933 matches
-
infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutură înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(a)”, "romlik" „a se strică” → "romlandó" „perisabil(a)”.
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
-se: Gramaticile limbii maghiare iau în seamă următoarele categorii gramaticale ale verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale verbului. O caracteristică importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două serii de conjugare în cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și conjugarea nedefinită. Substantivul. Genul gramatical nefiind exprimat
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
postati" „a deveni”, numele predicativ poate fi la instrumental fără prepoziție: "Zidovi su postajali sve tamnijima" „Zidurile deveneau tot mai întunecate”. Subiectul și predicatul se acordă între ele în număr și persoană, iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la neutru nominativ singular, și predicatul nominal cu verbul copulativ "biti
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Exemple: Căderea consoanei /l/ la sfarsitul formei de nominativ singular a substantivelor masculine după /o/ este comună cu standardul sârbesc: "șo" ( "șo", "sol") „sare”. În unele graiuri, grupul vocalic "ao", prezent, de exemplu, la sfârșitul formei de masculin singular a participiului activ al verbelor, se reduce la "a", iar în alte graiuri la "o": "reka șam", respectiv "reko șam" vs. "rekao șam" „am spus”. Aceste fenomene sunt limitate teritorial și nu sunt normate. se scrie cu alfabetul chirilic și cu cel
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
puține referințe la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase în capitolul întâi al evangheliei după Luca (). Acolo este menționată ca tânără logodită. Conform evangheliei după Luca (), a fost vizitată de un înger, care a salutat-o cu cuvântul "κεχαριτωμενη" (participiu pasiv de la "χαριτω", "plăcut"), ceea ce a fost tradus prin "plină de har". După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naștere unui fiu, care va fi Mesia așteptat de popor. Încrederea în Dumnezeu și
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
folosit ca cel ce în engleză este aspectul perfect: Verbele pot fi folosite fără schimbare că substantive. De exemplu, "dansa", ca verb, înseamnă "a dansa", dar poate însemna "un dans" când este folosit că substantiv. Verbele pot fi făcute adjective: Participiul activ este format prin sufixul "-nte" adăugat verbului. De exemplu, "come" devine "comente", însemnând "mâncând". Participiul pasiv este format prin adăugarea "-da" la verb că sufix. De exemplu, "come" devine "comeda", însemnând "mâncat". Participiile, ca orice adjective, pot urma verbul
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
substantive. De exemplu, "dansa", ca verb, înseamnă "a dansa", dar poate însemna "un dans" când este folosit că substantiv. Verbele pot fi făcute adjective: Participiul activ este format prin sufixul "-nte" adăugat verbului. De exemplu, "come" devine "comente", însemnând "mâncând". Participiul pasiv este format prin adăugarea "-da" la verb că sufix. De exemplu, "come" devine "comeda", însemnând "mâncat". Participiile, ca orice adjective, pot urma verbul "a fi", și pot fi folosite să exprime aspectul momentan sau aspectul pasiv: Diferit de limbile
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
substantiv. Verbele pot fi făcute adjective: Participiul activ este format prin sufixul "-nte" adăugat verbului. De exemplu, "come" devine "comente", însemnând "mâncând". Participiul pasiv este format prin adăugarea "-da" la verb că sufix. De exemplu, "come" devine "comeda", însemnând "mâncat". Participiile, ca orice adjective, pot urma verbul "a fi", și pot fi folosite să exprime aspectul momentan sau aspectul pasiv: Diferit de limbile romanice, adjectivele în LFN nu au gen și forme de plural. Comparativul este făcut cu "plu" (mai mult
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
plu bon ce Jo." "Criști este cel mai bun" este "Criști es la plu bon." Ca si verbele, adjectivele pot fi folosite ca substantive. De exemplu, "bela" înseamnă "frumos", dar "un bela" înseamnă "o frumusețe". Aceasta se aplică și la participii, de asemenea: "la studiante" și "la studiada" înseamnă "studentul" și "studiat" respectiv, de la verbul "studia," "a studia". Un adjectiv poate fi făcut substantiv abstract prin adăugarea sufixului -ia. Astfel "bela" devine "belia," adică frumusețe. Asta poate fi folosită și la
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
între lingviști), infinitivul lung trece în categoria lexico-gramaticală a substantivelor, având forme de caz, putându-se articula și putând fi determinat de adjectiv. Totuși, conform unor cercetări, infinitivul lung nominal (alături de alte nume de acțiuni, cu structură de supin sau participiu) are statut gramatical intermediar între substantiv și verb. Natura lui verbală se manifestă prin compatibilitatea la nivel sintactic și/sau semantic cu unii determinanți ai verbului, ca și prin natura referentului. Natura substantivală a infinitivului îi permite acestuia să îndeplinească
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
nu "înainte să sosească trenul" (conjunctiv). Din cauza cvasidispariției formelor și a construcțiilor verbale cu infinitivul lung, numeroase gramatici consideră că formele cu terminația "-re" constituie derivate substantivale, "-re" fiind un sufix substantival (o situație paralelă este interpretarea morfemelelor din construcția participiului ("-at", "-ut", "-it"/"-ât") ca sufixe adjectivale). În contra acestei afirmații se află infinitivele lungi ale unor verbe de dată recentă, formate concomitent cu infinitivul scurt al acelorași verbe: "disponibilizare", "edictare", "nominalizare" vs. "a disponibiliza", "a edicta", "a nominaliza".
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
limbii române se întâlnesc ca verbe modale "a avea", "a da", "a fi", "a putea", "a sta", "a trebui", "a veni", "a vrea", "se cade", "se cuvine", "se pare" etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
ul (arabă: الخارجية "al-khăriğiyya" de la singularul خارج "khăriğ", participiu activ de la verbul خرج "kharağa" care înseamnă „a ieși”) sau kharigiții (pl. الخوارج "khawăriğ", „cei care au ieșit”, „disidenții”) reprezintă prima sectă politico-religioasă a islamului care a apărut după bătălia de la Siffin și după acceptarea de către ‘Alī bin Abī Tălib
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. O diferență importantă între cele două limbi este că în franceză formele temporale sunt mai numeroase. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci nu redă fidel pronunțarea, în conjugare trebuie să se țină seamă
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
diateza pasivă, în limba actuală există și perifraze verbale care exprimă pasivul, de exemplu una analogă cu cea din română, formată din verbul corespunzător lui „a fi” și gerunziul verbului cu sens lexical plin, care are în maghiară și valoarea participiului românesc: "A levél meg van írva" „Scrisoarea este scrisă”. Și această contrucție este relativ rară și folosită fără agent exprimat. Unele gramatici, mai ales relativ vechi, nu iau în seamă o diateză medie, ci consideră ca fiind unele reflexive, altele
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
este "egy számítógépet", nedefinit, prin urmare verbul "vitt" este la conjugarea nedefinită. Gramaticile limbii maghiare iau în seamă modurile indicativ (cu timpurile prezent, trecut și viitor), condițional (prezent și trecut) și imperativ, precum și ceea ce numesc forme nominale ale verbului: infinitivul, participiul (prezent, trecut și viitor) și gerunziul. Desinențele la acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „a zâmbi” → "mosolygó" „care zâmbește”, "érdemel" „a merita” → "érdemlő" „care merită”. Principala neregularitate în
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „a zâmbi” → "mosolygó" „care zâmbește”, "érdemel" „a merita” → "érdemlő" „care merită”. Principala neregularitate în formarea participiului prezent este înlocuirea consoanei finale a rădăcinii unor verbe cu "v": "jön" „a veni” → "jövő" „care vine”, "iszik" „a bea” → "ivó" „care
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]