50,139 matches
-
noapte mă voi muta în ultima lampă aprinsă voi arde cu dor de cărți și dor de tine până mă vor stinge primele raze ale dimineții și pleoapa grea a cerului într-o noapte am să mă mut în ultima pasăre din cer ori în ultima piatră-filosof acolo voi aștepta să-mi crească barba și sufletul până în centrul pământului în pădure umbra ochilor tăi e urmărită de lup și de vocea mea ea seamănă cu praful interstelar nu se vede dar
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
cutremurătoare: S-a sinucis nebunul cu trompeta. (Aiurea, îmi spuse, cinic, filozoful: A fost asasinat... spiritual.) Vers ...Mă așteaptă lungul drum în căutarea locului nașterii melancoliei. Această zi Asemenea altuia, spun: Nu vreau să mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu prăbușirea păsărilor. Oricum, Starea ta nu este mai bună și nici ochii tăi nu strălucesc mai tare. Gelozia pe umbra ta nu mai dă roade. O oră, un secol sau mai mult nu te vor face nemuritor. Încearcă, mai bine, un sunet
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
va putrezi în curând dar nu privesc în spate. niciodată n-am să privesc în spate acolo unde soarele roșu zdrobit înconjoară cetatea împreună cu mine. apoi țipătul mamei taie adânc întunericul. în fiecare zi. în fiecare zi. în fiecare zi. păsări și greci. și biciul care schimbă mâinile. (Dintr-un volum în curs de apariție.)
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
de materii e sătulă de scrisul încâlcit al practicilor letale Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle o mulțime și alte păsări mici Se produc într-o veselie artistică Trec pe străzi privind doar în sus spre acoperișuri În loc de cer o carte sferică spre care cine să-și întindă mâinile Dacă nu fiii noștri Uite-i cum se trezesc în teroare și
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
cuprinși de tristețea de a nu fi citit toate cărțile ca un ghimpe în carne am simțit atunci fatalitatea de-a mă fi născut om aș fi putut la fel de bine să fiu un arbore o libelulă un fluture sau o pasăre neagră în veacul acela tulbure când cei buni s-au retras peste noapte în cărțile de istorie când unii cerșeau prin orașe străine când alții putrezeau în gropile comune credeam că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
eram pe una din străzile de la periferie băieții de cartier își pasau unul altuia chiștoacele amare de țigări și mă urmăreau cu privirea aia însetată de poezie cu pupila mărită de drog mergeau în spatele meu imitându-mi pasul de mare pasăre stângace pe uscat după nesfârșitele-i valuri de libertate în larg, deasupra mării mă urmăreau cu pasul sacadat râzând în hohote și totuși eu îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
la încercare crengile spânzurați de picioare în jos cât să simtă cum li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile de vară cu gușa ei înfoiat-sibilinică înainte să izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
morții» Ioan Flora Misterioasă e noaptea. Ca în celebra poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine. Chiar foarte bine. S-a despovărat de animalu-i uman. Smulge-te din ființă și vino și tu cu mine. Creierul hipnotic și sângele
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
de ceasornic: grr-u-a-a! Electrizată e noaptea. Acum e timpul să vii cu mine. Ce-i viața? Lucrul în sine. Sau, și mai exact, o-ngrămădire de lucruri eclectice. Vorbele-i se contopeau cu fulgerul. Sau chiar erau sincopate descărcări electrice. Nu, pasăre, demon sau duh, încă nu. În zadar te agiți. N-ai ales bine momentul. E prea multă primăvară-n văzduh. Și prea miroase noaptea a salcâmi înfloriți. Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
tale, pe circumferință. Vei reveni la feericele grădini prenatale. Ușor și-aproape în neștiință. În locul unde vreau să te duc nu se poate ajunge altfel, la nivel de ființă. Va fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Va fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii rândunele, ciurliu, ciurliu! țes
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
acesta patetic, dureros, al luncilor transilvane, lângă care șezum și plânsem, o frumusețe de care nu suntem demni. Cum de nu se așează băștinașii în cerc, să cânte roua și sfiala dimineții ce se trage-ndărăt ca să lucească ei, ori pasărea ce-n oricare vremi se-așează sfântă pe ram, și-n schimb se-ostenesc atâta cu palmele, orbi, biciuind luciul fără sforțare ivit? În muzeul magic, călăuză ne este domnul Remus, genius loci, deși nu-i de pe-aici. Traian
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
ne alunecă printre degete, printre inelele care au făcut să vină gerul peste anii noștri cei mai frumoși. Ne apropiem de moarte și un cântec alunecă tandru prin așternutul îmbrățișărilor noastre de demult. Morile de vânt toacă aerul și taie păsările pe care le-ai visat zburând spre țările calde. Tu la ce te gândești? La păsări sau la zbor în vânturile potrivnice? Cerul e atât de jos încât poate deveni o amintire.
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
mai frumoși. Ne apropiem de moarte și un cântec alunecă tandru prin așternutul îmbrățișărilor noastre de demult. Morile de vânt toacă aerul și taie păsările pe care le-ai visat zburând spre țările calde. Tu la ce te gândești? La păsări sau la zbor în vânturile potrivnice? Cerul e atât de jos încât poate deveni o amintire.
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
Ion Mureșan Acolo sus, pe deal, este o canapea roșie. Lângă canapeaua roșie, flutură în vânt o sută de steaguri galbene. Deasupra zboară păsări mari, negre și mute. , de parcă-am murit demult. Lângă canapeaua roșie este o măsuță de scândură, iar pe măsuță e o coală albă de hârtie și o vază cu flori albastre. Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde. Stă
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
corsetul din ghips are pâslă în cerul gurii privirea i se tulbură și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în loc și atunci nu mai putem respira, De unde vine? Cine-a trimis-o? Ce vrea? Dar cum ai putea tocmai pe ea s-o întrebi? Prin numele nostru - Interogația construiește poduri peste ape demult dispărute; albiile lor - râpe invadate de păsări împușcate, bălării și câini înfometați mestecând umbre de animale sălbatice... Piramidele secolului XXI Masivele clădiri tencuite cu solemnitate strașnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru, cu ferestrele oarbe, cu ușile bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]