427 matches
-
lui de izgonit, se simte important. Fără a avea vreun merit, își face titlu de glorie din asemănarea cu Dumnezeu. A creat Dumnezeu lumea? - Creează și omul, cu îngâmfare, cu suficiență, cu rost și fără rost. Creațiile omului sunt, însă, pastișe. Nici una încă nu s-a aruncat dincolo de cele șapte zile. Dar! Dar cele șapte sunt șapte. Atingi tasta „enter” și, pe ecranul calculatorului, ai, din încâlceala datelor, exact ce-ți trebuie: s-a făcut lumină în minora (nu?) ta problemă
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
Că mă distrează am început să simt prin clasa a șasea-a șaptea, când am mâzgălit niște schițe care sunt opusul scrisului meu. În primul rând că erau total în dialog, ori eu scriu complet fără liniuțe de dialog. Niște pastișe jalnice la Caragiale. Asta a fost când am simțit că îmi place. După aia am început să îmi doresc, dar ca o plăcere. Și, într-adevăr, de la un anumit punct, am simțit că trebuie și că nu mai pot să
Am primit în dar de la familia mea libertatea. Lucrul ăsta nu are preț pe lume () [Corola-blog/BlogPost/338341_a_339670]
-
a lui Rimbaud). Tot aici se pot încadra reperele invocate „mamă”, „femeie”, „Doamne”, precum la Arghezi, Blaga și N. Stănescu. Sub acest aspect, A. Zisu dă un exemplu de viguroasă poezie intertextuală ce nu se lasă doborâtă de ideea de pastișă, de parodie sau parafrazare. Dincolo de aceasta și în mod prevalent, valoarea volumului provine din discursivizarea lirică a unor curbe interioare, neliniști, angoase și anxietăți și din adaptarea limbajului poetic la autosondarea reflexivă. Izotopia rănii inițiată încă din titlu se constelează
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
a fi.. Frumos spus! Este, întradevăr, singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni... Deși... Dar nu vreau să te contrazic și să conduc discuția spre o temă urâtă, națională: plagiatul... Nici să te avertizez ce înseamnă mimetismul, pastișa, furtul intelectual... Le pățesc și le trăiesc și eu cu amărăciune și revoltă uneori, de aceea și atitudinea mea critică față de masa de ...poeți ”câtă frunză, câtă iarbă...” Spune-mi, tu scrii din durere, din starea de combustie interioară din
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
influenței acestora: cu primul are în comun câteva ode ocazionale, închinate unor celebrități locale ori unor vrednice învățătoare, cu ocazia pensionării acestora; ecourile din Coșbuc sunt mai adânci și mai interesante. Nu este vorba - ne grăbim s-o spunem - de pastișe literare ci de replici moderne sau postmoderniste la poezia tradițională coșbuciană: avem și la Veronica Oșorheian o Nuntă țărănească cu momentele ritualice, dar și cu plăcerea rostirii unor cuvinte și expresii locale și cu o versificare sprințar -umoristică, amintind de
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
Articolele Autorului Nu veți putea să-mi răstigniți cuvântul Nici la altar păgân, nici în scripturi Și nu-mi veți mai răstălmăci nici gândul Aproape mort din mine, în torturi! Sunt ca un sloi de gheață ce descrește Spre limită pastișelor de azi Și-acesta doar în mine se topește Până la rădăcinile de brazi. Pereții mi-i zidesc în detestare, Fereastră fumurie de pământ Îmi va păstra lumină asta mare, Pe care numai eu pot s-o cuvânt! Nu veți putea
GLOANŢE DE ARGINT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371433_a_372762]
-
a fi.. Frumos spus! Este, întradevăr, singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni... Deși... Dar nu vreau să te contrazic și să conduc discuția spre o temă urâtă, națională: plagiatul... Nici să te avertizez ce înseamnă mimetismul, pastișa, furtul intelectual... Le pățesc și le trăiesc și eu cu amărăciune și revoltă uneori, de aceea și atitudinea mea critică față de masa de ...poeți ”câtă frunză, câtă iarbă...” Spune-mi, tu scrii din durere, din starea de combustie interioară din
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
Tisa, de la crestele munților, la țărmul mării. Mai târziu, din nenorocire, avea să înceapă a se destrăma acest imperiu spiritual, cucerit din toate direcțiile, se știe, întâi și întâi de către forțele eruptive din interior, ale tristei plăceri de artefact și pastișă. Abia acum începe să se înțeleagă ce rost a avut ursitoarea menindu-l pe Benone Sinulescu să slujescă iubitor, cântul! După cum petrece o localitate, putem potrivi cuvântul care exprimă identitatea sa culturală, iar după aceasta diagnosticăm cel mai nimerit starea
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
gură-n rostirea clipei noastre Unul dintr-altul se nasc se-ncheagă posibilă minune-a uitării ... Pe-a timpului cărare hâite de scribi noian de neguri Sub Luceafăr se întrec în vorbe și în opuri vrac Rătăciri căutări pale mimări pastișe seci versuri trânde surde oarbe Critici emfatici poeți cu nemăsură găunoșenii aurite Otrăvitori bureți șerpești vâsc de fațadă Grămezi de lauri edilii-mpart burează. Unde ești Hyperion să-i vezi sterili narciși sisifi de goluri Cum spre piscu-ți scări de
EMIURGUL de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376026_a_377355]
-
literaturii... Poetul pragului de veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Războiul”, „Amicul familiei”, „Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
până aproape de evanescență, dar, pe de altă parte, cu un spor interesant de retorică macedonskiană (Noapte de iunie); desfășurată pe spații largi, caligrafia are efecte neașteptate. Elanul spre epic din poeme precum Adolescență, Noapte de iunie dublează în chip fericit pastișele după textele Anei Blandiana și va da, în 1997, romanul Casa cu storuri galbene. Deloc spectaculos (prin aceeași raportare la proza optzecistă), romanul adună mai multe experiențe și observații personale pe linia feminității ultragiate, singuratice, ușor bovarice. Livia, absolventă de
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o receptivitate insuficientă față de lirism. Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie ea în literatură, pictură sau muzică. Altfel, pastișele după Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de ideologii, această zonă n-ar fi avut existența socială pe care i-o cunoaștem. Eu recunosc că o astfel de enumerare nu ajunge pentru a contura un domeniu de obiectivitate: mă tem că dumneavoastră vedeți aici mai degrabă o pastișă nereușită după Prévert. Și acum, fiindcă de bine, de rău am localizat fracțiunea medio, unii dintre dumneavoastră se vor întreba de unde a apărut și această logie inaugurală și grandilocventă? Ei bine, nu numai, ci și din provocare și protest. Împotriva
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a Profetului către milioanele de proletari aflați în întuneric? Asta nu s-a spus. Liniște care, 150 de ani mai tîrziu, ne-a adus la picioarele zidului, la start, avînd, între lumea veche și noi, mulți morți în zadar. Ironia pastișei stă în faptul că articulăm sub o pleiadă de termeni învechiți "hegemonie", "dominație", "ideologie" un punct de vedere care sugerează folosirea improprie a acestor termeni în înțelegerea evoluției actuale a lumii. Și nu fără a denunța naivitatea speranței antropologice care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prea ușor asimilată unei reproduceri simpliste, Își are Începuturile În tradiția kata, din care s-a inspirat Ikujiro Nonaka atunci când vorbea despre rutinele creatoare favorabile apariției de cunoștințe noi. Fie că se exprimă prin arta somelierului, a bucătarului sau a pastișei pe care o realizează tinerii din Tokyo duminica la intrarea În Yoyogi Park, imitația este mijlocul de a intra În psihologia, În motivația profundă a unei vedete, a unei metode sau a unei tehnici, transformându-se sub efectul ei. Oricât
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
în cadrul cărții, o tensiune violentă între „centrul” evoluat - și ce vorbește o italiană groaznică, tehnică și școlărească - și „periferie”, ce vorbește un idiom nealterat, pur oral, am spune vechi de când lumea. Principala preocupare a lui Camon a fost salvgardarea stabilității „pastișei” sale, evitând fenomenul „respingerii” (cum spune el) din partea italianului din centru a acelui sărman dialect rămas cu totul marginal: o epavă și o rușine. Trebuie spus îndată că, deși schimbă radical motivele acestuia - proiectându-le de la stânga, și nu de la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Convenției, cît și alienarea fostului președinte. Povestea mitului social și politic (formulare preluată de la Sorel; vezi p. 482) care a fost Convenția Democratică nu se poate Încheia decît optimist. Cu un clin d’œil pentru Dan Pavel, Încheiem cu o pastișă după același Sorel, În care n-am făcut decît Înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut În Convenția Democratică: „Acum, cînd mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie în continuare exasperării existențiale și nu renunță la starea de căutare febrilă. Caracterizat de o mobilitate uimitoare, el are capacitatea de a recurge ocazional la gestul pastișei nobile, scriind poezii izbutite în maniera câte unui mare poet. Bunăoară, textul intitulat Cu Nichita despre Nichita e într-adevăr un poem „ca de Nichita” despre Nichita. Se poate spune că scrierile autorului se articulează ca un lung poem, prin
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
de carte, vizionărilor de filme de artă, expozițiilor, întâlnirilor boemei timișorene. SCRIERI: Pastel handicapat, București, 1978; Autoportret cu foxterrier, București, 1980; Camera de mercur, București, 1982; Întrebare despre întoarcerea acasă, București, 1985; O confesiune asupra Labirintului, Timișoara, 1995; România (O pastișă după Ginsberg) - Romania (A Ginsberg Pastiche), ed. bilingvă, Timișoara, 1996; Petru, Timișoara, 1997; România. Post scriptum, Timișoara, 1998; Revoluția, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Viorel Boldureanu, „Pastel handicapat”, „Forum studențesc”, 1978, 2; Nicolae Ciobanu, Petru Ilieșu, LCF, 1978, 17; Laurențiu Ulici
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în Piatra lui Osman sau Comoara de pe Rarău și, mai târziu, în Stejarul din Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda, iar basmul cu melodrama. Preluând, până la pastișă, subiecte de la Gh. Asachi, autorul brodează niște lamentuoase povești de dragoste, supralicitând, până aproape de grotesc, tot ceea ce ține de afecte, într-o desuetă orchestrație de procedee (mister, răpiri, travestiri, antiteze ș.a.). Ca și nuvela istorică, nuvela sentimentală (Șanta, Ura din
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
social. Gustul lui D.-G. în poezie e, totuși, incert, fapt ușor de observat îndeosebi în studiul despre Vlahuță (A. Vlahuță, 1890). Atras de versificarea retorică și discursivă a unor idealuri sociale pe care le prețuia, el exaltă calitatea unor pastișe epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște”, Criticii noștri și
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
modelului” instituit de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară și cele din afara ei. Aplicată și erudită, cartea este ea însăși o călătorie antrenantă, spectaculoasă și pitorească. Scriitura artistă, evidentă încă din studiile anterioare, se răsfață aici în voie. Pastișa și parodia - uneori abia simțite în discursul eseistic și combinate cu stilul dezinvolt al specialistului - sunt expresive instrumente analitice, cu o tentă a gratuității estetice, ca într-un Levant al istoriei noastre literare. Cu volumul Cordonul de argint (1997), autorul
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
rapoarte, procese-verbale, transcrieri ale unor comunicații radio etc., dar și fragmente consistente dintr-o fictivă carte documentar-beletristică), un fel de dosar întocmit de o comisie care ar fi studiat ulterior extraordinarele evenimente relatate. Atacul cesiumiștilor are un aer de perfectă pastișă a unui roman american SF, horror și de aventuri. Cititorul înțelege de la primele pagini că în prezentul narațiunii, cândva, prin anii 2050-2100, Pământul a devenit o planetă a păcii și frăției generale, unde progresul e în toi, pe coordonatele unui
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
Paul Claudel). Tenace, aptă a-și lua în serios vocația, F. a exersat în varii genuri literare; redebuta la scurt timp cu teatru, probabil stimulată de același G.M. Zamfirescu, mentor al tinerilor scriitori-actori dornici a înfrunta, la începutul anilor ’30, pastișa și rutina. Privite îndeobște sub specia unui teatru de lectură, piesele (ce apar mai toate în „Familia”) nu trec, la timpul lor, neobservate, și mai târziu se impun atenției unor istorici ai dramaturgiei prin nota certă de modernitate (ținută reflexivă
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]