176 matches
-
sufletul / agățându-l pe frânghie pentru aerisire“; „zâmbetul l-am împărțit în pătrățele, / privirea am orientato spre linii drepte“; ‹ „alerg atât de repede / încât picioarele mă trimit / acolo unde nu pot ajunge“ etc. Există și cazuri când Solo Har-Herescu îl pastișează direct pe Nichita Stănescu. Ne amintim, fără îndoială, cum își imagina Nichita Stănescu dialogul cu o pasăre, pe tema tristeții: „— Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea, / văd eu că ești trist... / — Nu, nu - răspunse soldatul. / — Și totuși pari trist, zise
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avant la lettre al poetului (care, în paranteză fie spus, s-a ilustrat și ca un fin grafician): „Procedeul e al plasticei moderne, care, în năzuința de a scăpa de intelectualizări și de a ajunge la sufletul pur, cultivă și pastișează desenul copiilor. În chipul acesta, Adrian Maniu e printre cei dintîi pionieri ai dicteului automat”. Autorul va fi privit - în egală măsură - ca precursor al bizantinismului și al „poeziei de sanatoriu” a lui Camil Baltazar... Critica, atît cea interbelică (G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desigur îndulcit ― stilul Valericăi. N-o luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul solo naște monștri. Cândva, tanti Melania... ― Doamna Lupu? ― Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că invocarea unui exemplar din regnul animal inferior ți-a fost totuși de folos. Mărturisesc faptul că am pastișat, folosind și eu inscripția asta, numai că, știindu-te ahtiat după drepturile de autor, am schimbat genul rumegătoarei. Dar altceva am vrut să-ți spun despre universul YouTube. Am văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate de tine și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de o evoluție a personajelor, de o dezvoltare și de un deznodămînt al acțiunii sau de construirea unor semnificații profunde care să unească toate aceste secvențe sau să conecteze toate aceste fire narative disparate. Mai mult decît atît, regizorul Linklater pastișează cinematografia modernă inspirîndu-se, spre exemplu, din filmul modernist al lui Bunuel, The Milky Way (1969) ca principiu de (dez)organizare a narațiunii filmului (luînd ca definiție a modernismului pe cea propusă în capitolul cinci). Filmul lui Bunuel prezenta călătoria unor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în virtutea prezenței "colajului lipsit de autor ori a preluării unor sunete și stiluri care mărturisesc o hibriditate deconstructivă. Linearitatea și evoluția în etape cedează teren în fața unei sincronicități amețitoare" (Baker, 1993b:89). Rapul creează un colaj de sunete contemporane și pastișează forme apărute anterior, toate regăsite în mostrele lui. Dar aceste mostre sînt uneori deconstructive (ca atunci cînd un cîntec pop liric este introdus într-un context violent care îi subminează ethosul), deși folosirea mostrelor poate fi și pozitivă, ca în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu canoanele moderniste, textele și practicile postmoderniste subminează disocierea modernistă între cultură "înaltă" și cea "comună", respingînd încercarea de a produce texte monumentale care se rup de tradiție și care exprimă subiectivitatea unui anumit autor și care adesea citează și pastișează opere și forme anterioare. Mulți critici au privit-o pe Madona ca pe un artist "postmodern" (vezi Kaplan, 1987, Fiske, 1989a, Bordo, 1992 și alți colaboratori, la Schwichtenberg, 1992), probabil datorită faptului că operele ei aparțin domeniului culturii media, dar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
suveranitatea într-o lume inconstantă și plină de pericole. Stilul din Neuromancer este "postmodernist" în sensul propus de Jameson (1991); aici, Gibson combină narațiunea tradițională cu tehnicile literare moderniste. Scriitorul postmodern elimină distincțiile dintre cultura "înaltă" și cultura "comună" și pastișează genuri și convenții ale prozei și filmului popular. Prin atenția acordată intrigii, personajelor și povestirii, Neuromancer poate fi considerat un roman tradiționalist (nu are caracter de metaficțiune), dar este postmodernist în modul în care combină genurile, amestecînd literatura științifico-fantastică cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
184) De fapt, creația/diseminarea/asimilarea ficțiunii cyberpunk a fost atît de rapidă, încît procesele de parodiere și pastișare au devenit deja procedee narative standard. De exemplu, Kathy Acker în Empire of the Senseless a produs deja o parodie (sau pastișă, e greu de spus care din două) a romanului Neuromancer. Ficțiunea cyberpunk a avut, ca și teoreticianul Baudrillard, momentele sale de progres remarcabil, urmate de repetări plictisitoare. Ambele scrieri/teorii de avangardă și-au avut traseul marcat de suișuri și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de-ar fi, o astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incoroprează ca semn, inclusiv asupra realității literare : ce altceva face un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri ? Este momentul În care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după « sfîrșitul transcendenței » cititorul caută semne pe care să le consume : « poezia » din poezia modernă, antipoetică, « romanul polițist » dintr-un roman echenozian, de pildă, ori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
circumscrierea în cazul de față mărește la infinit dimensiunile: "Vine un cub și mănâncă sfera./ Trimit o alta sferă să înghită cubul/ care a-nghițit sfera./ Vine un alt cub care-nghite sfera/ care-a-nghițit cubul care-a-nghițit sfera..." Acolo unde nu-l pastișează pe Nichita Stănescu, Ion Drăgănoiu reușește să plictisească. Poezia este descriptivă, și discursivă, când încearcă să exprime sentimente cosmice sau adevăruri pe care le poetizează. Mihai Ursachi "Inel cu enigmă", Editura Junimea, 1970; "Misa solemnis", Editura Eminescu, 1971; "Poezii", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
niciun poet nu ar mai putea cădea benevol. Și cu atât un poet precum Liviu Antonesei, atras deopotrivă de estetica modernistă și cea neomodernistă, altfel spus, de celelalte jocuri ce au marcat poietica secolului XX dacă unele versuri par a pastișa lirica generației sus-citatului Nichita Stănescu ori creația onirică, altele jonglează, în structuri silogistice pe jumătate jucăușe, pe jumătate solemne, cu o pseudorevoltă avangardistă asimilată temporar drept cod atitudinal fundamental. Maniera poetică predilectă, principiul liric structurant al textelor din Căutarea căutării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să le valorifice sistematic. Se formula totodată și obligația specialiștilor de "a restabili adevărul în legătură cu istoria regimului totalitar din România." O atare obligație decurge din statutul profesiei, firește, dar trebuie dedusă și din imperativul acestei clipe mari din istoria noastră. Pastișând expresia unui confrate, s-ar putea spune că fără souvenir, nu există avenir. Amintirea e o chestiune esențială a făpturii noastre, ca indivizi sau ca entitate colectivă. A o repune în drepturi, adică a-i asigura putința comunicării, a difuziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone." În postura de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire Caragiale" apreciază Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atunci cînd crede că spune adevărul, sau, dimpotrivă, cînd recunoaște că înșeală? Minte sau nu minte? Aceeași paradoxală situație se naște și atunci cînd utilizăm semnele (lingvistice) pentru a spune adevărul; căci, dacă toate semnele sînt prin natura lor "mincinoase", pastișînd mai mult sau mai puțin referențialul, cum poate fi adevărat mesajul formulat cu ajutorul lor? Pe seama acestei dificil de rezolvat probleme se întemeiază principalele acțiuni de "minciună socială", care pot să mențină în obscuritate ample grupuri umane, pentru perioade nedefinite de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îi repugnă friptura sangvinolentă: "mînce cui îi place". Reprezintă I. Codru Drăgușanu o adevărată figură literară? În-cercăm îndoieli a susține acest lucru. Dar un fenomen uman interesant este fără îndoială. N. SCURTESCU Teatrul e debil în această epocă. Matei Millo pastișa în Apele de la Văcăresci vodevilurile lui V. Alecsandri. De la N. Scurtescu (1844- 1879) ne-a rămas o tragedie raciniană Rhea-Silvia, corectă, uscată, prea convențional clasică. Capitolul XII "JUNIMEA" TITU MAIORESCU Literatura română a fost scrisă, până la întemeierea "Junimii", aproape numai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apropii mult auzul, să-l atingă marea-Ți voce, Cum truditele Picioare fruntea veșnicei mirese, Totuși un al treilea Clarul ar fi știut să Ți-l evoce: Era visul însuși (Arca închide doar perechi alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul Valéry în românește și franțuzește: J'eusse voulu, d'amour portant les pîles chaînes, Me fier mollement à la prore des nues. Constantin Nissipeanu se cufundă suprarealistic în halucinații și absurdități deconcertante, nota sa fundamentală fiind un franciscanism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce constau «stângăciile» despre care vorbește, nici să-I Îndrume concret cu folos. Tovarășului N. Negrune, tânăr Începător din Buzău, Marginaliile Îi hărăzesc aceeași soartă. I se reproduce un mic fragment din poezia Păsările negre, dar În afară de o aluzie la «pastișă», articolul nu vorbește decât despre «simboluri folosite cu multă pregnanță». (Ă). De-a dreptul formalistă și lipsită de sens apare aprecierea asupra poeziei tovarășului Dumitru Drumaru, tânăr poet descoperit și educat de Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor. Despre poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S. conține „poate mai mult dadaism decât întreaga presă românească de avangardă”. Pe de altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
implică și atitudine critică, ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc decisiv să pastișeze, adică să revalorifice omagial creația înaintașului. În privința dramaturgiei, câteva exemple de utilizare a comicului ironic descoperim în piesele lui I. Valjan Generația de sacrificiu (pentru care primește în 1937 Marele premiu pentru dramaturgie al Teatrului Național) și Lacrima, cu titluri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu se prelungește în satiră la adresa imposturii așa cum se întâmplă în ireverențioasa biografie a lui Victor Hugo întocmită de tânărul Eugen Ionescu. Observația este valabilă și în cazul lui Damian Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa cum se întâmplă de pildă în basmul Dă dă-mult ... mai dă-dămult, sau în Smărăndița. În O zi solemnă, în schimb, printr-un neașteptat dar categoric "etc." este "sucit gâtul" unei ample descrieri a cadrului natural, într-un stil ce pastișează o manieră detestabilă de a scrie: Mizilul!... Așezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe o grădină se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]