676 matches
-
dinăuntru... Bine, într-o săptămână am să-ți aduc un caiet întreg."181 Spre sfârșitul capitolului, tot Emilia este văzută pe stradă de Cibănoiu și Ladima. E pentru ultima dată când actrița apare în text, o apariție care agravează până la paroxism criza morală a poetului. După o zi, Ladima se sinucide: "A doua zi, era foarte abătut, ne-am dus să ne plimbăm că era în mai, la Șosea. Când ne-am întors, prin dreptul Teatrului Național, a trecut Emilia la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o capcană”. O existență superficială, un joc dublu, o existență fracturată. Un sistem interacțional care năștea comportamente de fațadă, artificiale, contrafăcute. Un judecător, deja invocat aici, rezuma această falsificare a relațiilor sociale normale: „Ca o culme a demenței, dusă până la paroxism, a relației stat-cetățean și a relațiilor dintre oameni era apariția, la nivelul fiecărui colectiv, a câte unui mic Ceaușescu. Acest mic Ceaușescu simțea nevoia să fie mai rău decât era stăpânul absolut. Existența lor se solda cu imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lumea n-are nici un sens”. Iată o idee care-l plasează în sensul filosofiei existențialiste europene. „Trăirismul” tinerilor din anii ’30 reprezintă, în fapt, o formă a existențialismului european, și anume expresia lui românească. C. aduce în această experiență un paroxism al stărilor negative, o exaltare în refuz. Nu trece neobservată, încă de pe acum, vitalitatea acestui refuz al lumii și al valorilor ei, cum nu rămâne neobservat uriașul, strălucitorul spectacol în acest dialog cu neantul. Se considera deja un specialist în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
-i actualizeze ultimele posibilități. Democrația a risipit prea multe energii fără vreun scop național. O dictatură însă trebuie să pună țara la teasc. Nimic să nu rămână neexploatat și nevalorificat. Marșul României în istorie să semene unei coarde încordate la paroxism. O amenințare care să crească cu fiecare pas. Să ne apropiem și noi de lume și lumea să știe că ne apropiem. Efortul care trebuie cerut acestei țări nu poate fi comparat decât cu acel ce l-au pretins bolșevicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
tovarășilor de tavernă că avea credință în Cornelius Agrippa, necromantul - acestea au ieșit la iveală într-un mod care nu se poate să nu fie recunoscut. Din timpul copilăriei sale fuseseră simptome în acest sens - repetatele sale izbucniri în plîns, paroxismele bruște în care i se manifesta pasiunea, reveriile sale îndelungi cînd privea în gol la oameni fără să pară că îi vede, frecventele bombăneli cu voce tare. Dar pînă acum, totuși, aceste urme nu depășiseră limitele a ceea ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mărturisească. (De Dostoievski sau Dickens nu mai spun nimic!) Într-o schiță din anii debutului lui Preda, În ceată, e vorba de moartea unei fetițe în urma maltratărilor îndurate de la niște rude care o luaseră chipurile „de suflet”. Toată schița exprimă paroxismul revoltei și mâniei, într-o concentrare și o stricteță absolut magistrale. Mila nesfârșită și literalmente „topirea inimii” care ne invadează la lectura acestei bucăți sunt efectul lipsei totale de „sentimentalism” și al unei excepționale potențări artistice a sentimentului. Fetița aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu adevărat decât secvențele pornografice, la voia întâmplării. În plus, practică adesea lecturi repetate ale aceleiași secvențe, percepută ca fiind deosebit de excitantă. Acest fapt corespunde, vom vedea, unei relații extrem de singulare cu narativitatea, pe care astăzi o descoperim împinsă până la paroxism în consumul de filme pornografice. 3. Dispozitiv pornografic și gen Literatura pornografică este de obicei considerată un "gen" de literatură sau paraliteratură. Dacă prin "gen" se desemnează orice grup de texte întemeiat pe un criteriu bine precizat, literatura pornografică, într-
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
câmpul în care apar aceste texte? Se poate avansa ipoteza că această prezență sporită a autoarelor implică un transfer: cei care vor să rămână în cadrul scriiturii pornografice tradiționale au tendința de a se îndrepta către filmul porno, care duce la paroxism dispozitivul pornografic, în timp ce unele scriitoare abordează această scriitură modificând-o: "dacă imaginea este, tendențial, mai mult un domeniu masculin, scrisul suscită un interes în mare parte feminin"52. Textele publicate de ele sunt centrate pe expunerea unui eu care asociază
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
soț s-o dorească, fiindcă el o neglija. "Înșelăciunea" acționează astfel la două niveluri: cel al poveștii, unde naratoarea își abuzează soțul, și cel al narațiunii, unde își abuzează cititorii. Textul se joacă astfel cu frontierele: "mimează" că împinge la paroxism pornografia în forma ei masculină cea mai brută (de exemplu, naratoarea țipă: "Pișă-te în pizda mea, pișă-te, pișă-te... [p. 181]), dar totodată îi minează fundamentele, printr-o "ficțiune" care dejoacă orice opoziție elementară între adevărat și fals
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ale unor secvențe în care reveria și melancolia au ocupat prim-planul scenei narative. Doar alertețea dialogurilor și tehnicile de construire a misterului au rămas neschimbate. Marlowe însuși pare mai interesat de analiza propriilor trăiri, în care frustrările au atins paroxismul, decât de respectarea logicii povestirii. Marlowe e mai puțin un detectiv decât un bărbat de patruzeci și doi de ani cu probleme, aflat în căutarea unor urme ale adevărului sau umanității - notează, pe bună dreptate, Anthony Boucher (1954, p. 27
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
urmă. Astfel de reacții tulbură și clatină. O spovedanie a unui recuperat din moarte clinică, a lăsat André Malraux; al său Lazare trimite simbolic la personajul novotestamentar înviat de Isus. La Marin Sorescu stins la șaizeci de ani tragicul atinge paroxismul: Am ajuns în rugăciunile mele, / Să nu-i mai cer lui Dumnezeu / Câțiva ani, sau un an, / Ci să-i cer doar câte-o zi, / Câte-o noapte: // Doamne, ajută-mă să trec cu bine / Și noaptea asta". Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Kiev. Populații belaruse și ucrainene depindeau de Varșovia. Aflat... la porțile Rusiei, Germania teșea intrigi În Finlanda și În statele baltice, Încercînd s...-si recapete aici influență din vremurile de odinioar.... Obsesia unei Încercuiri capitaliste pe flancul occidental a atins paroxismul la sfîrșitul anilor ’20. Într-o scrisoare c...tre Molotov, datat... 1 septembrie 1930, Stalin dorea s... desf...soare cel putin 150-160 de divizii la frontiera occidental..., pentru a pară manevrele poloneze Împotriva URSS-ului În direcția statelor baltice. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ostili politicii de reunire a terenurilor În vaste colhozuri, cu atît mai mult cu cît autorit...țile sovietice au Încercat s-o impun... cu brutalitatea din anii ’30. Arest...rile, deport...rile, presiunile fiscale și polițienești s-au Înmulțit, atingînd paroxismul - atît În Ucraina occidental..., cît și În Basarabia - În anii 1949-1950. În domeniul cultural, metodele au fost la fel de draconice. S-a trecut la rusificarea regiunilor recent integrate, anihilîndu-li-se treptat cultură și punîndu-se c...luș elitelor intelectuale. Între 1940 și 1944
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
unit...ți de gr...niceri, Corpul 10 de rezerv..., Corpul 8 de infanterie estonian... și flotă baltic..., plus, desigur, agenții poliției politice și unit...țile speciale ale serviciilor de spionaj din Corpul 10”. Aceast... feroce lupt... armat..., care a atins paroxismul În anii 1945-1949, dar care nu s-a stins complet Înainte de 1953, a f...cut numeroase victime de o parte și de alta. În tab...ra partizanilor, numai În Estonia poliția politic... se l...udă c... a lichidat, Între 1944
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
poate fi considerat persoană morală sau subiect etic. Iar atunci când aceste personaje decad din statutul de personalități sociale credibile, când nu mai au recunoaștere, nu mai au nici legitimitate. Mișcările sociale apar atunci când lipsa de respect social sau cultural atinge paroxismul, când problema recunoașterii demnității indivizilor și grupurilor vine În contradicție flagrantă cu ideea de dreptate socială. În 1965, Vasile Pavelcu a publicat cartea Drama psihologiei. Autorul Înfățișa drama. unei științe care a avut de rezolvat contradicțiile sale interioare, care a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ca un fenomen observabil pe scară națională. Importante în revelarea și impunerea lui au fost câteva volume colective de debut (unele tipărite pe cheltuiala autorilor, dată fiind reticența instituțiilor culturale oficiale față de promovarea unor noutăți dinamitarde, în plină perioadă de paroxism a ceaușismului, altele publicate la Editura Cartea Românească, cu sprijinul unor redactori devotați valorii literare). Astfel, în 1981 apare, cu o prefață de Nicolae Manolescu, volumul de poezie Aer cu diamante, grupându-i pe Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
10 ani, cruzimea parentală, ostilitatea cronică și alte trăsături antisociale și schizotipale în familia părinților. Conform ICD-10, se disting două subtipuri ale unei personopatii instabile afectiv: de tip impulsiv, respectiv de tip borderline. Prima corespunde următoarelor criterii: - labilitate afectivă cu paroxisme disforice și agresive imposibil de controlat; - tendință marcată spre acțiuni imprevizibile și violență, cu ignorarea consecințelor care se manifestă cu intensitate mărită în condiții de cenzură sau coercitive; - dificultăți în inițierea și continuarea unor acțiuni a căror împlinire nu produce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
produce satisfacții imediate. Subvarianta de tip borderline implică: - dificultăți de autopercepție și instabilitatea imaginii de sine, a scopurilor și valorilor personale, inclusiv în planul sexualității; - senzația cronică de vid interior - incapacitatea de a întreține relații interpersonale stabile, însoțită de frecvente paroxisme afective; - eforturile intense de evitare a abandonului; - acțiunile autovătămătoare recurente. Principalele criterii diagnostice sunt simptome, și nu trăsături caracteriale, din cauza asocierii cvasiconstante cu tulburări ale Axei I - depresie, anxietate, anorexie, bulimie, TP obsesiv-compulsivă, tulburări disociative, abuz de substanțe. Sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ești nimic. De unde, urmând dozajul acestor elemente, groaza de sublim sau calmul seninătății. Astfel, nimicirea conștiinței personale și conștiința că intri într-o realitate superioară și după grad și după individ, o răpire mai repede și mai violentă, momente de paroxism, o destindere mai bruscă sau mai dulce înainte de a reveni la tine însuți. Aceasta e substanța comună din care sunt făcute diferitele extaze(Henri Delacroix: Psychologie de l’art, p. 338 ). Aceasta nu înseamnă totuși că cele două feluri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sale de a accede la absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a lui Kant. Voi prezenta câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de Mailly, arhitec?i). Aceste opere au �n comun o extrem? tensiune dinamic?, care vine at�ț din c?utarea expresiv?, c�ț ?i din �ns??i natură structurilor lor. Aceast? energie, că s? zicem a?a, exhibi?ionist?, atinge paroxismul �n lucr?rile lui Catalan S. Calatrava, cu o propensiune c?tre mimetismul simbolic (gară TGV de la aeroportul Lyon Satolas, 1989-1994). O energie mai re?inut? difuzeaz? puternică citadel? de beton a aerog?rîi nr. 1 de la aeroportul Roissy � Charles
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ca un fond funciar pasiv - parcelat, cartat, cadastrat, dominat de principiul partes extra partes - e începutul pierzaniei ei; doar se știe că groapa săpată altuia are o afinitate stranie pentru săpător, și că suprafața se poate uneori contorsiona concav la paroxismul încleștării ei cu adâncul. Arhitecții încercau să-și mobilizeze toată imaginația întru spulberarea temerilor că, odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să fie întipărită în beton, oțel și sticlă, și ca atare oferită în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
indusă de efectul surpriză; fără îndoială că, înainte de a deveni un simplu divertisment scenic, iluzionismul trebuie să fi avut robuste rădăcini pragmatice și, probabil, mobiluri destul de vulgare. Dacă arta înaltă își disimulează artificiul în naturalețe, e de crezut că, la paroxism, și naturalețea nevoii celei mai sordide ar avea motive să se învăluie în draconice exigențe de stil spre a dobândi împlinire. În săptămânile ce urmară, trupul reginei încercă, noapte de noapte, să-l obișnuiască pe cât posibil cu răul de înălțime
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el se lăsa acoperit de aripa străină și pufoasă, pe care-o găsea deseori lipită ascultător de trupu-i. Ea era ascultarea lui. Luând aminte la vastitatea subsonoră a spațiului, căutându-i încordat coerențele printre întreruperi, ființa lui se dedubla la paroxismul efortului propriu, scindându-se, înstrăinându-se, dar menținându-și totuși contactul cu sine printr-o articulație, ce se deplasa spontan fără încetare. Nu-i era întotdeauna ușor de găsit și la dispoziție. Fisura asta născută din excesul de luare aminte
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]