodic al lui Marin Sorescu din cărțile sale de literatură: 'Toamna asta n-are nici un fel de poezie, fir-ar să fie! E proză vîrtoasă, friguroasă, cu nimic în oală și cu burta goală. Vino și vei vedea' (într-o scrisoare
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
desprins de starea socială a strămoșilor noștri și am azvârlit de-a valma în urma noastră instituțiile, ideile și moravurile lor, noi ce am luat în schimb?"3) Dar cine avea la noi răgazul, priceperea și perseverența să vadă și reversul parodic al medaliei mișcării istorice de modernizare rapidă? ~n perioada constituțională, pragmatici se vor dovedi atât liberalii direcției Cuza-Kogălniceanu-Negri ori Rosetti-Brătianu, cât și corifeii direcției conservator - junimiste Barbu și Lascăr Catargi-Titu Maiorescu-P.P. Carp. Viciile modernizării vor fi sesizate mai întâi
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
românesc al ființei. Ideile noi sunt primite fără rezerve, în vreme ce trecutul este lesne aruncat peste bord ori îmbrăcat în "cămașa lui Nessus". Ambiția europenismului ("care Europă să fie ațintită cu ochii asupra noastră" - Farfuridi) intră în competiție aprigă cu naționalismul parodic ("Eu nu voi să știu de Europa dumitale" - Cațavencu). Dilemelor lumii românești, pusă în situația de a adopta brusc structuri de civilizație străină, lume "profund schizoidă", intrată în modernitate "sucit și încomplet", și-a propus Eminescu să le răspundă "stringent
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic liberal. România se angajase într-un proces ambiguu cu modernitatea, pentru a descoperi
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
narativ, fac din această carte o provocare intelectuală, mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care, o dată parcursă, se constituie într-o experiență de lectură extraordinară. Rușinea poate fi un roman istoric, simbolic, sau parodic, literatură ce se încadrează în realismul magic (seamănă mult cu Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
poate fi un roman istoric, simbolic, sau parodic, literatură ce se încadrează în realismul magic (seamănă mult cu Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
carte și un roman al femeilor, rușinea, această teribilă stânjeneală de ceea ce reprezintă fiecare din ele vine și din maternitate, și din eros, din adulterul soților, oricum, această abordare se încadrează spiritului postmodern de "gender issues", țesut în bulversanta textură parodică. Ca roman politic, Rușinea seamănă cu Toamna patriarhului, e tot o parabolă a dictaturii, în spațiul Pakistanului-palimsest, în care istoria reală se diluează în mit și narațiune fantastică. Islamabad, orașul din "coasta lui Rawalpindi" e confundat cu "sfânta câmpie Arafat
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
mult le prezintă sfîrșitul, uneori tragic și deseori nedrept, de pildă Katie, poeta și Leonid, soțul ei, pictorul ratat, vor muri într-un accident de aviație, avionul prăbușindu-se undeva ,,între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare de către ,,doxa". De altfel, autoarea pendulează între critica marilor narațiuni totalizatoare și complicitatea cu acestea, romanul fiind o construcție unitară, în buna tradiție a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în același timp
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Marius Chivu Prima impresie de lectură a acestui jurnal-dicționar (portretele sunt ordonate parodic la final după tehnica indexului alfabetic și reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-și cenzurează sentimentele
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
valabile pentru întreg scrisul său atunci când vorbesc despre "un roman ludic și mișunând de acțiuni, malițios exotic și aproape oulipian" - trimițând adică spre "atelierul" artei combinatorii a grupului Oulipo al lui Raymond Queneau -, ori despre un "roman rapid și strălucitor, parodic și tragic"... Ați publicat prima carte în 1987 și sunteți acum autorul a cinci romane, la care se adaugă încă unul în colaborare și mai multe povestiri. V-aș ruga să vorbiți mai întâi despre începuturile Dv. literare, despre întrebările
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
în măsura în care este vorba tot de o plonjare în subconștient, dar ceva mai complicată. Pentru că Being John Malkovich (SUA, 1999) doar în aparență este o farsă SF, în fapt pelicula focalizînd o sumă de motive, teme, suprateme și subteme, într-o parodică prezentare. La debut, dar cu o bogată carte de vizită ca autor de videoclipuri publicitare ori muzicale, americanul Spike Jonze (pe adevăratul său nume Adam Spiegel, de 34 de ani) a speculat la maximum pretextul oferit de Charlie Kaufman: un
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
revoluția din Haiti! Cauza o constituie, exact ca în piesa O noapte furtunoasă, transformarea numărului 9, prin inversare, în numărul 6 (în condițiile în care americanii - altă comedie! - numerotează birocratic perimetrele destinate chiar și celor mai devastatoare trăiri colective). Cultul parodic al Medicului În Mi s-a părut, cu paranteze, povestire căreia i s-ar fi potrivit și titlul generic La medic, este reluată, dintr-o nouă perspectivă, o situație epică dintr-un volum anterior al lui Dumitru Radu Popa, Panic
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital pentru un caz complicat. Cum pășește în sala de așteptare, toate spaimele se potolesc. Privește către tavan: - Ce-i cu peștele ăla acolo? Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A treia povestire, O zi nefastă din viața lui Abraham van Beyeren, ne transportă în trecut, în 1600, evocându-i pe Wilhelm al II-lea de Orania și pe conspiratorii
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
mai înainte." sau "Negrii sud-africani sînt expuși infecțiilor cînd albul îi privește cu dispreț și face un gest de scîrbă cu gura care proiectează saliva". Deja se vede din exemplele de mai sus că media este cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea concretă a unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
Rațiunii. Profesor de "gîndire contemporană" la Cornell, autorul unui ghid feminist în filozofia lui Wittgenstein, pasionat de baseball (are chiar și o șapcă pe care scrie "I Love Deconstruction"), acest personaj ar fi putut fi extrem de simpatic într-o manieră parodică à la Diderot, dacă romancierul englez nu ne-ar avertiza pe toți că nu e nimic de capul lui, că e un simplu impostor. Ciudățenia supremă a romanului este desăvîrșita sa lipsă de ironie. Asta dacă nu cumva ironia e
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
a violenței de gestică și de limbaj. Le-a fost ușor să recunoască în Vadim pe unul din protagoniștii divertismentelor de două parale pe care le vedeau zilnic pe micul ecran și le-a fost mai greu să distingă elementul parodic din orice artă, fie și de prost gust, identificîndu-se pînă la urmă cu liderul P.R.M. care li s-a părut nașpa și marfă. Lăudînd trezirea la realitate a presei, cînd cuțitul a ajuns la os, să nu ne sfiim a
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
infinită gingășie și ironie, căci pare și o insolită "trimitere la origini" ce închide cercul. În această călătorie fabuloasă prin imaginația cineaștilor sfîrșitului de mileniu, a existat și un tînăr român, Hanno Höfer, cu al său scurt metraj Dincolo, grotesc parodică inițiere în economia de piață incipientă. Dar pentru a reveni de unde am plecat, adică de la Angelopoulos, iată faulkneriana sa parafrază: "Lumea a fost creată ca să devină film1!"
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
ori patetice. Așa că Iulian se păzește de aceste primejdii luînd ceva din stilul poantei soresciene. Nu știu însă dacă se păzește eficient, căci mi-e greu să spun dacă - bunăoară - un poem cum e Primăvară se termină cu o subminare parodică ori pe ton serios: „Norii chiar/ s-au așezat pe cîmpie./ Vin munții./ Nu mai e nimic de făcut.// De atîta senin/ mi-a crescut/ uriaș destinul”. Mai în glumă trebuie să fie după tonul general, dar astfel de ambiguități
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
mi-a crescut/ uriaș destinul”. Mai în glumă trebuie să fie după tonul general, dar astfel de ambiguități nu sunt chiar puține. Sunt, să zicem, riscurile ironiei prea subtile. Altminteri, lui Iulian îi convine joaca, are o vervă lexicografică și parodică pe care abia mai poate s-o strunească odată pornită: „călătoresc și eu pe limba pantofului/ seara mă-ntorc cu funicularul/ vizionez cu mîța televizorul/ și crivăț ruinînd icoanele varului// davaite rusul marș țvaite prusul/ parol franțuzul okei angluzul/ urlă
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
o cofetărie la mine/ noauă, cu buzele savarine/ inima ice-cream/ că toamnă se face fumul țigării/ și nu pot să murim// de nu m-ai uita, încalte” etc. (Preumblarea duminicală a miopului). Reflexele sarcastice se compensează la Iulian prin cele parodice; iar cînd pot, se împletesc. În direcție opusă elipticelor cu rost vag ermetic ale lui Iulian Caragea trage Constantin Iftime în Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta (Editura Tracus Arte, București, 2012), formal un triptic, dar, de fapt
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
ceea ce esențializează un autor. Așa încât, oricâtă nefericire ar expulza discursul ei, rezultatul e întotdeauna unul superlativ artistic. Citim portrete și amintiri literare, articole publicistice, recenzii și frânturi de gânduri dintr-un jurnal de idei. În final, o Addenda reproduce discursul parodic adresat oponenților literari de care aminteam în debutul cronicii. Ori de câte ori asamblează un portret, Marta Petreu nu dă greș. Ea știe să agațe elementul semnificativ de care leagă apoi o biografie: apreciază la Nicolae Balotă „erudiția uimitoare”, „râsul cathartic” și nu
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Prozator erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație evidentă spre interferențele dintre referențialitate, ficționalitate și livresc, Gheorghe Schwartz e autorul unei cronici ce consemnează o istorie alternativă, într-o epopee în care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit articulată, fundamentată pe reperele unei „arte a supraviețuirii”, asumate, de altfel, programatic. Ce sunt cele o sută de narațiuni decât „cioburi dintr-o hologramă
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]