216 matches
-
Grundlegung der Bundesrepublik, München, 1991, 250 p. 5 Joseph ROVAN, Histoire de l'Allemagne, Paris, 1994, p. 852. 6 Alcide DE GASPERI, I tempi e gli uomini che prepararono la "Rerum Novarum", Milano, 1931, reeditată 1984. 7 Andrea RICCARDI, Il "Partito romano" nel secondo dopoguerra (1945-1954), Brescia, 1983, 254 p. 8 Jean-Dominique DURAND, L'Église catholique dans la crise de l'Italie (1943-1948), Roma, 1991, pp. 541-562, 641-692. 9 Giorgio LA PIRA, Architettura dello Stato Democratico, Florența, 1947. 10 Giacomo MARTINA
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Luigi GIUSSANI, Le mouvement Communion et Libération. Entretiens avec Robi Ronza, Paris, 1988, pp. 9-30. 15 Marco FOLLINI, L'arcipelago democristiano, Bari, 1990, 143 p. M. Follini, fost director la Avvenire, a fost ales senator PPI în 1994. Gianni BAGET-BOZZO, Il partito cristiano al potere. La DC di De Gasperi e di Dossetti 1945-1954, Florența, 1978, 572p. 16 Actele au fost publicate de editura DC-ului, Cinque Lune, in 1962, 1963, 1964. 17 I problemi dell' economia italiana: superamento della crisi e
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Émile-François CALLOT, Le Mouvement Républicain Populaire, Paris, Rivière, 1978, 443 p., și L'action et l'oeuvre politique du Mouvement Républicain Populaire, Geneva, Champion-Slatkine, 1986, 388 p., sau studiul foarte bine documentat al Mariei Grazia MAIORINI, Il Mouvement Républicain Populaire, Partito della IV Repubblica, Milano, Giuffrè, 1983, 335 p. Un colocviu a fost consacrat aporturilor aduse de MRP la făurirea Europei: Serge BERSTEIN, Jean-Marie MAYEUR, Pierre MILZA (dir), Le MRP et la construction européenne, Bruxelles, Complexe, 1993, 365 p. Francesco MALGERI
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lucrarea Dal neoguelfismo alla democrazia cristiana, Roma, Studium, 1963, 182 p., și Arturo Carlo JEMOLO cu Chiesa e Stato in Italia negli ultimi cento anni, Torino, Einaudi, 1974. Istoria Partidului Popular a fost schițată de Gabriele DE ROSA, în Il Partito Popolare Italiano, Bari, Laterza, 1966, reeditată în 1976, 339 p. Despre refacerea democrației creștine după război ne informează Jean-Dominique DURAND în L'Eglise catholique dans la crise de l'Italie (1943-1948), Roma, EFR, 1991, 863 p, Pietro SCOPPOLA, în La
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Despre DCI există două studii în limba franceză: Le Parti Démocrate-Chrétien en Italie al lui Jean-Paul CHASSE-RIAUD, Paris, Colin, 1965, 426 p., și Le Parti Démocrate-Chrétien italien al lui Thierry GODECHOT, Paris, LGDJ, 1964, 303 p. Avem de asemenea Il Partito cristiano al potere. La DC di De Gasperi e di Dossetti, 1945-1954, Florența, Vallecchi, 1974, 572 p. și Il partito cristiano e l'apertura a sinistra. La DC di Fanfani e di Moro 1954-1962, Florența, Vallecchi, 1977, 383 p. Stefano
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
426 p., și Le Parti Démocrate-Chrétien italien al lui Thierry GODECHOT, Paris, LGDJ, 1964, 303 p. Avem de asemenea Il Partito cristiano al potere. La DC di De Gasperi e di Dossetti, 1945-1954, Florența, Vallecchi, 1974, 572 p. și Il partito cristiano e l'apertura a sinistra. La DC di Fanfani e di Moro 1954-1962, Florența, Vallecchi, 1977, 383 p. Stefano TRINCHESE a publicat recent un frumos studiu despre influența catolicismului german în Italia, Governare dal Centro: il modello tedesco nel
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
M. și Marsh, A., Political Action Repertory Changes Over Time and a New Typology, în S. H. Barnes, M. Kaase ș.a. [1979, 137-166]. Linz, J., Michels e il suo contributo alla sociologia politica, introduzione a R. Michels, La sociologia del partito politico, Bologna, Il Mulino, 1966, pp. VII-CXIX. Lipset, S. M., Trow, M. A. și Coleman, J. S., Union Democracy, New York, Free Press, 1956, trad. it. Democrazia sindacale, Milano, Etas Libri, 1972. Mannheimer, R. și Sebastiani, C., Concezioni del partito nei quadri
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sociologia del partito politico, Bologna, Il Mulino, 1966, pp. VII-CXIX. Lipset, S. M., Trow, M. A. și Coleman, J. S., Union Democracy, New York, Free Press, 1956, trad. it. Democrazia sindacale, Milano, Etas Libri, 1972. Mannheimer, R. și Sebastiani, C., Concezioni del partito nei quadri PCI: ideale, progetto e strumento, în M. Ilardi și A. Accornero (ed.), Il Patito comunista italiano. Struttura e storia del l'organizzazione 1921/1979, Milano, Feltrinelli, 1981, pp. 693-717. Michels, R., Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
A. Accornero (ed.), Il Patito comunista italiano. Struttura e storia del l'organizzazione 1921/1979, Milano, Feltrinelli, 1981, pp. 693-717. Michels, R., Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie, Leipzig, Dr. Werner Klinkhardt, 1911, trad. it. La sociologia del partito politico, Bologna, Il Mulino, 1966. Milbrath, L. W., Political Participation, în F. I. Greenstein și N. W. Polsby (ed.), Handbook of Political Science, Reading, Mass., Addison-Wesley, 1975, vol. IV, pp. 1-74. Olson, M., The Logic of Collective Action, Cambridge, Mass
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Oxford, Oxford University Press, 1994. Malavolti, L., La transizione democratica in Ungheria: dalla nuova legge elettorale alle prime elezioni libere (1898-1990), în Quaderni dell'osservatorio elettorale, giugno 1994, pp. 119-157. Massari, O., Gran Bretagna: un sistema funzionale al governo di partito responsabile, în O. Massari și G. Pasquino (ed.), Rappresentare e governare, Bologna, Il Mulino, 1994, pp. 25-53. McKee, P., The Republic of Ireland, în V. Bogdanor și D. Butler (ed.), Democracy and elections. Electoral systems and their political consequences, Cambridge
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Parliamentary Elections, Washington, D.C., American Enterprise Institute, 1983. Cap. V Bartolini, S., Gli iscritti ai partiti di massa. Un'analisi dell'esperienza socialista in Europa (1889-1978), în Rivista Italiana di Scienza Politica, agosto 1982, pp. 241-296. -, Partiti e sistemi di partito, în G. Pasquino (ed.), Manuale di scienza della politica, Bologna, Il Mulino, 1986, pp. 231-280. Blondel, J., Political Parties. A Genuine Case for Discontent?, London, Wildwood House, 1978. Calise, M. (ed.), Come cambiano i partiti, Bologna, Il Mulino, 1992. Castles
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Princeton University Press, 1066, pp. 177-200. Lipset, S. M. și Rokkan, S. (ed.), Party Systems and Voter Alignments, New York, The Free Press, 1967. Michels, R., Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie, Leipzig, Klinkhardt, 1911, trad. it. La sociologia del partito politico, Bologna, Il Mulino, 1966. Neumann, S., Toward a Comparative Study of Political Parties, în S. Neumann, Modern Political Parties, Chicago, The University pf Chicago Press, 1956, pp. 395-424. Panebianco, A., Modelli di partito. Organizzazione e potere nei partiti politici
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
1911, trad. it. La sociologia del partito politico, Bologna, Il Mulino, 1966. Neumann, S., Toward a Comparative Study of Political Parties, în S. Neumann, Modern Political Parties, Chicago, The University pf Chicago Press, 1956, pp. 395-424. Panebianco, A., Modelli di partito. Organizzazione e potere nei partiti politici, Bologna, Il Mulino, 1982. Pedersen, M., Changing Patterns of Electoral Volatility in European Party Systems, 1948-1977, în H. Daalder și P. Mair (ed.), Western European Party Systems, pp. 29-66. -, The Danish 'Working Multiparty System
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
F. G. și Wildenmann, R. (ed.), Visions and Realities of Party Government, Berlin-New York, de Gruyter, 1986. Ceccanti, S., Massari, O. și Pasquino, G., Semipresidenzialismo. Analisi delle esperienze europee, Bologna, Il Mulino, 1996. Cotta, M., La crisi del governo di partito all'italiana, în M. Cotta și P. Isernia (ed.), Il gigante dai piedi d'argilla, Bologna, Il Mulino, 1996, pp. 11-52. Cox, G. W. și Kernell, S. (ed.), The Politics of Divided Government, Boulder, Co., Westview Press, 1991. Dahl, R. A
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
New York, Cambridge University Press, 1994. McKay, D., Divided and Governed? Recent Research on Divided Government in the United States, în "British Journal of Political Science", December 1994, pp. 517-534. Massari, O., Come le istituzioni regolano i partiti. Modello Westminster e partito laburista, Bologna, Il Mulino, 1994. Pappalardo, A., Partiti e governi di coalizione in Europa, Milano, Angeli, 1978. Pasquino, G., Governabilità, în Enciclopedia delle Scienze Sociali, Roma, Istituto della Enciclopedia Italiana, 1994, vol. IV, pp. 399-404. -, Mandato popolare e governo, Bologna
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
States, LondonBeverly Hills, Sage, 1982. Cotta, M., Il contributo dei "policy studies" alla scienza politica contemporanea, în A. Panebianco (ed.), L'analisi della politica. Tradizioni di ricerca, modelli, teorie, Bologna, Il Mulino, 1989, pp. 517-541. -, La crisi del governo di partito all'italiana, în M. Cotta și P. Isernia (ed.), Il gigante dai piedi di argilla. La crisi del regime partitocratico in Italia, Bologna, Il Mulino, 1996, pp. 11-52. Dente, B. (ed.), Le politiche pubbliche in Italia, Bologna, Il Mulino, 1990
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
305-330. Simon, H. A., Administrative Behavior, New York, Macmillan, 1947, trad. it. Il comportamento amministrativo, Bologna, Il Mulino, 1979. Sola, G., Le politiche pubbliche, în Storia della scienza politica, Roma, La Nuova Italia Scientifica, 1996, pp. 463-555. Vassallo, S., Il governo di partito in Italia (1943-1993), Bologna, Il Mulino, 1994. Williamson, P. J., Corporatism in Perspective. An Introductory Guide to Corporatist Theory, London, Sage, 1989. Cap. IX Arendt, H., The Origins of Totalitarianism, New York, Harcourt, Brace & World, 1951, trad. it. Le origini del
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
membre fondatoare ale CECA făceau primii pași împreună. Numărau printre ele Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești (care va deveni, după mai 1969, Parti Socialiste Français PS-F), PSB, SPD, Partij van de Arbeid (PvdA, Olanda), Parti ouvrier socialiste luxembourgeois (POSL) și Partito Socialista Democratico Italiano (PSDI). Socialiștii europeni au avut atunci ocazia să-și organizeze primul congres, în ianuarie 1957. Pe urmă, Congresul de la Berlin (noiembrie 1966) va integra formal Partito Socialista Italiano (PSI), unit cu PSDI249. Componența membrilor PSCE nu s-
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
van de Arbeid (PvdA, Olanda), Parti ouvrier socialiste luxembourgeois (POSL) și Partito Socialista Democratico Italiano (PSDI). Socialiștii europeni au avut atunci ocazia să-și organizeze primul congres, în ianuarie 1957. Pe urmă, Congresul de la Berlin (noiembrie 1966) va integra formal Partito Socialista Italiano (PSI), unit cu PSDI249. Componența membrilor PSCE nu s-a mai schimbat pînă la anunțarea următoarei extinderi a Comunității Europene. În această primă perioadă, constatăm că apartenența la statele membre fondatoare ale UE constituie indicatorul principal pentru definirea
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
suisse (PSS) și Althudhusinu din Islanda (A); și de Sosyaldemokrat Halkçi Partisi din Turcia (SHP)258, care va deveni Cumhuriyet Halk Partisi (CHP). În plus, europartidul social-democrat a acceptat trei noi membri: SDP-F, Sveriges Socialdemokratiska Arbetareparti din Suedia (SAP) și Partito Democratici di Sinistra din Italia (DS). De asemenea, a primit două noi partide observatoare: United Workers' Party of Israel (MAPAM) și Partito Socialista Sammarinese (PSS)259. Deschiderea PSE către DS italiană, ex-comunistă, va constitui precedentul pentru lărgirea europartidului social-democrat cu
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
CHP). În plus, europartidul social-democrat a acceptat trei noi membri: SDP-F, Sveriges Socialdemokratiska Arbetareparti din Suedia (SAP) și Partito Democratici di Sinistra din Italia (DS). De asemenea, a primit două noi partide observatoare: United Workers' Party of Israel (MAPAM) și Partito Socialista Sammarinese (PSS)259. Deschiderea PSE către DS italiană, ex-comunistă, va constitui precedentul pentru lărgirea europartidului social-democrat cu partidele ex-comuniste din Europa Centrală și de Est. Această lărgire părea totuși destul de dificilă. Problema avea patru aspecte. Mai întîi, bugetul federației
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Social-Democrat (PSD) Turcia Cumhuriyet Halk Partisi (CHP) Slovacia Strana Demoktratickej Lavice (SDL) Socialnodemokraticka Strana Slovenska (SDSS) Ungaria Magyarországi Szociáldemokrata Párt Partide observatoare Andorra Partit Socialdemòkrata Croația Socijal Demokratska Partija Hrvatske (SDP) Islanda AlȚýðuflokkurínn-Jafnaðarmannaflokkur Íslands Israel Meretz Israel Labour Party San-Marino Partito Socialista Sammarinese (PSS) Pe de altă parte, constatăm absențe notabile în ceea ce privește Bulgaria, Albania, Serbia-Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Moldova, Ucraina, Belarus, Federația Rusă, ca și numeroase țări mediteraneene. În concluzie, anumiți vecini imediați lipsesc. Morfologia PSE lasă loc dezbaterilor între actorii partinici. Relativ
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
membre fondatoare ale CECA făceau primii pași împreună. Numărau printre ele Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești (care va deveni, după mai 1969, Parti Socialiste Français PS-F), PSB, SPD, Partij van de Arbeid (PvdA, Olanda), Parti ouvrier socialiste luxembourgeois (POSL) și Partito Socialista Democratico Italiano (PSDI). Socialiștii europeni au avut atunci ocazia să-și organizeze primul congres, în ianuarie 1957. Pe urmă, Congresul de la Berlin (noiembrie 1966) va integra formal Partito Socialista Italiano (PSI), unit cu PSDI249. Componența membrilor PSCE nu s-
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
van de Arbeid (PvdA, Olanda), Parti ouvrier socialiste luxembourgeois (POSL) și Partito Socialista Democratico Italiano (PSDI). Socialiștii europeni au avut atunci ocazia să-și organizeze primul congres, în ianuarie 1957. Pe urmă, Congresul de la Berlin (noiembrie 1966) va integra formal Partito Socialista Italiano (PSI), unit cu PSDI249. Componența membrilor PSCE nu s-a mai schimbat pînă la anunțarea următoarei extinderi a Comunității Europene. În această primă perioadă, constatăm că apartenența la statele membre fondatoare ale UE constituie indicatorul principal pentru definirea
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
suisse (PSS) și Althudhusinu din Islanda (A); și de Sosyaldemokrat Halkçi Partisi din Turcia (SHP)258, care va deveni Cumhuriyet Halk Partisi (CHP). În plus, europartidul social-democrat a acceptat trei noi membri: SDP-F, Sveriges Socialdemokratiska Arbetareparti din Suedia (SAP) și Partito Democratici di Sinistra din Italia (DS). De asemenea, a primit două noi partide observatoare: United Workers' Party of Israel (MAPAM) și Partito Socialista Sammarinese (PSS)259. Deschiderea PSE către DS italiană, ex-comunistă, va constitui precedentul pentru lărgirea europartidului social-democrat cu
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]