318 matches
-
inuman, și autorii de bandă desenată cu super-eroi renunță la critica socială și la încărcătura politică, optând pentru un divertisment facil, pe bufonerii adesea penibile, ceea ce se soldează cu o scădere drastică a vânzărilor (Green Lantern este anulat, Batman devine paternalist și lipsit de umbre, iar Superman, exemplul cel mai elocvent, preluat din 1947 de către Mort Weisinger, după ce creatorii săi pierd prin proces drepturile asupra lui, se îndepărtează vertiginos de "cruciatul social" din timpul Crizei și al Războiului, dar și de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Nimic mai potrivit decât amara constatare a lui Céline: "lupta conta miturilor vremii a devenit imposibilă, miturile se apără bine". Fig. 19 Relativism în maniera "Hara-Kiri" Dar în Franța banda desenată a fost privită vreme îndelungată cu mefiență, în mod paternalist, condescendent (poate și datorită satirei politice vehiculate în această formă). În lumea academică se manifestă cu tărie o ostilitate față de imagine (organizându-se adevărate cruciade împotriva televiziunii), însă există și imagini acceptate ca "bune", "raționale", precum hărțile, graficele, și chiar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
controlați și supravegheați; • oamenii nu resping responsabilitățile; • grupul reprezintă structura de bază într-o organizație (se pune accentul pe crearea unui spirit de familie în organizație); • vechimea în muncă este factorul major în determinarea unei promovări sau creșteri salariale; • atitudine paternalistă față de subordonați (modelul japonez care se preocupă atât de situația angajaților la serviciu, cât și de situația din viața personală); • deciziile se iau prin consens, procesul decizional funcționând pe baza concepției că schimbarea și ideile noi trebuie să vină mai
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
motivația subordonaților o constituie frica și sistemul de sancțiuni, iar comunicarea se face aproape exclusiv de sus în jos; • stilul autoritar-binevoitor - controlul este strict menținut la nivelul conducerii superioare, pretinde ca subordonații să fie loiali, docili și aserviți, managerul tratează paternalist subordonații și acceptă mai multă comunicare de jos în sus; • stilul consultativ - presupune încredere parțială în subordonați, solicită deseori idei din partea membrilor organizației, însă majoritatea deciziilor se iau de către conducerea superioară, unele aspecte ale controlului sunt delegate în josul piramidei ierarhice
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
tabuurile - problemele care nu pot fi abordate și discutate sunt ca și inexistente (deci nici nu merită să fie rezolvate); - cenzura substitutivă a supraeului - aplicarea normelor etico-morale dobândite în copilărie de la adulți autoritari împiedică, mai ales în societățile cu tradiții paternaliste, ieșirea dintr-un anumit cadru conceptual și cultural, inducând respectul orbesc față de tradiție; - raționalizarea excesivă a unor tendințe reformiste ca modalitate de abordare în culturile europene de tradiție greco-romană și creștină (totul trebuie făcut cu rațiune și logică, eliminând pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
cel de al doilea ezitant (sau îngăduitor). Stilul relațional (cu orientare mare pe relațiile umane și orientare scăzută spre sarcină) este eficient când este determinat de interesul autentic pentru oameni, de încrederea în ei, și ineficient când se datorează abordării paternaliste a oamenilor, ceea ce creează la aceștia sentimente de dependență și le scade spiritul de responsabilitate. Primul tip de conducător este numit promoter, celălalt misionar. Stilul dedicat (orientat masiv pe sarcină și extrem de puțin pe relațiile umane) este eficient dacă orientarea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
o formulă schematică. Pe de o parte, Biserica și-a menținut impactul religios asupra maselor. În același timp, Biserica s-a trezit contestată și efectiv zdruncinată de noile obligații față de o societate imatură, care suferă și astăzi de complexul asistenței paternaliste. Odată cucerită libertatea politică, Biserica a avut îndrăzneala să ia poziție în chestiunile acute ale societății postcomuniste, cum ar fi avortul, prostituția, drogurile, noua etică sexuală sau eutanasia. După cincizeci de ani de servitute ideologică, cuvântul Evangheliei a devenit din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei vieți în armonie cu schimbarea inimii (...), este o convertire care trece de la inimă la fapte și apoi către întreaga viață creștină”. Pe de altă parte, este necesar ca preotul-confesor să fie atent să nu cultive față de penitent o atitudine „paternalistă”. Aceasta ar fi un abuz și o piedică, atât în calea unei percepții corecte a lui Dumnezeu, cât și în respectarea libertății penitentului în a crește în viața de credință în mod responsabil. Pentru a-și împlini cum se cuvine
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Bălcescu 726. Unele din gesturile și declarațiile participanților la primele mișcări politice ale anului 1866 arătau clar că exista, dincolo de ceea ce se întâmplase la revoluția de la 1848, dar și prin Constituția din 1866, o continuare a unui tip de guvernare paternalist și autoritar specific țărilor de tradiție culturală ortodoxă, dar nu doar lor727 . Treptat, dincolo de neliniștile specifice perioadelor de început ale oricărui regim politic, încep să apară unele semne de întrebare în legătură cu profunzimea schimbărilor mult așteptate din partea noilor guvernanți 728. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
și educarea unor deprinderi de educație civică. Copiii vor trăi Într-o societate diferită de cea a părinților lor. În consecință, ei trebuie educați pentru viața reală. Caracterul familiei s-a schimbat și el. Societatea modernă nu mai admite familia paternalistă, În interiorul căreia tatăl avea drepturi totale asupra copiilor săi. Societatea deschide posibilități de alegeri multiple În fața copiilor, iar părinții trebuie să Înțeleagă faptul că ei nu mai sunt pur și simplu niște șefi adulți pe care nu Îi poate controla
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
și reacția la același tip de tratament medicamentos. De aici, tot atâtea reflecții cu privire la evitabilitate și imputabilitate. Pe plan european, se încearcă preluarea și adaptarea măsurilor deja verificate peste ocean: identificarea riscurilor, documentarea minuțioasă a dosarelor, renunțarea la atitudinea tipică paternalistă în relațiile medic-pacient și acordarea dreptului la autodeterminare pacientului și, în acest sens, oferirea de explicații detaliate cu privire la toate etapele și procedurile relevante pentru ameliorarea stării de sănătate a acestuia. Sunt de remarcat și alte procedee 1: anchete epidemiologice, utilizarea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
atotputernicia „raționalității” moderne sunt ilustrate, în continuare, fără părtinire, cu scopul exclusiv de a sugera că lumea a început o nouă odisee pedagogică. În orice caz, cei doi Wilson - Leslie și Brent - par a deschide, cu timiditate și fără pretenții paternaliste, calea care duce spre teoria generală a curriculumului și spre designul curricular ultramodern. 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumuluitc "15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului" „La început n-a existat decât curriculumul!” „Curriculumul” ca atare! - și nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sprijinirea proprietății private. Economia nu trebuie să devină un scop în sine, ci să urmărească o dreptate socială realizată prin intervenția statului doar când piața este dereglată. Este acceptat sistemul capitalist, ceea ce o diferențiază de catolicismul social, fiind criticate elementele paternaliste și sprijinite reformele de structură. Un al patrulea principiu este justiția socială internațională, putând fi dat ca exemplu Convenția de la Lomé din 1975 între CEE și circa 50 de țări în curs de dezvoltare. Principiile economice sunt comune, însă aplicarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Freppel și de economiști ca Charles Périn, la Louvain, sau Joseph Rambaud, la Lyon, care respingeau ideile etatiste și dezvoltau ideile răspîndite mai ales de industriașii catolici din nordul Franței grupați în Asociația Catolică a Patronilor din Nord, de orientare paternalistă și antietatistă 5. Prin enciclica Rerum Novarum (15 mai 1891), magisteriul pontifical recunoaștea caracterul foarte grav al problemei sociale și stipula dreptul Bisericii de a interveni chiar în momentul cînd, în Franța, drama din Fourmies de la 1 mai 1891 scotea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
drama din Fourmies de la 1 mai 1891 scotea în evidență pericolul unui război social. Pentru creștini-democrați, aceasta a devenit o adevărată cartă socială. În mod cert, catolicismul social nu se identifica numai cu aceștia, departe de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o ruptură cu viziunea providențială despre societatea împărțită în săraci, care trebuiau să se resemneze
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rolul Statului. Și invers, ei s-au putut distanța față de anumite opțiuni. Evoluția critică privind cooperatismul, care a cunoscut o puternică dezvoltare în Quadragesimo anno, este un exemplu. Această idee care plăcea catolicismului a fost aplicată în regimurile autoritare și paternaliste de inspirație creștină, ca în cazul Austriei lui Dollfuss sau al Portugaliei lui Salazar, dar ea a fost susținută și de persoane ostile acestui tip de regim: criza anilor 1930 a dus la aceasta. Confuziile erau mari. Corporațiile au fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Staatsmann (1931). Autoritarismul s-a manifestat printr-o luptă implacabilă dusă împotriva socialiștilor puternici, a căror insurecție a fost brutal reprimată în iulie 1927 la Viena. Dollfuss, ostil parlamentarismului, pătruns de misiunea Austriei catolice, visa la un stat creștin, autoritar, paternalist, cu o bază corporatistă. În martie 1933, a suspendat Parlamentul, a fondat Frontul Patriotic, destinat să înlocuiască partidele începînd din 1934 și să joace rolul de partid unic după dizolvarea Partidului Social Democrat și a Partidului Creștin-Social. Sprijinindu-se în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fotolii guvernamentale sau statutul de partener al coaliției guvernamentale. Partidele dreptei radicale variază în mod considerabil, dar în general ele posedă un număr de caracteristici comune, printre care ultranaționalismul populist, care justifică impunerea de limite asupra libertăților democratice în favoarea formelor paternaliste decizionale. Lideri harismatici portretizează societatea ca fiind divizată între "popor" și elitele corupte. Exercițiul de înțelegere a comunității politice în termenii de "noi împotriva lor" definește și mai mult rețelele exclusive de acces la resursele politice și imagistica naționalistă. Pericolul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
toți (mai puțin PCR, factorul conștient al societății noastre), simplul cetățean, omul simplu, omul de pe stradă. Acesta este mesajul pe care l-au primit și îl primesc cei care nu fac parte dintr-o elită conducătoare sau dintr-una simbolică. Paternaliștii se dau în vânt după monopolul pe discernământ; și apoi se miră ipocrit când opera lor de infantilizare a populației adulte reușește. Se miră și se legitimează prin aceasta. În esență, autonomia personală este un concept de natură etică, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
face politici care conduc la polarizare socială. Despre caracterul „criptic” al conținutului integrării europene se spune că este o minciună prin omisiune, în interesul binelui public. Dacă oamenii ar ști ce-i așteaptă prin intrarea în competiție transnațională, susțin politicienii paternaliști, se vor speria și nu vor mai dori integrarea. Cei tineri vor beneficia de pe urma faptului că nu a existat un consimțămînt informat. Cazul nu este scuzabil etic. Experimențele pe cetățeni nu sunt pemise! Deci: Informează cetățenii corect, inteligibil și din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nici măcar informațiile despre necreștinismul și imoralitatea unor înalți ierarhi n-au clintit încrederea în Biserică, devenită, în condiții de degringoladă a valorilor, un reper în criza de repere. Dar ceea ce mi se pare riscant este faptul că președintele alimentează mentalitatea paternalistă. După 1996, Emil Constantinescu a fost beneficiarul câtorva moșteniri care i-au favorizat imaginea: avea binecuvântarea lui Corneliu Coposu, figura-simbol moral a opoziției, se adresează omenește și deschis interlocutorului, a avut o campanie axată pe imaginarul popular legat de figura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și mai are încă media și societatea civilă de partea sa. Pe cea din urmă a atras-o parțial la guvernare prin intermediul Alianței Civice și a liderilor sindicali. Premierul actual, Victor Ciorbea, e caz notoriu. Președintele continuă să alimenteze mentalitatea paternalistă prin accentul care îl pune pe grija sa față de suferința oamenilor simpli, grijă care îl macină sincer, dar contraproductiv. Aceasta nu-l determină să schimbe un premier ineficient, nici să amendeze guvernul când dă ordonanțe de urgență neconstituționale (vezi cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
conducerile tind să devină „centrul vital” și să se polispecializeze. Ele fac de toate, se ocupă cu de toate. Există rar o diviziune clară a atribuțiilor, mecanisme de feedback și de evaluare din exterior. Din cauza supraimplicării, conducerile tind să fie paternaliste, să trateze universitatea ca pe un domeniu privat și să se atașeze de instituția universitară ca de propria familie. Din acest motiv este firesc să accepte greu să renunțe la poziția pe care o au. Rectoratul, decanatul și șefia catedrei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
oamenilor le trebuie o lume care să își facă o politică orientată astfel. În societățile în proces de democratizare, cum este și cea românească, probleme cu autonomia personală au și bărbații. Un regim totalitar face oamenii dependenți de statulxe "„stat" paternalist. O politică democrat-liberală este încă dificilă, și nu foarte populară. În condițiile în care mulți oameni sunt orientați spre strategii de supraviețuire, valoarea siguranței este adesea mai mare decât cea a libertății 32. În opinia mea, marca cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
În condițiile în care mulți oameni sunt orientați spre strategii de supraviețuire, valoarea siguranței este adesea mai mare decât cea a libertății 32. În opinia mea, marca cea mai importantă a societății românești postcomuniste este conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga (etatist, paternalist, colectivist). Și totuși, în aceste societăți se naște și se dezvoltă treptat o clasă de mijloc, cea care de obicei devine avangardă a valorilor modernizării și este interesată în autonomia persoanei. Cum femeile se confruntă cu mai multe chipuri ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]