1,528,970 matches
-
nel suo libro. În questo caso non avremmo avuto bisogno di legittimare la nostră posizione di osservatori privilegiați, posti, come siamo, a una buona distanza di sicurezza dagli avvenimenti di cui stiamo parlando. Perché la lucidità e îl realismo sono parte costitutiva del genio degli scrittori, cioè di quel genio che avanza nella direzione delle verità esistenziali e che se non lo facesse perderebbe la sua stessa ragione di esistere. Ci avviciniamo così proprio al criterio primărio, quello privilegiato da Kadare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
non saranno più necessari 10". Vi è tutta una serie di passaggi affidata ai "non professionisti" della censura, mă se îl messaggio da censurare riesce a filtrare anche attraverso questi passaggi, rimane la risorsa aggiuntiva: îl tipografo che "în quanto parte cosciente della classe operaia și rifiuterà di stampare îl testo incriminato 11". Îl passo successivo è la censura amichevole - che come dice Kis - rappresenta îl passaggio dalla censura all'autocensura: "îl redattore capo, anche lui uomo di lettere, vi consiglia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dialogo di I. Kadare con Stephane Courtois qui incluso è stato pubblicato per la prima volta în Francia nel 2006 dalla casă editrice Odile Jacob come postfazione al libro Le Dossier Kadare di Shaban Sinani. 2 Ibid., pp. 413-414. Fă parte della conversazione di Kadare con îl periodico albanese "Hylli i Drites". 3 Ibid. p. 414. 4 Francois Furet, Îl passato di un'illusione, Mondadori, Milano, 1995, pp. 405-406. 5 Ismail Kadare, Vepra, op. cît., pp. 415-416. 6 "Îl generale dell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
con atto unilaterale, ovvero dal governo della DDR, senza tener conto del părere del governo di Berlino Ovest e neppure - questione che appariva ancor più grave - del părere dei cittadini della Germania dell'Est: improvvisamente, col sorgere del Muro, la parte orientale di Berlino, come un grande giardino recintato, diventava în sostanza proprietà privată del governo della DDR, cittadini compresi. Certo îl Muro di Berlino serviva - soprattutto quale ammonimento simbolico - anche ad impedire ai cittadini occidentali di entrare senza permesso nel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
libertà di movimento, che - quel caso lo dimostrava esemplarmente - è intimamente connessa alla libertà di scelta: coloro che lottavano per l'abbattimento del Muro non mancavano di evidenziarlo. Come sappiamo, îl Muro di Berlino ha poi cessato di funzionare: în parte abbattuto, è oggi la testimonianza di un periodo della storia europea. La "fine" di un Muro non è stată però la fine dei muri: superato îl Muro di Berlino, nuovi muri sono stați edificați lungo altre frontiere, peraltro da Paesi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e tracciare i confini di un proprio nomos e di porre quindi le condizioni per dar vită alla propria sovranità. Per lungo tempo la sovranità - nonostante și presenti în astratto fin dall'inizio come un concetto universale, applicabile în qualunque parte del mondo - è uno strumento di dominio che gli europei riservano a sé stessi, perlomeno nell'àmbito geografico che riescono a controllare: non vi può essere entità sovrana che non sia ammessa e riconosciuta da coloro (îl circolo ristretto delle
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di rilevanza di altre frontiere: le cosiddette "frontiere esterne" oră și fanno carico di rappresentare l'equivalente di ciò che precedentemente era considerato îl "perimetro sacro" dei vari Stați europei. L'immaginario prodotto dagli Stati-nazione - a sua volta condizionato în parte da esperienze storico-politiche precedenți - non può essere, come già și accennava, cancellato per decreto; tuttavia l'esperimento dell'Unione Europea, depurato dei suoi aspetti più problematici, costituisce un tentativo inedito e promettente. Poiché i percorsi politici non sono frutto di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a cură di F. Giardini, Editori Laterza, Roma-Bari 2013, cap. I, pp. 25 e segg. L'autrice sottolinea come tale muro non abbia în realtà influito significativamente sull'utilizzo "sempre più massiccio e disinvolto del lavoro degli immigrati clandestini" da parte dei datori di lavoro statunitensi: "Îl progetto del muro è stato dunque la risultante di tensioni tra le esigenze del capitalismo americano, l'antagonismo popolare nei confronti dell'immigrazione sollecitata da quelle esigenze [...] e le dimensioni demografiche e culturali che
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Nell' occupazione di terra, nella fondazione di una città o di una colonia și rende visibile îl nomos con cui una tribù o un seguito o un popolo și fă stanziale, vale a dire și colloca storicamente e innalza una parte della terra a campo di forza di un ordinamento." (C. Schmitt, Îl nomos della terra nel diritto internazionale dello "Jus Publicum Europaeum" [1950], trad. it. di E. Castrucci, Adelphi, Milano 1991, p. 59). 12 Schmitt fă propria una considerazione di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Instrument pentru Parteneriat și Vecinătate Europeană)6, dar și pe diferite facilități comerciale pe care Uniunea Europeană le poate acorda statelor partenere. Despre efectele acestui mecanism și ale fondurilor nerambursabile alocate statelor partenere în direcția europenizării lor, evaluările făcute în prima parte ale anului 2014 erau mai degrabă sceptice, cu excepția anumitor tendințe pozitive constatate în Georgia și Republică Moldova 7. Acest mecanism, odată declanșat, a antrenat, pe de o parte, așteptări substanțiale și negocieri aferente cu UE din partea statelor partenere (și societăților
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nerambursabile alocate statelor partenere în direcția europenizării lor, evaluările făcute în prima parte ale anului 2014 erau mai degrabă sceptice, cu excepția anumitor tendințe pozitive constatate în Georgia și Republică Moldova 7. Acest mecanism, odată declanșat, a antrenat, pe de o parte, așteptări substanțiale și negocieri aferente cu UE din partea statelor partenere (și societăților din aceste state) care și-au fixat obiective ambițioase în relațiile lor cu Uniunea Europeană, dar, pe de altă parte, a generat în timp o opoziție din ce in ce mai pronunțată și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Acest mecanism, odată declanșat, a antrenat, pe de o parte, așteptări substanțiale și negocieri aferente cu UE din partea statelor partenere (și societăților din aceste state) care și-au fixat obiective ambițioase în relațiile lor cu Uniunea Europeană, dar, pe de altă parte, a generat în timp o opoziție din ce in ce mai pronunțată și un răspuns surprinzător din partea Federației Ruse care se consideră amenințată în interesele sale vitale de strategia Uniunii Europene implicată în Parteneriatul Estic. Al treilea summit al Parteneriatului Estic, desfășurat în toamna
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care se consideră amenințată în interesele sale vitale de strategia Uniunii Europene implicată în Parteneriatul Estic. Al treilea summit al Parteneriatului Estic, desfășurat în toamna anului 2013 la Vilnius 8, în Lituania, a pus în evidență tensiunea extremă acumulată în partea răsăriteana a Europei și în unele din statele acestei regiuni. Opțiunea, de fapt non-opțiunea, factorilor de decizie de la Kiev în privința semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană ca urmare a presiunilor exercitate de Federația Rusă pentru respingerea acordului și alăturarea la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
comunicare strategică"12. Astfel, în mod oarecum surprinzător pentru așteptările rusești, criza din Ucraina, anexarea Crimeei și declanșarea războiului din această țară, generat de metamorfoza violență a mișcărilor separatiste proruse din regiunile Donețk și Lugansk (Donbas), au catalizat în prima parte a anului 2014 finalizarea și semnarea Acordurilor de Asociere și a celor de Liber Schimb cu Ucraina, Georgia și Republică Moldova. Deschiderea a noi focare separatiste în Ucraina cu potențial de șantaj asupra guvernului de la Kiev, după modelul transnistrean, osetin
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
au adoptat o serie de sancțiuni diplomatice și economice vizînd persoane oficiale și entități din Federația Rusă și din teritoriile ocupate implicate în acțiunile separatiste din aceste regiuni. Aceste sancțiuni europene, sprijinite de aliații transatlantici și de cei din alte părți ale globului (Australia, Japonia, Noua Zeelandă), inițial simbolice, au fost urmate de acțiunile de retorsiune ale Federației Ruse și au dus la o spirală a confruntării comerciale și economice în care au fost implicate și noile semnatare ale Acordurilor de Asociere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Sovietică - au reașezat Europa la mijloc, între ei, ca pe un fel de zonă de siguranță strategică, chiar dacă, în acest joc strategic fără suma nula, se află și, desigur, se află și acum cea mai importantă și cea mai avansată parte a Rusiei, pentru că și Rusia este, în fond, nu doar eurasiatica, ci și europeană. Această configurație bipolară nu a fost nicio clipă în vreun echilibru stabil sau în vreo stare de securitate sau măcar de siguranță. Am putea vorbi, desigur
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și maritimă de proximitate spre Vest, situată între Marea Balica și Marea Neagră și nu vor fi niciodată dispuși să perceapă altfel decât că o apropiere periculoasă de frontierele lor extinderea Uniunii Europene și a NATO pe seama țărilor care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică, mai ales a celor situate pe această falie strategică (Marea Neagră - Marea Baltica), reactivata azi prin dispunerea de o parte și de alta a acestui ax, a unui dispozitiv NATO și, evident, a unui dispozitiv rusesc. Indiferent de ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că o apropiere periculoasă de frontierele lor extinderea Uniunii Europene și a NATO pe seama țărilor care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică, mai ales a celor situate pe această falie strategică (Marea Neagră - Marea Baltica), reactivata azi prin dispunerea de o parte și de alta a acestui ax, a unui dispozitiv NATO și, evident, a unui dispozitiv rusesc. Indiferent de ce se spune și ce se va spune, Rusia va considera totdeauna, atâta vreme cât ea va exista în această configurație, că Țările Baltice, Belarus
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de la Sankt Petersburg și cel de la Rostok pe Don - se găsesc chiar la debutul celor două culoare strategice maritime. Celelalte două comandamente - respectiv, cel de la Ekaterinburg (pentru zona centrală, îndeosebi pentru Siberia) și cel de la Habarovsk, acesta din urmă pentru partea estică a Rusiei (Regiunea Militară de Est). Amplasarea acestor comandamente (regiuni militare, cum le zic rușii), au, probabil, ca rațiune, o modalitate de materializare a unor politici și strategii anti-anaconda și de apărare cu fața spre Vest, în context OCS
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și arealul românesc. Acest lucru a existat și pe vremea lui Burebista, si pe vremea lui Decebal, si pe vremea imperiilor, dar există și astăzi. Și iată de ce: 1. Falia strategică Marea Neagră - Marea Baltica trece prin apropierea teritoriului României, afectând o parte destul de importanță din arealul românesc (Nordul Bucovinei și teritoriul dintre Prut și Nistru); 2. Cele trei culoare strategice pornesc din zona de interes strategic imediat pentru România, unele trecând chiar și prin spațiul românesc (culoarul strategic al Dunării) și, din
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Otoman. Imperiul Habsburgic nu a mai avut unde să-și realizeze o zonă de siguranță strategică exterioară și a creat una interioară, în zona adiacenta arcului Carpaților de Curbura, cam pe unde se află astăzi județele Harghita, Covasna și o parte din Mureș. Această zonă de siguranță strategică interioară, în care au fost aduși inițial, teutoni, apoi secui avea, în principal, trei funcții importante: să asigure flexibilitatea strategică în cazul în care Imperiul habsburgic (austro-ungar) ar fi fost atacat de cele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
întrucat geopolitică interesul geopolitic al celor trei mari imperii nu permitea aceste lucru, iar statele românești nu erau suficient de puternice pentru a impune o astfel de unificare. Mentalitatea imperiala din acea vreme se menține încă și azi în o parte a Europei, România fiind încă tratată că un fel de zonă de siguranță strategică între Est și Vest, atât în întregul ei, cât și în unele viziuni care chiar sugerează refragmentarea acestui spațiu cam pe aceleași coordonate din vremuri imperiale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aspre pentru a reprezenta o atractivitate expansionista din partea cuiva. Cu toate acestea, Rusia s-a confruntat și se confruntă cu o imigrație chineză în Extremul Orient și cu una musulmană în zona Siberiei. Acestea sunt însă probleme ce țin de partea asiatică a Rusiei. Zona extinsă de siguranță strategică a Rusiei. Este compusă din vecinii direcți ai acesteia și începe chiar de la frontierele țării. Cele mai multe provocări, pentru Rusia, nu sunt cele din Extremul Orient sau din Siberia - deși nici acestea nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
zone-cheie, cum sunt cele care țin de Marea Neagră, de Marea Baltica (intrările în cele două culoare strategice) și de Oceanul Arctic. Această nouă politică de confruntare generează o nouă paradigmă a războiului-mozaic, a războiului hibrid Est-Vest, în care protagoniștii sunt, de o parte, Rusia și, de cealaltă, Statele Unite, la mijloc fiind, si de data aceasta, Uniunea Europeană, ea însăși angajată într-o serie de politici și strategii păguboase pentru unele dintre țările etice, mai ales, pentru România. Politică euroregiunilor, spre exemplu. Intenționând să ajute
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
percepția riscurilor asimetrice și a mutațiilor mediului de securitate. În același timp, am analizat modul de abordare a noilor riscuri de către state din centrul și estul Europei și integrarea elementelor strategiilor acestora în imaginea de ansamblu a securității europene. O parte din riscurile actuale la adresa securității diferă în mod fundamental de cele de la sfârșitul secolului trecut. Bineînțeles, unele riscuri au capacitatea de a transcende istoria (războiul, riscurile epidemice etc.), dar și acestea își schimbă relevanță odată cu evoluția societății. Discursul și acțiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]