248 matches
-
mesajul strămoșilor", găsesc doar "o pălărie roasă de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În felul acesta parodierea poeticii consacrate, "distinse" cu care a debutat autorul se coroborează cu parodierea directă a realului, care e denunțarea intemperantă a variantei sale oficioase. După o epocă (ce încă nu s-a încheiat!) a poeților oficiali, Petre Stoica ni se relevă ca unul din cei mai relevanți poeți antioficiali ai noștri. Dacă "scîrba
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
romanului e înconjurat de "Vechiul Testament în grecește în mai multe volume, o carte deprimant de groasă de drept internațional, Jane Austen și ŤLes Contes Drolatiquesť"). Într-o interpretare ingenioasă, Gary Harrington demonstrează că Faulkner a dus mai departe ideea de parodiere a Odiseei și că, pe lângă evidentele influențe stilistice, Soldier's Pay poate fi citită și ca o originală rescriere a epopeii homerice. Argumentele nu lipsesc, chiar dacă uneori simbolurile și episoadele din Odiseea sunt preluate cu semn schimbat. Joyce însuși nu
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
evidentele influențe stilistice, Soldier's Pay poate fi citită și ca o originală rescriere a epopeii homerice. Argumentele nu lipsesc, chiar dacă uneori simbolurile și episoadele din Odiseea sunt preluate cu semn schimbat. Joyce însuși nu procedase, oare, în același fel? Parodierea înseamnă omagiu, rescriere, interpretare, dar și răsturnare a perspectivei. Reîntoarcerea / aducerea lui Donald Mahon corespunde, fără îndoială, modelului homeric: cultural vorbind, orice reîntoarcere este o odisee! Gary Harrington identifică elementele care dau aceastei paralele nu doar spectaculozitate, ci și substanță
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
acolo: "Cum să descâlcești... tragedia de farsă?... Prin... filmul convex?! Filmul - oglinda convexă, care desfigurează istoria împăunată, restabilind adevărul..." (p. 242). Personajele nu-și aparțin: sunt niște păpuși animate de către Autor, care vrea să ajungă la Adevăr prin refracția refracției, parodierea parodiei de realitate actuală, deformarea conștientă a unei lumi deformate conștient. Teatralitatea romanului este marcată. Referințele la Hamlet sunt numeroase; și D.R. Popescu nu se lasă până nu introduce o a doua echipă de personaje, actori-figuranți făcuți să joace rolurile
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
faptul că nici o Biserică reprezentativă pentru creștinismul universal n-a elaborat o reflecție teologico-politică interzisă copiilor sub 16 ani. Nici unul dintre cei indignați de mediocritatea literară și iconoclasmul dramatic al piesei Evangheliștii n-a purces - în virtutea libertății de expresie - la parodierea unor portrete ale dnei Mungiu, la vandalizarea teatrelor sau la arderea ritualică a cărții domniei sale, acum proaspăt reeditată. Cu toate acestea, judecată teologic, piesa Evangheliștii explorează conturul orgiastic al blasfemiei. În absența umorului și a unei referințe istorice plauzibile căreia
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
de limbă engleză, o cause célèbre națională... New York, decembrie 2001 Traducere și note de Mircea Mihăieș * Pentru a evita eventuale confuzii și speculații, precizăm că titlul interviului este dat de către traducător. Lui îi aparțin și notele de mai jos. 1 Parodiere a primului vers, "Hey, Jude, don't let me down", dintr-un faimos cântec al formației The Beatles. 2 "Academia Cațavencu". 3 Cartea, apărută la Editura Polirom în anul 2000, conține o lungă discuție între Tony Judt și membrii grupului
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme sau să infirme o serie de supoziții și inferențe făcute de
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
-n căutarea sinoptică a substanței vieții Adevărului Absolut, exprimă programatic și reprezintă manifest acțiunea subiectivă și nocivă a stării bunului plac, precis, individualist și discursiv în substanța lui" etc. Inserarea acestei trilogii a cunoașterii în roman ar putea fi o parodiere a sistemului filosofic al lui Lucian Blaga. Însă indiciile parodierii sunt foarte puține, abia găsim câteva sintagme de genul: ,diferențialele stilistice", ,dogmatismul ideii", ,fenomenul originar", ,unanimul anonim", care ar putea fi luate ca niște reminiscențe. Concluzia Logosului nu poate fi
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
și reprezintă manifest acțiunea subiectivă și nocivă a stării bunului plac, precis, individualist și discursiv în substanța lui" etc. Inserarea acestei trilogii a cunoașterii în roman ar putea fi o parodiere a sistemului filosofic al lui Lucian Blaga. Însă indiciile parodierii sunt foarte puține, abia găsim câteva sintagme de genul: ,diferențialele stilistice", ,dogmatismul ideii", ,fenomenul originar", ,unanimul anonim", care ar putea fi luate ca niște reminiscențe. Concluzia Logosului nu poate fi decât ironică: ,Adevărul Absolut e în arterele noastre. Nu le
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
în arterele noastre. Nu le deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas cu pas pe un platou de filmare, într-un patinaj realist cu scurtcircuite suprarealiste, în developări în alb și negru. E de înțeles de ce Bogdan-Alexandru Stănescu făcea trimitere la Tarantino și Daniel Cristea-Enache citea parodierea strategiilor postmoderniste. Ori că defilează mizerabilismul excesiv, perceput de tânărul Baghiu. O. Nimigean oferă din toate câte puțin. Dar se joacă mult mai serios. Sigur că la prima vedere problema nu e una a realității, cât a instanțelor textului. Naratorul
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
română contemporană și care impune sentimentul că ne aflăm în fața unui mare scriitor. Proză atât de inspirată - și de gravă în desfășurarea ei veselă - găsim numai în volumele de debut ale viitorilor laureați ai Premiului Nobel. (Ironia discretă, ca și parodierea fugitivă a unor limbaje - propagandistic, literar, ecleziastic etc. - au făcut din literatura lui Ioan Groșan o pradă sigură pentru activiștii postmodernismului, care s-au grăbit să și-o anexeze. Este un abuz, întrucât esența acestei literaturi constă în altceva decât
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
pe sub stâncile submerse ale componisticii noastre. Sara Hammarstrom, George Kentros, Mats Olofsson și Marten Landstrom ne-au făcut să credem că tânărul creator român preferă să-și exercite talentul în muzica de atmosferă a unor închipuite tablouri pitorești ori în parodierea fără prea multă ironie a unor opere imaginate ca fiind vetuste, ceea ce concordă cu setea lui enormă, pantagruelică de forme care vizează atât geografia cât și istoria artei sunetelor, îndemnându-l (prin analogie) să înghită marea muzică împreună cu arhitecturile și
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
Răspunsul la întrebarea dacă se pot juca toate cele 37 de piese considerate ca aparținând lui Shakespeare într-un singur spectacol este: nu, nu se pot juca! Se poate face lista lor, se poate trăncăni despre ele, se poate încerca parodierea unor scene celebre, contând pe faptul că nu există pe lumea asta spectator să nu știe despre ce e vorba în Romeo și Julieta, pot fi ironizați savanții, criticii, teoreticienii care au scris despre Shakespeare. Și actorilor și regizorului demersul
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
tradiția occidentală cel putin, în chip fundamental opus lui "a putea". Poate de aici provine proastă reputație literară a căsătoriei, care dacă nu apare ca destinație dincolo de care eroii dispar, ca final fericit în comedii, cu siguranta e pretext de parodiere, privită fiind cu ochii cinici ai celui care o plasează în imediata vecinătate a adulterului, a minciunii și desfrîului. Nu e ușor să pledezi, împotriva unei tradiții stăpînite de Romeo, Julieta, Tristan și Isolda, pentru o legitimitate estetică a iubirii
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
l969 în Constantă, în prezent editor la Mediavizion, casa de producție a PRO TV) este un postmodern ortodox. El respectă toate regulile curentului, așa cum au fost ele enunțate în studiul-manifest al lui Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc. Tânărul autor "recuperează", printr-o parodiere tandra, comprehensiva diverse stiluri, literare și neliterare, colecționează și integrează în propriile lui texte mostre de subcultura, reproduce pretinsele poeme ale personajului sau, ceea ce înseamnă că face literatura în literatura etc. Dar valoarea să constă în altceva decât în această
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
Am mai primit reproșuri, au fost situații, dar nu m-au afectat. Nu chiar oricine merită să fie parodiat, eu pun suflet. Dacă nu vrei, nu o să te parodiez. Nu ai cum să faci imitație dacă nu îți iubești personajul. Parodierea este privită ca un atac în România. Eu o fac cu drag, nu acuz personajele", a zis actorul la Adevărul.
Bendeac, despre Mircea Badea: Nu mi-e teamă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34905_a_36230]
-
aleargă până când sparg cu boturile / ceasul meu „PoElliot“, / aleargă-năuntru, aleargă-n afară - / și nu se mai zăresc decât șinele / pe care șuieră o altă locomotivă - / de data asta, electrică, încât / nu se mai văd cei doi luptători din front ... Parodierea poemului Melcul, de Marin Sorescu, atrage discret atenția asupra originalei ecuații poetice a firescului, care i-a adus genialului dacoromân-bulzeștean circuitul universal, din Japonia până-n Patagonia: Ieri, la scăpătatul / programului de la magazinul „Fier Lucrat“, / mi-am cumpărat / un tirbușon / pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încapă toți din Sfat/ Că-am avut zece hectare/ Și ne-o dat treizeci de are./ O, da' n-ai avut lădoi feștit,/ Cu ziar te-o învălit!" Definițiile de o ironie caustică date modului de viață comunist ca și parodierea formulelor de proslăvire a comunismului ilustrează - încă o dată - rafinamentul creației populare românești. în strigături care nu durează decât câteva secunde sunt concentrate idei politice mai ofensive și mai subtile decât în romane de sute de pagini: "Bine-mi pare că
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
prin enumerarea unor trăsături (dominante caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Iar când e vorba de inutilitatea lumii în întregul ei, te poți gândi, simplu, la gratuitatea frumoasă a celor ce nu țin de nici un calcul omenesc. Nu ar trebui căutate motivații ascunse celor spuse de Urmuz, să zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]