64,281 matches
-
tînără și apetisantă neapărat, iar în rolul Profesorului, neapărat un actor mai trecut. Balázs Attila și tînăra absolventă Tokai Andreea sînt inteligent aleși pentru un teatru abstract sau nonfigurativ în care contează enorm ce se întîmplă pe scenă, în arenă. Pas cu pas. Este o dilatare a timpului, a sunetelor, a cîntecului dramatic cîntat live, în spatele impozantului bufet țărănesc, ca într-o boîte-à-musique, a picăturilor de ploaie ce plîng pe fereastra îndărătul căreia se ascund crime și coșciuguri. Viața și moartea
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
apetisantă neapărat, iar în rolul Profesorului, neapărat un actor mai trecut. Balázs Attila și tînăra absolventă Tokai Andreea sînt inteligent aleși pentru un teatru abstract sau nonfigurativ în care contează enorm ce se întîmplă pe scenă, în arenă. Pas cu pas. Este o dilatare a timpului, a sunetelor, a cîntecului dramatic cîntat live, în spatele impozantului bufet țărănesc, ca într-o boîte-à-musique, a picăturilor de ploaie ce plîng pe fereastra îndărătul căreia se ascund crime și coșciuguri. Viața și moartea își predau
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
vină. Alături de camera lor, în hotelul de undeva din Grecia, era cazat un sirian, bărbat foarte frumos. Maruca lasă în fiecare zi ușa deschisă pentru a-l vedea cînd trece. încearcă o mică vinovăție pentru că soțul se afla la un pas de moarte și ea era deja îndrăgostită de altcineva. Altă scenă antologică din călătoria de nuntă este vizita celebrelor fresce de la Pompei. în camera unde erau expuse "pornografiile", doamnele nu aveau voie. Maruca își așteaptă la ușă soțul care intră
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
din părinții ei, ca și din Bacovsky și Clara, care se aflau în vizită, n-a rămas nimic, nici măcar, vorba ei, o manșetă de cămașă, farfuriile și paharele din dulap erau intacte. Și ce i-o fi condus lui Ivasiuc pașii pe trotuarul din fața blocului Scala? Acolo era o stație de troleibuz de care n-avea nevoie (nici nu prea mergea el în mijloace de transport în comun) și o cofetărie în care nu-mi aduc aminte să fi intrat vreodată
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]
-
în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o privire luminoasă ca sufletul unui pescar, care i-
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
obsedată să nască "o idee originală". Ceea ce se și întîmplă. Ideea lui originală va revoluționa teoriile economice ale ultimului secol și își va găsi o vastă aplicabilitate... De aici și pînă la Premiul Nobel n-a mai fost decît un pas, care, în l994, a fost făcut. Dar, în biografia celebrului matematician, odată cu erupția matematic inovatoare a erupt și o schizofrenie, care îi va torpila viața și creativitatea; practic, geniul pustiit de boală avea să fie condamnat cînd la nebunie, cînd
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
replici a doctorului din film " Nimeni n-a scăpat de schizofrenie doar prin voință"; și totuși, bonavul își va domina boala prin logică; halucinațiile minții bolnave vor fi mereu prezente, dar "mintea sclipitoare" va reuși să le țină la cîțiva pași distanță. Ca și cînd ar fi vorba de un om cu două creiere, care se zbat în cap să nu mai locuiască împreună... În contextul unui film relativ banal, se decupează o idee regizorală inspirată: aceea de a șterge cu
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
Bin După ce ultimul său roman O poveste lungă fusese făcut literalmente praf de criticul Marcel Reich Ranicki, Günter Grass revine în luminile rampei cu o nuvelă avînd dimensiunile unui scurt roman, publicată zilele acestea la Editura "Steidl". Im Krebsgang (în pas de rac) - a fost lansată printr-o excelentă și perfect concertată campanie publicitară. Recenziile la noua carte a lui Günter Grass au umplut paginile de foileton ale marilor ziare germane cu cîteva zile înainte de data oficială - 5 februarie - a punerii
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
și erau populate de refugiați civili. în ceea ce-l privește, Günter Grass a declarat că se simte foarte vinovat pentru a fi eludat, în intervențiile sale verbale și în scrierile sale, capitolul alungării germanilor din ținuturile de răsărit. Nuvela în pas de rac anulează acum aceste omisiuni și se plasează, prin codul ei literar, în dezbaterile pe marginea istoriei, în cîmpul vast al memoriei colective și - nu în ultimă instanță - în sfera delicată a intransigențelor morale. în noaptea de 30 ianuarie
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
ziaristul își dă seama că tragedia scufundării navei se sustrage oricărei transcrieri în plan literar și se decide să recurgă la culegerea de mărturii pentru un ipotetic roman... pe care-l scrie în cele din urmă tocmai autorul nuvelei în pas de rac, al romanului Toba de tinichea, al ciclului Trilogia Gdanskului. "Nuvela lui Günter Grass face parte din tot ceea ce literatura germană a ultimilor ani ne-a oferit mai cutremurător și mai convingător ", își clama în termeni superlativi verdictul nimeni
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
ale nuvelei i-au stors lacrimi. Chiar dacă elementul lacrimogen rămîne discutabil în evaluarea calității estetice a literaturii, el este demn de luat în seamă în cazul lui Reich Ranicki. P.S. Aflu, înainte de a expedia manuscrisul la redacție, că nuvela În pas de rac va fi ecranizată.
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
mai la o parte, să n-o stropească. E o stradă cu pomi, ciripeli și două sedii de partide în opoziție. Cîndva era mare zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă. Noaptea bețivul Gheorghiță străbate cu pași solemni trotuarele dintr-o parte în alta și strigă cu voce medievală. "Să se facă li-ni-ște, Ceaușescu se o-dih-ne-ște". Personajul șade în partea veche a Moșilor, în țigănie, dar are o slăbiciune pentru strada noastră și pentru senatorul PRM de la
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
închideți seara? - La ora șase. - Fir-ar al dracului! La șase trebuie să fiu încă la aeroport. Abea pe la șapte ajung în oraș. Cum să facem să le iau la ora aia? Un alt vânzător, contabil sau inspector făcu un pas înainte. - Adică nu vreți să le luați acuș? zise cel dintâi. - Nu, zise Jiggs. Cum să facem să le iau la șapte?... - Despre ce-i vorba? se băgă în vorbă cel de-al doilea funcționar. - Zice că dorește o pereche
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn. Le vedeai în goana lor fără să le poți atinge" (Casa prietenilor). Pericolul pînditor la fiecare pas dobîndește chipuri fabuloase, teroarea istoriei contrăgîndu-se în teroarea basmelor: "Seara venea "Scufița Roșie" - de-atîtea ori a venit. Mama o spunea așa de bine încît, povestind, ea se făcea o fetiță și o bunică, se făcea de tot pădure și de
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
despre pericolul reprezentat de această lume paralelă a boșilor ce s-au înstăpânit peste cluburi. Citam vorbele nemaiauzite ale unuia Nețoiu, care cerea, pur și simplu, împușcarea ziariștilor. Iată că astăzi un alt prinț al tenebrelor, Gheorghe Becali, face un pas înainte și amenință direct cu moartea pe unul dintre cei mai spectaculoși jurnaliști români, Cristian Tudor Popescu. Nu știu exact ce-a scris Cristian Tudor Popescu și nici ce s-a spus în "Adevărul" despre afacerile lui Becali numărul trei
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
tubul cu Colebil și continui să înfuleci în neștire, încercînd să-i intri în grații gospodinei epuizată de atîta corvoadă, mofluză și iritabilă la culme. La plecare te miști greoi iar efortul politețurilor umblă să-ți pună piedică la fiecare pas pe care îl faci spre ușă. În urma ta, vasele murdare și resturile festinului sînt suficiente motive pentru vorbe drăgălașe. Arta de a trăi înseamnă și aceea de a mînca, de a ști cît și cum, de ce are nevoie trupul pentru
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
în toată extensia și profunzimea sa, cînd Balcicul va fi restituit artistic și moral spațiului nostru cultural așa cum se cuvine, arta românească, în ansamblul ei, dar și resorturile noastre sufletești, vor fi percepute mult mai corect și mai nuanțat. Un pas important către acest moment îl face acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și plin de promisiunea miracolului, asemenea unei feerii. Autobiografie și evocare, nostalgie și sentiment al posesiunii, jubilație și suferință mocnită, iubire mărturisită și tonalități de ecleziast, această
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
și moral spațiului nostru cultural așa cum se cuvine, arta românească, în ansamblul ei, dar și resorturile noastre sufletești, vor fi percepute mult mai corect și mai nuanțat. Un pas important către acest moment îl face acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și plin de promisiunea miracolului, asemenea unei feerii. Autobiografie și evocare, nostalgie și sentiment al posesiunii, jubilație și suferință mocnită, iubire mărturisită și tonalități de ecleziast, această carte este un adevărat poem al melancoliei. Un imn tardiv pentru Balcic
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
de vinovății acumulate, spectacolul are o construcție extrem de riguroasă, care nu-i permite, nici o secundă, să alunece în prăpastia vulgarității. Deși ar fi fost atît de ușor. Înlănțuirea situațiilor aduce pe scenă o linearitate și un soi de imponderabilitate a pașilor. Sublimă iluzie. În spatele acestei aparențe se află investigația regizorului, care sapă în interiorul visceral al fiecărui personaj, care încearcă să descopere ce se întîmplă în profunzimea unui mecanism mișcat de plăcerile trupului, de compromisurile pasionale sau lucide, de ispita sexuală ce
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
Scriitorilor, pe când dormeam adânc, am fost trezit de troznete mărunte și de fanta unei lanterne plimbându-se pe tavan: un hoț îmi încerca fereastra. Reprezentantul răzlețit al unei bande ce teroriza regiunea, individul nu mai avea de făcut decât un pas până în camera mea, doi până la patul meu. Cum nu se aștepta să fie cineva în casă, e de închipuit că, surprins, m-ar fi lovit zdravăn. Timp de zile, mai ales nopți, am trăit sub teroarea momentului revenind mereu în
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
nou secol, ce demersuri credeți că ar trebui făcute pentru o mai profundă cunoaștere a culturilor noastre? Aș dori tare mult să contribui, în calitate de președinte al Fundației Uranis, la cimentarea unei mai profunde cunoașteri reciproce în domeniul culturii. Un prim pas îl constituie bursele pe care Fundația le acordă unor tineri absolvenți ai facultăților cu profil filologic care doresc să se ocupe cu promovarea literaturii noastre și cu cercetarea limbii grecești. Aceste burse - la recomandarea profesorilor universitari - sunt acordate pentru două
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
timp. Atunci le amintește vag la cine știe ce împrejurare, dacă nu le izolează complezent, ignorându-le, altfel exigent față de conținutul lor într-un ansamblu de fapte, odinioară concludente pentru el. Iată destule resurse care să stârnească interesul editorului, mereu cu inițiativa pasului către exhaustivul cunoașterii. Pentru el, acumularea detaliilor face parte din metoda, stilul și viziunea lui proprie asupra cercetării efectuate. Face parte din pasiunea cercetării, care conduce la certitudinea datelor. În pagina care pregătește intrarea în capitolul "note și comentarii", Teodor
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
dobândă. Am trăit cu fervoare hărmălaia care ne-a pus pe jar pe toți, mai puțin pe “apolitici”, și în care nu prea ne auzeam unii pe alții, deoarece fiecare era absorbit de ce zicea el, dar de ce să mint? Singurul pas pe care l-am făcut fără să mă iau în serios a fost când am consimțit să candidez pentru un loc în Senat, la primele alegeri, cele din mai ^90. Atunci m-am lăsat luat de val, căci nu fusese
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
cască, parte trepăduși de pe la primăria de sector, parte victime complice în fața camerelor de luat vederi, sînt copios prezentate pe la TV Prima, postul aflat într-o dușmănie profundă și fățișă cu primarul general, ca un fel de ceremonialuri aflate la un pas de pragul transei mistice, investite cu misiunea sacră de a prezenta întregii lumii chipul eroului civilizator întrupat prin piețele Gorjului și Moghioroș. Dar cum imaginea brutei protectoare nu poate convinge toată suflarea de cumpărători frustrați și de gospodine căzute în
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
ar putea susține că limbajul uzual adună umbrele marilor legități ale cuvântului pur, căzute pe o suprafață neuniformă. Cândva, limbile uneau oamenii. Să ne imaginăm că suntem în epoca de piatră. Noapte, focuri, bătaia ciocanelor de cremene. Deodată se aud pași; toți până la unul, oamenii se aruncă spre arme, încremenind în poziție de luptă, amenințătoare. Dar iată că din întuneric li se rostește un nume cunoscut și imediat se lămurește totul: vin ai noștri. "Ai noștri!" - răsună din întuneric, consemn confirmat
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]