429 matches
-
lirică din poemele ivănesciene transformă, ca un Midas al erotismului, în iubire. Însă nu numai acest citat recondiționat din Hora Unirii face parte din jocul intertextual în care ne implică Sonetul despre Unire. Există, dacă nu citate, atunci cel puțin pastișe sau prelucrări discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar azi am tors din caierul vremii o zi minunată" - această propoziție este tipică pentru modul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu încercările repetate de a rezolva o problemă de șah dificilă și genial de derutantă, sau cu efortul concentrat de a descifra o criptogramă complicată"6. Teză care se aplică și poeziei lui Mircea Ivănescu, cu preluările ei intertextuale și pastișele ei aluzive, cu nuanța că secretivitatea (alt concept din A citi, a reciti) nu era, aici, pur literară, ci implica și necesitatea politică a depășirii cenzurii, făcând, deci, parte dintr-un joc de șah a cărui pierdere ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea războiului, Brașov, 1942; Versurile mele, Brașov, 1943; Poeme pentru Dumnezeu și pentru oameni, Brașov, 1946; Invocări, Brașov, 1947
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
social. Gustul lui D.-G. în poezie e, totuși, incert, fapt ușor de observat îndeosebi în studiul despre Vlahuță (A. Vlahuță, 1890). Atras de versificarea retorică și discursivă a unor idealuri sociale pe care le prețuia, el exaltă calitatea unor pastișe epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște”, Criticii noștri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
crâșmelor și n-aveau cum să inventeze un Cujbă doar din necesitățile... rimei. Dac-o fi scris-o chiar Caragiale?... Atât de cunoscute erau versurile din trei și patru silabe în târgul Ieșilor, c-au făcut școală și au apărut pastișe. Când Missir, precursor al traseiștilor politici de azi, a făcut saltul la conservatori, pac și răvașul, la fel de anonim: "Missiraș / De la Iași / Sau din Ieși / Cum de eși? Dintre vechii junimiști / Făcuși țâști / La Tachiști!" De reținut comentariul împăciuitorist al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu arsenalul de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi, la atracțiozitatea și savoarea povestirii, la vigoarea narațiunii), intertextualitatea, recursul la pastișă și parodie, revizitarea deliberată a trecutului (adică utilizarea, cu distanțare ironică, dar cu îndemânare tehnică, a unor procedări literare proprii unor epoci anterioare), ficționalizarea istoriei și - în subtext, pe planul filosofiei implicite - refuzul oricărei „mari narațiuni totalizatoare”, al oricărui discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
fotografice, a cărei istorie decurgea paralel cu istoria modernistă a picturii și sculpturii, punând accent pe rolul semnului indexial ori pe funcția arhivei. În scrierile sale, Krauss investighează concepte precum cele de "informalitate" (formlessness), "inconștient optic" (the optical unconscious) ori "pastișă" (pastiche), care ar organiza practica modernistă în relație cu diferite alte sisteme explicative folosite în avangardă. Actualmente Krauss predă cursuri de Teorie și artă modernă și este director al programului de master Arta și teoria secolului al XX-lea la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu privire la rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
al Academiei Române). M. s-a apropiat de basmul popular așa cum procedase anterior Ion Creangă, cu conștiința și cu abilitățile scriitorului experimentat, îndepărtând elementele inestetice, recompunând și valorizând anumite laturi, cu precădere umorismul. Poveștile sunt „crengiene” fără să dea impresia de pastișă, dar în același timp sunt populare, specifice Bucovinei, întocmai cu poeziile și cimiliturile tipărite mai târziu. Același farmec se întâlnește pe alocuri și în textele din Ce-a fost odată (1922), relatând istoria unei familii de clopotari, crâmpeie din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
își trec sufletele/ Deplin în cei vii/ Copiii nenăscuți își cheamă părinții/ Iar aceștia strigă după pruncii uitați./ E o învolburare a puterilor lumii /[...] Bărbații și femeile își simt sângele rodnic/ Cerând înviere.” În rest, versurile din Inscripții par o pastișă a poeziei din În marea trecere de Lucian Blaga. Micul studiu monografic Ion Vinea (1971), cel dintâi dedicat operei scriitorului, îmbină critica de tip tematic cu o necesară deschidere comparatistă. Deși transpusă într-un stil hibrid, împănat uneori cu paranteze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi / cu geamătul mulțimii în urechi / Când cei pierind de linguri prea uscate / Au fost serviți cu plumbi pe săturate”. De o cu totul altă factură sunt poemele din Parafă, apărute postum, în 1988. Cu excepția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
influentul mythos OZN ar fi putut fi creat de către liderii SUA pentru a distrage atenția de la anumite programe militare), uzând de intertextualitate și multidimensionalitate, oferind simultan și un comentariu asupra formelor, convențiilor și mitologiilor standardizate ale televiziunii: "exemplu prototipic de pastișă care combină genurile literare cu cinematica tradițională, folclorul, și referințe la fondul narativ urban contemporan și la evenimente politice, pe care le amestecă într-o mixtură implozivă de coduri generice clasice, material dintr-un tărâm divers al culturii mediatice, și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o "paranoia de masă", care să stimuleze criticismul și scepticismul.505 Dincolo însă de mesajul ideatic (sau ideologic), programul oferă un excelent exemplu de estetică postmodernă, "formă pop de postmodernism", întrebuințând caracteristicile reprezentaționale și tropii tematici ai acestuia, într-o pastișă a subiectelor, convențiilor și iconografiei genului SF, precum și a folclorului, alături de "pastile istorice" care se regăsesc în alte forme ale mass-media anterioare, combinând stilul greoi și seriozitatea totală cu ironia și parodia, realizând o eficientă subversiune a categoriilor estetice.506
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
romanului julesverneian Cinci săptămâni în balon, tipărit în 10 000 de exemplare), Bogdan Petry (care oferă hilare caricaturi ale societății românești contemporane, afiliat Academiei Cațavencu, pentru care a realizat albumele estivale, precum și seria Rezolvator în 10 episoade în 2001, promițătoare pastișă a modelului super-eroului transpus în context dâmbovițean, eșuată din păcate în gaguri facile și stereotipuri păguboase ca exemplu de umor cel puțin îndoielnic, într-un episod în care trebuia să îl înlocuiască la o conferință de presă pe secretarul de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Joe comics (lista benzii desenate de război americane din seria G.I. Joe) www.jennymiller.com (foarte scurtă istorie a benzii desenate americane de dragoste) http://www.comics.org (extinsă bază de date pentru banda desenată americană) www.superdickery.com (site dedicat pastișei și ironiei benzii desenate) http://www.cracked.com/article 15240 8-funniest-webcomics.html (banda desenata umoristica) www.revistacutezatorii.blogspot.com (blog specializat pe banda desenata româneasca) www.marvel.com (site-ul oficial Marvel Comis) www.dccomics.com (site-ul oficial DC Comics) FILMOGRAFIE
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost, la un moment dat, șeful Comisiei de Cercetare a Adevărului despre Revoluția din Decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu face multă paradă verbală în stil cinematografic, dar nu mai mult de atât (nu în zadar, cartea sa are ca titlu o pastișă după filmul său Un comisar acuză!). Mare parte din cartea lui Nicolaescu mizează pe ideea de complot extern ramificat; dar cum aceasta nu ar fi fost corectă politic față de poporul pe care îl reprezenta în calitate de senator, autorul se repliază și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
al revistei „Urzica” (1989) și Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (1996). Considerat „unul dintre cei mai valoroși maeștri într-ale parodiei” (Victor Cubleșan), P. include în Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului parodii ori pastișe folclorice care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
N. nu este un intermediar nimerit, căci el ilustrează într-o expresie hibridă, devitalizată, artificioasă, atât câștigurile naturaliste, cât și experiențele decadente, estetizante, proprii sfârșitului de secol XIX. În zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de mixtură. Eroul, Alexe Villara Comnean, un tânăr aristocrat apăsat de ereditate, trăindu-și cu orgoliu izolarea, cufundat în rafinament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos”. Fără această charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără cărturarii lui Hristos - oameni duhovnicești, prin definiție - inelele tradiției ruginesc. Sarea pământului se topește, bucatele se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În același eseu, Vălul Popeei, criticul sublinia două posibile excese ale privirii: tentația unei intimități depline, a unei "complicități totale cu subiectivitatea creatoare“, și tentația extremei distanțări. În primul caz, când actul critic presupune identificarea cu textul, se ajunge la pastișă sau la parafrază, În cel de-al doilea “privirea de deasupra” (le regard surplombant) Îi Îngăduie criticului să-și formeze o impresie complexă asupra operei și a relațiilor sale cu mediul istoric și social. De aceea, Starobinski ajunge la un
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
fragmente dintr-un roman care ar fi urmat să se intituleze Stârpitura. Bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă) i-au apărut în „Kalende”; sunt piese de un fantezism colorat cu umor, vădind - după cum remarca Șerban Cioculescu - înclinația către pastișă și parodie. Autorul a mai publicat un volum de divertisment umoristic (În halat și papuci, 1933, în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), apoi, în 1936, un volum de reportaj (Constanța), iar în 1938 unul de publicistică, Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
vorbi de reproducere textuală pur și simplu sau de adoptare plenară 32. Reluarea unui text poate fi aleatorie sau consimțită, aminitire vagă, omagiu declarat sau, mai mult, supunere față de un model, răsturnarea canonului 33 sau inspirație voluntară. Citat, aluzie, referință, pastișă, parodie, plagiat, colaje de tot felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența a două texte, iar cealaltă arată când un text derivă din altul (vezi supra). Capitolul dedicat memoriei literaturii actualizează tipologia practicilor intertextuale în care se încadrează: citatul și plagiatul, parodia și pastișa, integrarea și colajul 35. Bine sistematizate și integrate unui discurs coerent 36 și agreabil, "popasurile" noționale înaintează spre locul unde literatura întâlnește mitul: "L'éternel retour du mythe". Poveste a unei origini, mitul dizolvă propria origine în multiplicarea versiunilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu variațiuni; o citatul. Situații în care relația de intertextualitate este mai dificil de sesizat, ceea ce solicită cititorului un plus de competență. Annick Bouillaguet oferă o altă lucrare importantă. Ea încadrează în scrierea imitativă (denumire generalizatoare pentru rezultatul practicii intertextuale): pastișa, parodia și colajul și urmează, programatic, dispozitivul lui Gérard Genette de generare taxinomică, încercând o diversificare a categoriilor acestuia (Bouillaguet: 1996, 9). Astfel, scrierea imitativă se referă la: o pastișa care imită un stil vs. pastișa care imită un gen
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încadrează în scrierea imitativă (denumire generalizatoare pentru rezultatul practicii intertextuale): pastișa, parodia și colajul și urmează, programatic, dispozitivul lui Gérard Genette de generare taxinomică, încercând o diversificare a categoriilor acestuia (Bouillaguet: 1996, 9). Astfel, scrierea imitativă se referă la: o pastișa care imită un stil vs. pastișa care imită un gen literar; o citatul parodic vs. parodia integrală; o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]