1,467 matches
-
Geo Vasile Între premiile Filialei Brașov a USR pe anul 2007 se numără și premiul de poezie acordat lui Nicolae Stoie pentru volumul Pastelurile de la Ocna Sibiului (Editura Pastel, 2007, 107 p.) și antologia Brașovul în o sută de poezii. Evident ne vom opri la primul titlu, pe care îl acceptăm cu o strîngere de inimă, căci, după părerea noastră, specia literară precizată este aproape inexistentă: este vorba de
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
antologia Brașovul în o sută de poezii. Evident ne vom opri la primul titlu, pe care îl acceptăm cu o strîngere de inimă, căci, după părerea noastră, specia literară precizată este aproape inexistentă: este vorba de orice, dar nu de pastel, căci nimic nu ne-amintește de? veselul Alecsandri sau de Coșbuc, maeștri incontestabili ai contemplației și descrierii unor scene și fenomene din natură, cu pete de culoare bucolice, pitorești, idilice, oleografice, anacreontice ș.a.m.d. Nicolaie Stoie (născut prin părțile
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
cuprinde, desuetudine în exces și un ligament precum trupu-ți (care la alții, din păcate foarte mulți, perseverează în chipu-ți, plopu-ți, timpu-ți, și mă mir că nu-i deranjează cum sună!). Mai mult reproș nu v-aș aduce, deocamdată, căci pastelul dvs. poate fi perceput mai degrabă ca o poezie de dragoste, care și desuetă fiind, poate impresiona pe aceea căreia i se adresează. Dar cred că am îndrăznit prea mult: "Stimată doamnă ce astăzi îmi ești verde,/ Trecând pe lângă tine
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
de iele,/ Pe tine, ne-ndoielnic, te voi purta în gând.// Stimată doamnă ce astăzi îmi ești verde/ Iar mâine ruginie, în tihnă dormitând./ Pădure... te implor: splendoarea nu ți-o pierde!/ Iar eu, neîndoielnic, te voi avea în gând." Pastelul crește în valoare în ultimele două strofe. Frumoasă, deosebită, compararea copacilor cu niște feciori, apoi, apoi metafora răspândirii lor, ca marea, imensitatea vegetalului pe planetă, și poetul care este integrat în vasta ei memorie, fac împreună un lucru frumos. (Paul
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
cu oarecare ecou la concursurile elevilor, o poezie destul de modernă, cred, dar naivă, oarecum, un fel de laudă a ploilor cotropind ca o armie, zale, ropot , orașul, sau asemănam troleibuzele, abia introduse, cu niște greieri cu antenele lăsate pe spate. Pasteluri citadine în gustul revistei amintite. Debutasemm în 1962 în ziarul local, iar la cincisprezece ani, în '64, publicam fericit două poezii în ,,Steaua". Da, pe ambii i-aș fi putut întâlni, Agârbiceanu care slujise o vreme, înainte de 1948, ca preot
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
par să fie impulsurile și, pentru o astfel de întreprindere probabil că François Ozon, cu infinita sa delicatețeși pudoare, era cel mai bine plasat. Am spus pudoare pentru că nu există nici un moment de vulgaritate sau perversitate. Totul are lejeritatea unui pastel, a unui cântec. De altfel, filmul este așezat în rama celor patru anotimpuri și patru melodii de Françoise Hardy, care atenuează o oarecare tentație a intelectualizării. Francezii au mizat pe Ozon. Ce te faci, însă, că navighează sub pavilionul țării
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea", înțelege... Apoi, li s-au dat sinonime... pentru „fiindcă", copilul a scris „deoarece", dar și „pentru că". Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Scrisoarea unei profesoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78126_a_79451]
-
cel mai scump vândută vreodată la licitație. Șapte cumpărători și-au disputat tabloul, estimat la 80 de milioane de dolari, la o licitație, organizată la sediul casei Sotheby's din New York, într-un interval de numai 12 minute, informează Mediafax. Pastelul realizat în 1895, reprezentând un bărbat în timp ce țipă, cu mâinile în jurul feței, având în fundal cerul însângerat al orașului Oslo, esta singura dintre cele patru variante ale tabloului "Țipătul" care era încă deținută de un colecționar particular, omul de afaceri
Record: "Ţipătul" de Edvard Munch, vândut pentru 119,92 milioane de dolari () [Corola-journal/Journalistic/73655_a_74980]
-
cuprinde în versurile scrise înainte de sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările simbolice de natură, pastelurile aluzive și delicate, unde peisajul degajă o melancolie incurabilă (Vara, Iulie, La o fîntînă). În chip simptomatic, nu peisajul mediteranean și nici amintirile latine nu-i oferă lui Zamfirescu material pentru poezie originală, ci rememorarea peisajului românesc, în momentele cînd
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
ele, prim planul, în locul lor se insinuează misterios factorul poștal, tocilarul, podarul, profesorul de gimnaziu, frizerul. Oameni al căror ritm vital e dictat de asemenea artefacte. Prin ei, Petre Stoica se apropie fascinat de lucruri. Un poem cu alură de pastel vine parcă să confirme atitudinea democratică de care vorbeam mai sus. Autorul nu are exclusivitate asupra metaforelor: „prăbușit în el, bețivul satului/ își închipuie că el este/ vânătorul tirolez cu mustața răsucită/ din tabloul cafeniu atârnat de perete,/ farmacistul își
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
noastră, strângând ițele unei rătăciri romantice, fără măsură, în happy-end-ul unei rezolvări la care nu te aștepți. Are, istoria de care vorbesc, intriga unui roman de mistere. Insă, adăpostită în blânda Florență și sub pana lui Alecsandri, capătă nuanțe de pastel. Buchetiera de la Florența, debutul lui din Dacia literară, din 1840, este, pot spune, forțarea unei minuni. Totul o pregătește, deși totul o refuză: bisericile orașului, icoanele, artele o nutresc, pe de-o parte, conjuncturile familiale, să le zicem așa, o
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
celebre: și-acel rege-al poeziei... De ce era Alecsandri rege? Până ca Eminescu să-i facă recunoscătoare cunoștință, publicase, în ’52 și ’53, două volume de Poezii poporale. Tot în ’53 apar Doine-leși lăcrămioare-le. În ’68, „Convorbiri”-le publică pasteluri. Îi apăruse bună parte din ciclul „Chirițelor” și „Dacia literară” îi tipărise, încă din 1840, Buchetiera de la Florența. E o schiță de operă care se poate, de bună seamă, întregi cu piesele jucate, cu poeziile ocazionale, cu prozele pe care
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
trecuse/ și că trecuse-atât de dimineață,/ încât nici nu-l putuseră vedea.” (p. 58) Scrisul lui Ioan Es. Pop se recunoaște dintr-o mie. Un ciclu din carte se numește potriviri după alecsandri & co. Sunt, aici, un fel de pasteluri dark, morbide și infinit tensionate. Și, deși pleacă totdeauna de la versuri arhicunoscute, abia modificate („zi cu stele, ger cu neguri, hai iubită la primblare”, spune el într-un rând), nu se poate vorbi de pastișă. Ci, cel mult, de aglutinare
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
-se la fel, după titlul și asemănarea cărții. Aceasta e de fapt una din bunele găselnițe ale lui Caius Dobrescu, care omogenizează speculativ ceea ce prin natură e eterogen. Ode cu statut egal sunt și fulgurațiile de numai două-trei versuri, și pastelurile cerebrale de caiet dictando, și epopeile întinse pe mai multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Simona Vasilache Puțin peste cincizeci de ani despart primăvara lui Alecsandri, din Pasteluri, de primăvara lui Topârceanu, din Rapsodii. Intre ele, cronici întrucâtva banale,întrucâtva atinse de emoție delicată, ale unei schimbări de anotimp, se primenește o lume de gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
Retorica nu se deosebește mult de strofele întoarcerii din război, când poporul de rude își întâmpină eroii cu pâine și sare. Aceeași veselie stăpânită, care se arată, mai mult decât se trăiește - sentimentele au, încă, netezimea cărților poștale - și-n pastel, și-n odă. Primăvara e, așadar, doar una din hainele, cu croiul destul de larg, ale unei senzații de eliberare, de reușită difuză, de victorie, la urma urmei. Supraviețuitorii iernii, așa cum o simte, de la o distanță sigură, Alecsandri, nu-s mai
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
e, în fapt, un ducă-se spus din toată inima, o vrajă prudentă, fără nimic din pripa periculoasă a descântecelor de dezgheț. Revenirea chefului de viață care, într-o erotică meteosensibilă, ascultă de mișcarea anotimpurilor, e clou-ul acestui arhicunoscut pastel: „Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,/ Un gândăcel, un flutur, un clopoțel în floare,/ După o iarnă lungă ș-un dor nemărginit,/ Aprind un soare dulce în sufletul uimit!" (Sfârșitul iernii). Câteva din nu multele pasteluri de primăvară - răul
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
-ul acestui arhicunoscut pastel: „Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,/ Un gândăcel, un flutur, un clopoțel în floare,/ După o iarnă lungă ș-un dor nemărginit,/ Aprind un soare dulce în sufletul uimit!" (Sfârșitul iernii). Câteva din nu multele pasteluri de primăvară - răul, se știe, e mai semnificativ literar decât binele - sunt tematice. Floriile și Paștele, de pildă. Primul e construit pe un refren cu sonoritatea reclamei la flori. Gratuită, naivă și plăcută, tocmai din primele două motive. O scuzabilă
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
care s-au dovedit sensibili mulți poeți de seamă ai Ardealului, de la Coșbuc la Blaga. Religiosul nu e tot așa de ostentativ ca la Ioan Alexandru. Nici citadinismul, inspirat de Cluj, al unor Gurghianu sau Felea. Bucolica lui vine din pastelurile lui Ion Pillat, iar elegiacul din Eminescu. E un naturist, nu un rural. Dacă ar fi aparținut generațiilor interbelice, ar fi trebuit clasat, nu printre tradiționaliști, ci în capitolul poeziei pure, acolo unde îi este locul, în perspectiva de astăzi
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
didactic ideal. Poetul atinge capodopera atunci cînd, ignorînd parcă deliberat tema convențională, își transformă versul în muzică discretă. Iosif a vînat oriunde muzica și a fost fericit cînd a găsit-o. În asemenea cazuri, aparența poate fi cea a unui pastel tradițional, a unei prelucrări folclorice, a transcrierii unei impresii fugitive, dar rezultatul nu are nimic a face cu punctul de plecare. In scurta lui existență terestră, Iosif și-a perfecționat continuu instrumentul. Încă din tinerețe, instinctiv, poetul a căutat suavități
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
nu Edison) a inventat becul. În viziunea lui Papu, de care au profitat propagandistic Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Mihai Ungheanu și alții, romantismul apare în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, cu peste un secol înaintea dramei Hernani a lui Hugo, pastelurile lui Alecsandri sunt cele dintâi din lume în genul respectiv de poezie lirică și așa mai departe. Mai recent, de după revoluție, este mitul lui Eminescu, deținut politic. Nici acesta n-a fost pus în circulație de niște ignari. Nicolae Georgescu
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
de după 1917, cele simboliste fiind doar niște exerciții corecte „de școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
unor segmente ale realității înconjurătoare. În nuduri ca și în scene de balet, el se străduiește să redea mai degrabă „ceea ce poți să vezi doar în propria memorie”. Începând cu anii ’80, tot mai atras de posibilitățile oferite de tehnica pastelului, Degas revine mereu la variații ale acelorași compoziții cu femei surprinse în intimitatea lor zilnică, făcându-și toaleta, ștergându-se cu un prosop, pieptănându-se. Este din ce în ce mai puțin preocupat de acuratețea anatomică, concentrându-și în schimb atenția asupra evanescenței gesturilor
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
Străinul). Năluci capricioase și farmece de-o clipă stăpânesc acest ținut trăind sub apăsarea singurului basm fără nuntă. Sau pregătind, fără putință de scăpare, nunta necesară a fiecăruia, fie el fecior de crai, neascultător, sau cioban. Iată, în Lumină, iarna, pastel care n-are nimic a face cu descrierile robuste ale livezilor pe rod și ale cuhniilor în sărbători, semnul rău al unei despărțiri rituale, arătate la distanță: „Ies, scârțâie zăpada ca ieri sub pasul meu,/ Și atârnând marame subțiri de
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]