338 matches
-
operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi auzi iubita cum ciripește? ― Chiar Yvonne Rossignol? Vai, ce curioasă sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema, Tosca, Madame Butterfly. În timp ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-am știut nimic. Măcar să-l mai fi văzut o dată! Mihaela izbucni în plâns. Bietul moșneag, înainte de a pleca în neființă tot avusese un gând pentru noi... Îi lăsase Mihaelei, prin testament, albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol și plăcile de patefon care-i plăceau atîta! Și acum avocatul venise să i le aducă. ― Dar casa, cui a rămas? l-am întrebat într-o doară. ― Unui nepot de soră. (Și noi care ne credeam singurii lui nepoți!...) ― Și ce face? Se mută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grade luate , de oriunde ar fi venit el. Și eu ce să fac? Nu aveam nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aveam nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina prietenos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina prietenos cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră. Hai să facem ceva pentru tineret. Dar n-avem cămin cultural! Ei, și? Și am început șezătorile în una din sălile de clasă. Lecturi, puțină muzică la patefonul directorului, șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fapt ce acum, ca tată îmi crea un fel de obligație, mai ales că-mi era și naș de cununie. Pe de altă parte, când făcusem cununia în Ismail, mai precis în suburbia Copan-Bolca, la mica petrecere cu lăutari pe patefon luase parte și bunul meu prieten, locotenentul Bratu Petre căruia îi promisesem că o să-l am în vedere ca naș. Acum nașii Vernescu susțineau că primul născut trebuie să fie botezat de nașii de cununie. Ce să facem? I-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acest nume, unul dintre cele mai fai moase la vre mea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-și mai amin tesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă de vocea nazalizată care ieșea din patefoanele cu înregistrări extrem de proas te. Pe vremuri, ca să înregistreze un cântec, cântă rețul trebuia să-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile „Pathé“, chiar și cele de calitate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică însoțită de niște țăcănituri metalice, a intrat. Poenaru ocupa o singură cameră, mărișoară, cu un singur divan în ea. Într-un colț al camerei, lângă patefonul pus direct pe podea, o fată blondă bătea step, la disperare. În colțul opus, o altă blondă spăla ceva într-un lighean alb. Poenaru se odihnea pe divan. Când a dat cu ochii de Constantin, s-a ridicat în coate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care le cunoștea : „Ia la tuka !“. Constantin s-a așezat ca vrăjit lângă el, pe divan. Nu-și mai lua ochii de la ligheanul alb și de la blonda care spăla. „Fetelor !“, a strigat Poenaru, „e prietenul meu din București...“. Blonda de la patefon s-a făcut că nu-l aude. Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă, fac un număr de step împreună...“. „O știu“, a bâiguit Constantin. „Tot ce se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bună. Atâta doar că e cam rea de muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-o fi îndrăgostit și atunci... „Să se îndrăgostească Maria ? N-o cunoști... Ea e total lipsită de orice sentimente...“ Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui de găină și un alt camion care transporta sos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trei ori fratele meu blând. Spuneam : nici unul dintre noi nu are dreptul să-i disprețuiască slăbiciunea. Nici unul dintre noi. Rămână deci, să doarmă, netulburate, pe sub sălcii, fragmentele de oase și de carne ale întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța) un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâna la inimă și la obrajii înfierbîntați. ― Ce nebună mică ești tu, Melania! În realitate, n-ai mai dansat de mult și, recunoaște deschis, tare ai avea poftă s-o faci. La urma urmelor, nu înțeleg de ce n-ai pune patefonul: Jalousie și Comparsita! Nu, nu, nu! Fii înțeleaptă! Să medităm acum puțin la scrisorica găsită de domnul Dascălu. Nu zău, arată-mi un singur om căruia i-ar putea trece prin minte că hârtiuța a ajuns în vestibul dusă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu face-o salată de cartofi așa de bună ca Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câte-o băutură bună. — N-ai o aspirină, dragă? — Vai, Irene! Ce musafiri leșinați mi-a fost dat să am! Ia-ți ceva de băut. Așteaptă să vină bătrânu’. O să ne simțim bine. Tu și cu dânsu’ puteți dansa după patefon. — Să dansez? Nu-mi arde să dansez cu nici un bătrân. Ș-afară de asta, mi s-au umflat picioarele azi după-masă, în timp ce călcam halatele alea. — Irene, nu se poate să-i strici chefu’, fetițo. Să-i fi văzut mutra când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toți prieteni. — E-n regulă, se supuse domnul Robichaux. Luă mâna alb-albăstruie a lui Angelo și-o scutură fără vlagă. Ce drăguț! se bucură doamna Reilly. Vino și așează-te aici pe sofa, Claude, și Santa poate da drumu’ la patefon. În timp ce Santa punea o placă, Angelo, trăgându-și nasul cu un aer puțin zăpăcit, se așeză pe scaunul de bucătărie în fața doamnei Reilly și a domnului Robichaux. — Nu-i așa că-i frumos? strigă veselă doamna Reilly, peste zdrăngăniturile asurzitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Hei, dați-i drumu’, Irene și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului, în timp ce ieșea veselă din cameră. Cei trei musafiri, transportați de ritmul îndrăgit al patefonului, cercetau în tăcere pereții trandafirii și modelul floral de pe linoleum. Apoi, dintr-o dată, doamna Reilly strigă spre cei doi domni: — Vai de mine! Ignatius tocma’ dădea drumu’ la apă-n cadă când am plecat și pun pariu c-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fumului și al ochelarilor de soare. Asta ce-a mai fost? întrebă Lana în cele din urmă. — Singura pomană pe care o s-o dai tu orfanului i-un sifilis. Nu mă mai toca la cap cu patefonu’, mama lui de patefon. Cum mă dumiresc ce-i cu orfanu’, chem eu singur poliția. M-am scârbit și mi s-a făcut lehamite să lucrez aci-n bordelu’ ăsta și plătit sub salaru’ minim ș-amenințat to’ timpu’. — Ei, copii, n-aud nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar. — Divin, fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar. — Divin, fantastic, atât de uman, spuneau ei despre vocea din tabernaculul electric. Ochii și albaștri și galbeni se plimbară de la acest ritual spre restul camerei în care musafirii se atacau unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șadă sau să se relaxeze, ci mai degrabă să pozeze, devenind la rândul său un fel de mobilier uman, menit să întregească, cât mai bine, decorul. După ce Ignatius studie încăperea, îi spuse lui Dorian: — Unicul articol funcțional de aici este patefonul, care din păcate nu-i bine folosit. E o cameră fără suflet. Fornăi tare și disprețuitor, în parte din cauza camerei și în parte din cauză că nimeni dintre cei de acolo nu-i dădea atenție, deși întregea și el decorul la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]