3,522 matches
-
însă prea ușor că o cât de mică eroare poate genera, mai ales când vine vorba de poezie, piste interpretative iluzorii ce conduc la comentarii fanteziste, iar interpretul - acordând credit în alb surselor tipărite - ajunge, el însuși, victimă inocentă a ,partiturii" false ce i-a fost pusă sub ochi de un editor neglijent sau neghiob. Ca să nu mai vorbim de suferințele postume ale poetului, demult trecut în lumea drepților, care a pierdut până și palida șansă a eratei și nici nu
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
rutină, fără a se eluda simțul măsurii și al limitelor. Astfel, stagiunile Orchestrei de Cameră s-au detașat de ceea ce părea a fi schimbător, relativ, contingent și s-au pliat pe un program exigent de repunere în discuție a unor partituri, fie ele colbuite ori trufandale, fie de certă notorietate. Astfel, fiecare instrumentist (cu mici excepții, altminteri retușabile) își are porția lui de creație și de execuție, într-o simbioză ce ne amintește de familiile care, dacă toți componenții lor devin
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu care se dotează timpul în zbaterea lui sonoră. Nu e ușor de izolat monodia, polifonia (superpozițională sau imitativă), omofonia ori eterofonia dintr-o partitură. Cu atît mai dificil este să identifici una sau mai multe dintre aceste categorii temporale cu un întreg opus. Starea lor de agregare nu este, la modul curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
să cucerească prin "miștocăreala" textelor ceea ce nu reușește să creeze la nivel melodic - autorii albumului propun o oază de normalitate, prin selecție și interpretare. În țara lui "merge și așa", o încercare de a arăta că nu merge totuși oricum. Partituri complexe, atent studiate și interpretate, migălos pregătite, datorate cu siguranță și formației clasice a celui care nu a învățat să ciupească corzile chitarei pe plaja de la Vama Veche, la "Stuffstock" sau la alte deșănțări bahico - melodice de amatori cu pretenții
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu doar că-n podul unde stau și privesc de sus acoperișul/ pe care se plimbă curajoasa mea pisică
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
crede, la răstimpuri, Maria Magdalena. Un altfel de Felipe, care se pricepe cîte puțin la orice, alergic la banal, la prefăcătorii, deși "învățasem să-mi stîrnesc plînsul și rîsul", bolnav de toate și de nimic. Un inutil calofil și exaltat. "Partitura" lui este o mărturisire făcută Elizei, despre fantasme pe care nu le poate alunga, așa cum, în povestea dinainte, tatăl plecat refuza să plece de tot, și despre mama dispărută misterios în căutarea unui ambasador. Aceeași cu mama lui Abel al
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
o ucide. Iago - Emilia (Elena Cassian), dublu burghez al dublului tragic Otello - Desdemona. Printr-un miracol, împreună cu o tînără plasticiană, Iuliana Vâlsan, am fost plasat chiar în spatele dirijorului, James Conlon, dirijor miniatural, un fel de „Napoleon” al pupitrului, spun unii. Partitura plasată sub ochii lui a rămas nedeschisă căci muzica e în el, îl traversează și o comunică asemeni unui amant exaltat care iubește fiecare notă, care îndrăgește fiecare indicație, care se confundă cu această agitată masă sonoră. El mi-a
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
încărcată de spiritualitate și melancolie, a Castelului Solitude, transformat pentru artiștii bursieri într-un loc de creație, confruntări și refugiu din calea zgomotelor lumii. Rodica Binder: Die verschlukte Musik / Muzica înghițită este un roman de familie cu o foarte elaborată partitură epică. Am să vă adresez prima întrebare în termeni destul de brutali: cîte procente biografie și cîte procente ficțiune există în paginile acestei cărți? Christian Haller: Oh, este înainte de toate o întrebare dificilă... aceea de a-mi cere să exprim în
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
nu știu cine sînt și nu sînt încrezători”. În ceea ce privește restul distribuției vom reține pe Jason Isaacs (cunoscut din Harry Potter și camera secretelor, The Patriot, Black Hawk Down) în dublul rol al tatălui copiilor și al căpitanului Hook - distribuirea aceluiași actor în partituri aparent atît de diferite nefiind întîmplătoare căci ambele reprezintă fațete ale tatălui autoritar: domnul Darling în mediul londonez - funcționar de bancă ce renunță treptat la visele sale pentru a asigura stabilitatea financiară a familiei, terorizat de modul în care poate
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
de azi. Sechelele bolșevice n-au fost eliminate cu totul nici în clipa de față, când garda a doua a național-comunismului paranoic ceaușeștian continuă să joace roluri de prim-plan pe scena politică a țării. Serviciile secrete execută în continuare partituri de mare virtuozitate, continuând să fie aliați de nădejde ai puterii lui Ion Iliescu într-o formulă de maximă eficacitate când e vorba de eliminarea adversarilor incomozi. Slăbiciunea de azi a opoziției trebuie văzută și ca un reflex al stilului
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
punct de vedere, Stalinism for All Seasons e un desăvârșit roman politic și un discurs psihologic asupra nașterii și pervertirii unui mit. Spre deosebire de majoritatea copleșitoare a celor ce-au studiat comunismul din România, Vladimir Tismăneanu adoptă deliberat, ba chiar apăsat, partitura obiectivității. El nu e nici vindicativ, nici apologetic, nici patetic, nici melancolic. Andrei Codrescu descifra în scrisul său metodologia unui „thriller”. La fel de precis ar fi să identificăm o poveste cu demoni. O poveste cu un deznodământ cunoscut, dar cu multe
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
de a abandona pianul - curînd avea să-l abandoneze definitiv -, dar nu și amintirile lui muzicale sau gustul rafinat pentru muzică... Scriind acestea, cad eu însumi "victimă unei asociații de idei" căci, deodată, poezia lui Mircea îmi apare ca o partitură complexă de citate și aluzii verbale, un corespondent literar al lui Debussy, care e și el plin de citate muzicale amestecate cu "impresii" imediate și fantasme produse de aceste "impresii". Adineaori, am căutat și găsit surprinzător de repede (în neorînduiala
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
a stins din viață la Viena în 2006. Din câte cunoaștem, niciun exeget nu a identificat balada belințeană Miorița ca izvor al duoului Baladă și Joc (implicit al variantei pentru orchestră de școală) și al părții I din Concert Românesc, partiturile tipărite la prestigioasa Editură Schott menționând doar că este vorba de lucrări inspirate de cântece populare românești. Este evident că entuziasmul lui Drăgoi la identificarea vechii balade nu a fost gratuit, frumusețea și expresivitatea construcției melodice inspirându-l pe Paul
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
monodic, calitate care se amplifică, dacă ținem seama de faptul că muzicienii europeni înveșmântează armonic și polifonic întreaga lor creație muzicală. La începutul secolului al XX-lea, în plin avânt al simfonismului european, Enescu aduce în atenția lumii muzicale o partitură monodică de referință: Preludiul la unison din Suita I pentru orchestră, op. 9, în care autorul apelează la complexul de tradiții muzicale românești, folclorice și bizantine. Momentul definitivării acestei lucrări <footnote George Enescu - Suita I pentru orchestră, Editura muzicală, București
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
limitele sale actuale (după cum se zice „cultural acceptate”!). Problema mentalului în tradiția muzicală curentă apare ca un set nesfârșit de metafore vizând un anume psihologism vag schițat; puerile de obicei. Sunt de remarcat indicațiile de sens muzical conferite în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales muzica cu text (poetic) și cu program. În cele din urmă această contiguitate (ireductibilă) poate fi
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
-se ca atare resorturi interne, fundamentale în configurarea muzicală a unui fenomen de cultură care își depășește permanent definiția în timp, prin timp; consecințele acestei activări par adecvate oricărei forme de comunicare (în spațiul timp...). În configurarea enunțului muzical, textul (partitura) va propune un set de principii de structurare a frecvențelor. De asemenea, va defini tipologia timpului muzical (strié și lisse) și, în cadrul acesteia, structurile ritmice a fi aplicate în enunțul frecvențelor sonore și al tăcerilor. De asemenea va stabili criteriile
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
în primă audiție la Lugoj. Trioul Aubade și transcripția pentru vioară și pian (elaborate în anii 1899 1900) au fost publicate în ediția Enoch alături de o transcripție pentru pian la patru mâini. Trioul are caracter omagial, pe prima pagină a partiturii fiind inserat textul dedicației adresate cuplului regal român, regina Elisabeta și regele Carol I, la aniversarea a 30 de ani de căsătorie. Caracterul omagial al opusului devine explicit în final, prin citarea Imnului Regal Român, la fel ca în Poema
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
corespund versiunile operei (V1-V6) cu grade tot mai mari de determinare a variabilelor. Acesta începe atunci când emițătorii (compozitorul și libretistul) prelucrează anumite elemente din realitate formând prima versiune a operei (V1). Pentru a putea fi transmisă prin canalul reprezentat de partitură, aceasta va fi codificată (V2). Codul constă în text și notație muzicală. În continuare, partitura este preluată de către transmițători (dirijor, soliști, cor, orchestră, regizor, scenograf, coregraf etc.) pentru a fi decodificată (V3), prelucrată (V4) și din nou codificată (V5) urmând
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
atunci când emițătorii (compozitorul și libretistul) prelucrează anumite elemente din realitate formând prima versiune a operei (V1). Pentru a putea fi transmisă prin canalul reprezentat de partitură, aceasta va fi codificată (V2). Codul constă în text și notație muzicală. În continuare, partitura este preluată de către transmițători (dirijor, soliști, cor, orchestră, regizor, scenograf, coregraf etc.) pentru a fi decodificată (V3), prelucrată (V4) și din nou codificată (V5) urmând să fie transmisă prin intermediul spectacolului. Codul este, în acest caz, deosebit de divers, iar în centru
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
acesta apare ca o reacție spontană, necodificată, iar ulterior este reprezentat de pupularitatea montării și de cronici. Primul care deduce variabilele este compozitorul. Acesta va codifica propria versiune în limbaj muzical creând cea mai stabilă formă de existență a operei, partitura. La decodificarea partiturii, transmițătorii se vor raporta atât la versiunea emițătorilor cât și la tradiția care însoțește fiecare operă și care mărește numărul soluțiilor aferente variabilelor. Felul în care vor fi redate variabilele depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
o reacție spontană, necodificată, iar ulterior este reprezentat de pupularitatea montării și de cronici. Primul care deduce variabilele este compozitorul. Acesta va codifica propria versiune în limbaj muzical creând cea mai stabilă formă de existență a operei, partitura. La decodificarea partiturii, transmițătorii se vor raporta atât la versiunea emițătorilor cât și la tradiția care însoțește fiecare operă și care mărește numărul soluțiilor aferente variabilelor. Felul în care vor fi redate variabilele depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile lor de codificare
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
opera Fidelio după care le-m adresat câteva întrebări grupate în jurul a trei repere: caracterul personajului principal, sentimentele pe care le încearcă el și acțiunea operei. În figura 2, segmentul E cuprinde răspunsurile care se referă la ideile stabile din partitură; segmentul T este format din răspunsurile care au rezultat în urma receptării soluțiilor la variabile care au fost propuse de către transmițători, iar segmentul R indică procentul răspunsurilor care corespund soluțiilor intuite de către receptori pentru anumite variabile. Inevitabil, anumite variabile au rămas
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
și de mijloace specifice teatrului pe lângă interpretarea muzicală și jocul soliștilor. Trebuie precizat că mulți regizori mizează pe faptul că majoritatea spectatorilor nu sunt la prima vizionare a operei respective, iar montările lor au mai degrabă rolul de a comenta partitura decât de a o reda. Modul în care se decodifică opera este schimbat. Spectatorul este nevoit să se raporteze la tradiție, iar posibilitatea de a deduce propriile soluții este redusă. Dacă în primul caz descris cei mai importanți determinanți ai
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
a fi cu totul epuizate astfel încât personajul și-a păstrat un anume mister care a dat frâu liber imaginației spectatorului. Acest exemplu arată că realizarea unui spectacol de calitate presupune conștientizarea importanței variabilelor și determinarea lor prin analiza minuțioasă a partiturii și intuirea voinței compozitorului precum și conturarea unui mesaj prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor se face riguros și conștient. Dimpotrivă, găsirea unor soluții întâmplătoare ori manieriste la diversele
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
prefigurând linii directoare. Remarcăm câteva caracteristici: accentuarea travaliului tematic dimensionarea indiciilor rapsodice concretizarea și diferențierea formelor îi conferă relief unui ciclu unitar bogată în evenimente și situații contrastante organizarea întregului pe temeiul conceptului monotematic părțile mediane îi oferă calitatea de partitură de referință (Scherzo) care impune prin frazele lui asimetrice, prin valorile sale de ordinul armoniei cromatice, precum și de ordinul poliritmiilor marcate. Cei care cântă cvartetul o fac cu plăcere, iar amintirea interpretului poartă mereu un prinos de recunoștință muzicianului Jora
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]