193 matches
-
nivelul hipomoclionului. Deplasarea dintelui este mai mare deasupra și dedesubtul punctului de rotație, unde lățimea spațiului alveolo-dentar este mai mică. Rezultă că la forțele orizontale sunt solicitate numai o parte din fibrele ligamentare, ceea ce explică patogenitatea forțelor orizontale, la care parodonțiul nu este bine adaptat funcțional. b) mobilitatea verticală sau axiala -este mai puțin vizibilă la examenul clinic decât cea transversala. În inocluzia de repaus, dinții sunt ușor egresați datorită presiunii sangvine desmodontale, fibrele ligamentare fiind ușor ondulate. În ocluzie, dinții
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
contactelor ocluzale limitate din cursul somnului. Pe parcursul zilei mobilitatea este redusă datorită masticației și forțelor din cursul deglutiției care duc la intmzia dinților în alveolele proprii. Aceste variații pe parcursul unei zile sunt mai puțin marcate la pacienții cu parodonțiu sănătos decât la cei afectați de bmxism. Mobilitatea dentară este influențată de factorii generali și locali. Pe plan general, un rol important revine particularităților genetice, constituționale și metabolice, constând din rezistență sau receptivitatea la solicitările cu potențial patogen, precum și din
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
inflamație; de existență forțelor excesive; de absența funcției. Numeroși autori au considerat că aceste procese sunt distincte și independente în producerea parodontopatiilor. Unii au subliniat rolul etiologic al ocluziei traumatizante (Stillman [309], Orban [236]) alții sunt de părere că afectarea parodonțiului este opera inflamației (Haupl [145]; Listgarten [191]). Specialiștii consideră că forțele ocluzale în malformații produc o creștere a mobilității dentare, dar au caracter reversibil. Ei le definesc că „forțe ocluzale anormale generatoare de traume ocluzale". Ele produc o mobilitate crescută
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
consideră că traumă ocluzală nu poate cauza formarea pungilor dar poate influența procesul patologic de inițiere și evoluție produse de alți factori, în primul rând de inflamație. În cazul când traumă ocluzală se exercită pe fondul unei inflamații preexistențe a parodonțiului de înveliș ea îi modifică evoluția grăbind apariția pungilor parodontale. Dovezi experimentale au fost aduse de Wentz [342] și Ramfjord [268] care au demonstrat că traumă ocluzală produce numai modificări neinflamatorii. Creșterea mobilității dentare prin forțe ocluzale anormale sau provocate
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
atâta timp cât nu se supraadaugă agresiunea microbiană. În general se admit mai multe categorii de mobilități dentare: mobilitate dentară tranzitorie; mobilitate dentară reversibila; mobilitate dentară ireversibilă. MOBILITATEA DENTARĂ TRANZITORIE Adeseori mobilitatea dentară se poate augmenta tranzitoriu, având cauze din arealul fiziologicului. Parodonțiul bogat vascularizat își mărește adeseori volumul, antrenând o mobilizare mai accentuată a dinților în alveolele lor. Această augmentare poate avea loc după o dezocluzie prelungită (cea din timpul somnului) sau datontă hormonilor sexuali vasoactivi în cursul ciclurilor menstruale sau a
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
și periapicală; dinți stâlpi în cursul elaborării unor restaurări protetice de amploare, gen proteze parțiale fixe totale; dinți supuși unor terapii ortodontice. În general toate mobilitățile dentare de tip odontogen sunt reversibile fără nici un fel de tratament. Reorganizarea naturală a parodonțiului superficial sau profund, cicatrizarea unor țesuturi face să dispară și mobilitatea. Orice forța care acționează asupra unei coroane dentare mobilizează întregul dinte în alveola. Această mișcare se numește mobilitate dentară fiziologica. Ea trebuie net diferențiată de mobilitatea patologica la baza
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
ale organismului sau din sfera dentomaxilara. Menționam câteva astfel de situații: o mobilitatea fiziologica crescută din timpul sarcinii, datorită relaxinei luteinice; o mobilitatea fiziologica crescută din cursul erupției dentare datorită formării incomplete a rădăcinii o mobilitatea dentară din cursul afecțiunilor parodonțiului apical, datorită inflamației acute a țesuturilor perapicale; o mobilitatea crescută a dinților stâlpi de punte sau ancorați de croșete cu epuizare parodontala datorită suprasolicitărilor funcționale; Mobilitatea patologica poate fi determinată de: reducere a suportului parodontal procese de distrucție a parodonțiului
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
parodonțiului apical, datorită inflamației acute a țesuturilor perapicale; o mobilitatea crescută a dinților stâlpi de punte sau ancorați de croșete cu epuizare parodontala datorită suprasolicitărilor funcționale; Mobilitatea patologica poate fi determinată de: reducere a suportului parodontal procese de distrucție a parodonțiului profund prin extinderea inflamațiilor gingivale la suportul osos și ligamentar; modificări fizico-chimice locale datorită utilizării contraceptivelor orale, sau a altor terapii cu hormoni; procese patologice la nivelul osului alveolar (osteomielite, tumori, traumatisme etc.Ă ocluzie traumatica care generează procese de
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
apariția mobilității dentare. Acest tip de mobilitate (provocată prin efectul de „du-te-vino" exercitat pe anumiți dinți) duce la o augmentare a spațiului periodontal care revine la. normal după corectarea sau îndepărtarea protezei. ba Mobilitate dentară de origine inflamatorie Toate inflamațiile parodonțiului superficial și/sau profund, pot determina mobilitate dentară. Acumulările de placă bacteriană, chiar și fără resorbții la nivelul suportului alveolar pot genera mobilitate dentară. Inflamațiile pulpare septice sau aseptice se pot propaga.în spațiul periodontal ducând la creșterea mobilității dintelui
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
înregistrare obiectivă, precisă, în condiții reproductibile a mobilității dentare s-au introdus în practică dispozitive de măsurare de tipul Mobilometrului (Dumitriu [92]) sau a Periotestului (Siemens [299]). poziția inițială. Se utilizează o scală de la 0 la 50. Periotest măsoară reacția parodonțiului la o forța de percuție definită aplicată sub control electronic. Dintele este percutat cu serii de 16 impulsuri (4 impulsuri/secundăă iar gradul de atenuare este înregistrat digital și acustic pe o scară gradata de la (-8Ă la (+50Ă. Grade de
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
la (+50Ă. Grade de mobilitate (Periotestă: valori (-8Ă - (+9Ă = mobilitate fiziologica; valori (+ 10Ă - (+ 19Ă = mobilitate perceptibila; valori (+20Ă - (+29Ă = mobilitate vizibilă; valori (+30Ă - (+50Ă = mobilitate severă. Informațiile privind modificările structurale se obțin prin măsurarea caracteristicilor de elasticitate și vâscozitate ale parodonțiului. Dispozitivul calculează valori care sunt afișate pe display. Principiul: proprietățile vâsco-elastice ale dintelui sănătos permit decelerarea percuției în mai puțin de 1 milisecunda. În cazul dinților bolnavi parodontal timpul de decelare a percuției crește datorită afectării structurilor parodontale. Capitolul 5
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
sunt, prin ele însele, suficiente de a menține sănătatea parodontala, chiar dacă persistă forțele traumatice. Totuși, eliminarea traumei crește șansele de regenerare osoasă și de câștig de atașament. Crearea unor relații ocluzale care sunt mai favorabile pentru țesutul parodontal cresc toleranță parodonțiului la depunerile minore de placă. Terapia sistemică Poate fi folosită ca: adjuvant al măsurilor locale pentru scopuri specifice controlul complicațiilor sistemice ale infecțiilor acute, prevenirea efectelor bacteriemiilor post terapeutice, terapie nutriționala de susținere, controlul afecțiunilor sistemice care agravează boală. Terapia
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
cănd mobilitatea nu se reduce după echilibrarea ocluzală. Principii de imobilizare provizorie f Mecanice Principiul localizării verticale (Trevoux [325]) Aplicarea sistemului de imobilizare cât mai departe de axul de rotație al dinților. Pentru o transmitere judicioasa a forțelor ocluzale către parodonțiul de susținere, dispozitivul de imobilizare trebuie fixat cât mai departe de axul de rotație a dintelui (hipomoclionă, deci cât mai aproape de marginea incizală sau de suprafață ocluzală; Principiul dintelui terminal - necesitatea unei implantări foarte bune (Hirsch & Barrelle [142]); Principiul
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
necesitatea unei implantări foarte bune (Hirsch & Barrelle [142]); Principiul imobilizării în 2 planuri diferite (Ritter [276]); Principiul poligonului de contenție (Mealey [212]); Principiul extinderii maxime; - Biologice pierdere minimă de substanță să nu împiedice autocurățirea și igienă; să nu interfereze cu parodonțiul marginal să nu interfereze cu ocluzia. să suprime patologia punctului de contact. să permită o bună curățire artificială și autocurățire. Trebuie să fie ușor de aplicat și îndepărtat, să nu interfere cu măsurile de igienă orală. - Realizarea prin mijloace simple
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
dacă cauzele fundamentale ale acestei mobilități nu au fost diagnosticate în mod corespunzător. În unele cazuri, dinții mobili sunt reținuți deoarece pacienții refuză tratament multidisciplinar, tratament care ar putea curpinde extracții strategice. Mobilizarea dinților este un proces de adaptare a parodonțiului la forțele ocluzale, care nu trebuie considerate neapărat a fi patologice. În absență inflamației, dinții mobili cu țesuturi parodontale sănătoase pot fi păstrați. Apariția radiografica a spațiului ligamentului parodontal lărgit cuplat cu diagnosticul clinic al dinților cu mobilitate crescută poate
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
să poată fi ținută între limitele fiziologice în timp ce se restaurează funcțiile și confortul pacientului. O indicație evidență pentru imobilizare este atunci când pacientul prezintă dinți ce au devenit mobili ca rezultat direct al piederii gradate de os alveolar, parodonțiu redus. O a doua indicație pentru imobilizare este atunci când pacientul se prezintă cu mobilitate crescută a dinților, însoțită de durere și disconfort la dintele afectat. Imobilizare poate fi un mod de a câștiga stabilitate, de a reduce sau elimina mobilitatea
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
se explică prin următoarele două fenomene: Recesiunea gingivala Câștigul de atașament Recesiunea gingivala Suprimarea agenților infecțioși antrenează de la început și într-un număr mare de cazuri, recesiuni gingivale foarte importante. Aceste recesiuni gingivale sunt cu atât mai importante cu cat parodonțiul marginal este mai edematiat, hipervascularizat tumefiat și cianozat (Eger [96], Muller, Heinecke [144]). Mucoasele gingivale groase (dense) și fibroase au un risc mai redus de a suferi recesiuni, în raport cu cele care sunt fine și mai puțin fibroase (Seibert și Lindhe
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
planului de ocluzie este posibilă în majoritatea cazurilor prin șlefuirea dinților migrați și numai în cazuri grave sînt indicate metode ortodontice și ortopedice. Fără o pregătire specială, tratamentul protetic conduce la apariția complicațiilor, printre care se enumeră suprasolicitarea funcțională a parodonțiului, blocarea mișcărilor mandibulare, mobilitatea dinților antrenați în proces, dereglarea funcției mușchilor mobilizatori, a ATM ș.a. Starea țesutului osos alveolar că component a parodonțiului dinților este dirijatăși influențată de forță funcțională permanent schimbătoare și receptata de la unitățile dentare respective. Manifestările clinice
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
Fără o pregătire specială, tratamentul protetic conduce la apariția complicațiilor, printre care se enumeră suprasolicitarea funcțională a parodonțiului, blocarea mișcărilor mandibulare, mobilitatea dinților antrenați în proces, dereglarea funcției mușchilor mobilizatori, a ATM ș.a. Starea țesutului osos alveolar că component a parodonțiului dinților este dirijatăși influențată de forță funcțională permanent schimbătoare și receptata de la unitățile dentare respective. Manifestările clinice din zona parodonțiului marginal sunt reprezentate de gingivite, papilite și recesiuni gingivale de diferite grade, pungi parodontale. Dereglările ocluzale prezintă un tablou clinic
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
mandibulare, mobilitatea dinților antrenați în proces, dereglarea funcției mușchilor mobilizatori, a ATM ș.a. Starea țesutului osos alveolar că component a parodonțiului dinților este dirijatăși influențată de forță funcțională permanent schimbătoare și receptata de la unitățile dentare respective. Manifestările clinice din zona parodonțiului marginal sunt reprezentate de gingivite, papilite și recesiuni gingivale de diferite grade, pungi parodontale. Dereglările ocluzale prezintă un tablou clinic variat caracterizat prin complicații locale și loco-regionale. Din aceste considerente conceperea și realizarea tratamentului prezintă dificultăți în ce privește asigurarea optimă a
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
cursul postuniversitar cu demonstrație practică pe pacient „Chirurgia plastică parodontală - estetică și funcție, succese și eșecuri“, susținut de șef lucrări dr. dr. Ștefan-Ioan Stratul și asist. univ. dr. Anca Vîlceanu. Creditat EMC, cursul va oferi o interesantă introducere în estetica parodonțiului și va facilita familiarizarea cu evaluarea estetică a cazurilor parodontale. Taxa de înscriere este 200 RON, cu reduceri pentru studenți și medicii rezidenți. Detalii și înscrieri - la dr. dr. Ștefan-Ioan Stratul, tel. 0744-521 470, email: sbs@online. ro. ( I. B.
Agenda2006-13-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284914_a_286243]
-
stomatognat. Didactic, noi îl studiem separat, dar tot timpul trebuie să îl considerăm o componentă care respectă toate caracteristicile morfo-funcționale ale sistemului stomatognat. Odontonul este format din două componente principale: dintele, denumit și odonțiul, și elementele de susținere ale dintelui - parodonțiul. 3.1. Dintele (odonțiu) - constituie o structură morfo-funcțională din țesuturi dure și moi (Fig. 5). Țesuturile dentare dure - reprezentate de smalț, cement, dentină, sunt de natură organo-minerală, structurează arhitectonica dintelui și protejează țesuturile moi cuprinse în interiorul dintelui. Țesuturile dentare moi
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mediul intern. Pulpa dentară ocupă întreg spațiul structutar în masa dentinară, fiind topografic delimitată în: (Fig. 12) -pulpa coronară - în camera pulpară a coroanei dinților; -pulpa radiculară - în canalele radiculare; -pulpa apicală - la zona de trecere între canalul radicular și parodonțiu. Pulpa dentară este formată din: -celule - reprezentate de odontoblaști, fibroblaști și celule nediferențiate. Odontoblaștii alcătuiesc o zonă odontogenă la periferia spațiului pulpar, trimițând prelungirile odontoblastice ale lui Tomes în canaliculele dentinare (vezi Fig. 11). Fibroblastele se găsesc in pulpa dentară
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Aceste terminații sunt responsabile de originea sensibilității dentare. Alte categorii de terminații nervoase sunt responsabile de activitatea vegetativă a patului vascular. Compoziția și structura pulpei îi conferă funcțiile: de nutriție a odontonului, de dentinogeneză, senzitivo-senzorială și de apărare. 3.2. Parodonțiul (Fig. 13) definește ansamblul morfologic format din cementul radicular, osul alveolar, (d), de desmodonțiu (b) și mucoasa gingivală (a), și are ca principală funcție susținerea dintelui, alături de funcții senzitivo-senzoriale și nutritive. Cementul radicular (13-c) aparține topografic dintelui deoarece acoperă în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
din cementul radicular, osul alveolar, (d), de desmodonțiu (b) și mucoasa gingivală (a), și are ca principală funcție susținerea dintelui, alături de funcții senzitivo-senzoriale și nutritive. Cementul radicular (13-c) aparține topografic dintelui deoarece acoperă în întregime rădăcinile dentare, dar morfofuncțional aparține parodonțiului. Histomorfologic, cuprinde: -cement acelular - situat în jumătatea coronară a rădăcinii, format din substanță fundamentală calcifiată și conținând prelungirile fibrelor lui Scharpey; -cement celular, secundar, situat la jumătatea apexiană a rădăcinii, cu substanță fundamentală calcifiată și conținând lacunele cementociților și prelungirile
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]