939 matches
-
pătrund” (BS); etázÄn (LXX); „scrutans” (Vg); „je scrute” (BJ); „I search” (RSV). Este, în contextul lui Ier 17,10a (vezi primul exemplu de la 3.1.9.4.), unde apare aplicat lui Dumnezeu, un sinonim al lui boƒQn, fiind tot un participiu prezent - de la verbul ƒ"qar, „a cerceta amănunțit, a explora”. Apare mult mai des că verb la un mod personal avându-l ca subiect pe YHWH. De pildă, el dă tonul întregului Psalm 139, în care psalmistul recunoaște că este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Prov 21,2), „cunoaște” (Prov 24,12) (BVA); „ispitește” (Prov 16,2), „cântărește” (G-R); „Cel ce cercetează” (Prov 16,2), „Cel ce cântărește” (BS, C); LXX a parafrazat evitând să traducă numele; „ponderator” (Vg); „pese” (BJ); „weighs” (RSV). Și acest participiu prezent de la verbul Ö"kan, „a măsura, a evalua”, când se referă la Dumnezeu, este sinonim cu boƒQn și cu ƒoqQr și apare în același tip de expresii: ÖokQn róƒÄÖ (Prov 16,2), „Cel care cântărește duhurile” și ÖokQn libbÄÖ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bază: Cel care singur evaluează corect, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.7. Ro’Qh: „cunoști” (SC, Blaj); „pătrunzi cu privirea” (G-R); „pătrunzi” (BVA, BS, C); suníÄn (LXX); „qui vides” (Vg); „qui vois” (BJ); „who seest” (RSV). Acest participiu activ de la r"'"h, „a vedea”, metaforă universală pentru cunoaștere, în contextul citat mai sus (3.1.9.4. - Ier 20,12), întregește seria celor trei anterioare, fiind de același tip. Semnificație de bază: cel care știe totul, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel care știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). Caracterul concret al limbii ebraice biblice se manifestă vizibil la numele din acest câmp: în afară de primul menționat, un hapax (’Pl dQ‘ÄÖ), toate celelalte sunt metafore antropomorfizante, dintre care majoritatea sunt participii prezente, ce exprimă de fapt modalități de a ajunge la cunoaștere și doar implicit posesia ei. 3.1.10. Creator 3.1.10.1. BÄrQ’: „au făcut”, „Cel ce te-au zidit” (SC); „au făcut”, „Făcătoriul” (Blaj); „Cel ce ște-ța
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și amurgul și pășește peste înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este numele său.” (t.n.) ó-zekor ’ eÖ BÄr’Qk" bmQy beƒórotQk"... (Qoh 12,1a): „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale...” (t.n.) Acest nume este participiul prezent de la verbul b"r"’, care nu-l poate avea drept subiect decât pe Dumnezeu. Spre deosebire de om, care „face” (‘oœQh) lucruri din materiale preexistențe, Dumnezeu a creat (b"r"’) din nimic cerul și pământul (Gen 1,1; 2,3; Is
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Is 43,1), „a întocmit” (Am 4,13), „zidește” (Zah 12,1) (BS); „a întocmit” (C); ho katadeíxas (Is), stereÄÎn (Am) (LXX); „formavit” (Vg); „a modélé” (Is), „forme” (Am) (BJ); „formed” (RSV). Genul de texte în care apare acest nume, participiu prezent de la y"țar („a modela”, „a da formă”), este, în parte, ilustrat la numele precedent. Este un nume metaforic, antropomorfizant, întrucat verbul desemnează o acțiune concretă prin excelență (ca prim sens, denumește acțiunea olarului). Este verbul folosit în relatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ha-lo’ yabb” (Ps 94,9): „Cel ce a sădit urechea oare nu aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.) De aceea, într-o serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
forma (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.3. YÄsQd: „au întemeiat” (SC, Blaj); „a întemeiat” (BVA, C); „a întemeiat”, „așterne temeliile” (G-R); „a întemeiat”, „pune temelie” (BS); themeliÄÎn, themeliÀsas (LXX); „fundavit”/ „fundat” (Vg); „a fondé” (BJ); „founded” (RSV). Și acest nume, participiu activ de la y"sa:, „a întemeia”, este metaforic și satisface nevoia de sinonimie pentru realizarea paralelismului poetic. Sugerează începutul absolut al acțiunii creatoare. Contexte: ... YHWH ‘OœQk" NÄ”Qh š"mayim we-YosQ: ’"reț... (Is 51,13): Domnul, care te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ar lua Ziditorul meu.” (C) Bo’ó...niberek"h li-pnê YHWH ‘OœQnó (Ps 95/94,6): „Veniți... să îngenunchem înaintea Domnului, Făcătorul nostru.” (t.n.) (vezi și Am 4,13 - la 3.1.10.1) În toate aceste contexte, ‘OœQh, participiul prezent al verbului ‘"œ"h, „a face”, este sinonim cu BorQ’ și cu YÄțQr. Însă ‘"œ"h este verbul cu sfera cea mai largă, incluzând orice acțiune, indiferent de cine ar fi săvârșită. Traducerea lui ‘OœQh cu „Făcătorul” transfera întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h"’"reț lo’ ya‘aœQh mišep"” (Gen 18,25b; cf. Ps 94/93,2): „...să se întâmple cu cel drept că și cu cel rău? Departe de tine! Oare Judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?” (t.n.) Aici ŠopQ”, participiu prezent de la š"pa”, „a cârmui, a da legi, a judeca”, apare cu toata complexitatea semnificațiilor sale. Sintagma ŠopQ” kol h"-’"reț exprimă stăpânirea universală a lui Dumnezeu și și-ar avea locul în câmpul semantic „Stăpân”, dar Abraham, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o pedeapsă pentru fapte rele. Contextul determina aici semnificația expresiei, care, de fapt, este perfect sinonima cu cea a numelui precedent. Unii îl plasează între numele din această categorie și pe ’Pl zo‘Qm214 care, alcătuit din numele generic și participiul prezent al verbului z"‘am, „a fi indignat”, apare doar în Ps 7,12: ’Elohm ŠÄpQ” țaddq we-’Pl zo‘Qm be-kol yÄm: „Dumnezeu e drept judecător, oricând mânia lui se poate aprinde.” (t.n.) Traducerile românești realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sângele” (BVA); „răzbunătorul vârșarilor de sânge” (G-R); „Cel ce răzbuna sângele” (BS); „El răzbuna sângele vărsat” (C); ekzQtÄÎn tà haímata (LXX); „requirens sanguinem” (Vg); „qui s’enquiert du sang” (BJ); „he who avenges blood” (RSV). Acest nume este alcătuit din participiul prezent al verbului d"raš, care are ca prim sens „a căuta”, dar în context înseamnă „a cere”215 și substantivul d"mm („sânge” - un plurale tantum). Expresia semnifică „cel care cere socoteală pentru sângele vărsat” și de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nominal al carui subiect este YHWH. În cel de-al doilea citat, ne’m"n este predicat într-o propoziție relativă nominală. Acest nume este o expresie alcătuită de astă dată din numele generic articulat cu articol hotărât urmat de participiul formei nipe‘al a verbului ’"mân - este deci din aceeași familie lexicala cu cele trei nume de la paragraful anterior. Formă nipe‘al are drept corespondent în arabă formă infa‘ala219, având aceeași valoare de reflexiv. Practic expresia este sinonima cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tăi îl vor vedea pe Învățătorul tău.” (t.n.) Există foarte multe locuri în Vechiul Testament unde verbul y"r"h la nipe‘al, cu sensul de „a învăța (tranzitiv)”, îl are ca subiect pe Dumnezeu. Dar nu este numit „învățător” (participiul prezent al verbului) decât în aceste două pasaje. Traducătorii Septuagintei au avut probabil aici un text diferit. Participiul prezent al verbului, la forma pi‘el, limma: - melamme: este sinonim cu MÄreh, dar apare cu valoare verbală, cu dublu complement direct
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
r"h la nipe‘al, cu sensul de „a învăța (tranzitiv)”, îl are ca subiect pe Dumnezeu. Dar nu este numit „învățător” (participiul prezent al verbului) decât în aceste două pasaje. Traducătorii Septuagintei au avut probabil aici un text diferit. Participiul prezent al verbului, la forma pi‘el, limma: - melamme: este sinonim cu MÄreh, dar apare cu valoare verbală, cu dublu complement direct. Semnificație de bază: cel care îi învață pe oameni șbineleț. 3.1.13.2. ’Är: „lumină” (SC); „luminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oiktírmÄn (LXX); „misericors”, „miserator” (Vg); „șestț pitié”, „șDieuț de pitié” (Ps 86,15), „șDieuț de tendresse” (Ex 34,6) (BJ); „merciful” (RSV). Că și ƒannón, raƒóm este un adjectiv care îl califica doar pe Dumnezeu. Are drept sinonim pe meraƒQm, participiul prezent de la forma pi‘el a verbului r"ƒam („a avea milă”): ‚annón YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să audă, nici să-și aducă aminte de minunile pe care le-ai săvârșit pentru ei s...ț. Și fiindcă tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos și mult milostiv, nu i-ai părăsit.” (G-R) Sall "ƒ este adjectiv, SolQah, participiu activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu valoare intensivă 235. Toate aceste nume sunt din aceeași familie lexicala
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie...” (C) Š"keƒó ’Pl MÄš‘"m ‘oœQh ge:ol"Ö be-Mițer"yim (Ps 106/105,21): „L-au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făptuise lucruri mari în Egipt.” (t.n.) Acest participiu prezent al formei verbale hip‘îl de la radicalul YŠ‘, se comportă ca un substantiv. După cum se observă din exemplele citate, este adesea însoțit de un pronume-sufix care indică beneficiarul acțiunii de mântuire înfăptuite de Dumnezeu. Sinonime cu acest nume sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mele, Doamne, Stâncă mea și Izbăvitorul meu!” (C) În Ps 78/77,35 se spune despre israeliți că, la vreme de restriște, „își aminteau că Dumnezeu e stâncă lor și Cel Preaînalt e Răscumpărătorul lor”. Acest nume, cu forma de participiu prezent q"l, desemnează de obicei rudă cea mai apropiată din partea căreia cel căzut în robie e îndreptățit să aștepte a fi răscumpărat, sau rudă puternică de la care cel slab așteaptă ocrotire în fața nedreptății (cf. Lev 25, 25-34. 47-35). Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de pastori nu putea lipsi această metaforă aplicată lui Dumnezeu, cel care poartă de grija ălor săi și îi călăuzește în direcția bună. Totuși ea nu se realizează că nume divin decât în cele două texte de psalm citate, unde participiul prezent al verbului r"‘"h, „a pastori, a duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume divin decât în cele două texte de psalm citate, unde participiul prezent al verbului r"‘"h, „a pastori, a duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana I precedat de această data de particulă de acuzativ. De regulă apare verbul, la un mod personal (17 ocurente) sau la imperativ („Păstorește poporul tău” - Mih 7,14; Ps
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu” (Ap 7,2) (BVA); „cel ce este viu”/ „Viul Dumnezeu” (G-R, BS); „Cel care este viu”/ „Dumnezeul cel viu” (C); „vivens” / „Deus vivus” (Vg); „Celui qui vit” / „le Dieu vivant” (BJ); „who lives” / „the living God” (RSV). Ho zÄÎn, participiu prezent activ substantivat, este folosit pentru a-l desemna pe Dumnezeu Tatăl în trei locuri: - în combinația eucharistían tÄÎi kathQménÄÎi epì tÄÎi thrónÄÎi tÄÎi zÄÎnti eis toùs aiÄÎnas tÄÎn aiÀnÄn (4,9; cf. 4,10): „mulțumire Celui care sade pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
autres de la littérature juive, qui développent le nom révélé à Moise, interprété comme «Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mângâie” (C); „Deus totius consolationis, qui consolatur șnosț” (Vg); „le Dieu de toute consolation, qui șnousț console” (BJ); „God of all comfort, who comforts șusț” (RSV). Formulă de salut citată mai sus se continuă, la începutul versetului 4, cu un participiu prezent substantivizat: ...ho parakalÄÎn hQmăs epì pásQi tQÎi thlípsei hQmÄÎn..: „Cel care ne mângâie în toate necazurile noastre...” Atât semitismul theòs pásQs parakaleseÄs, cât și participiul ho parakalÄÎn nu pot fi transferate fără pierderi. Din aceeași familie de cuvinte este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]