2,501 matches
-
aici, între Slobozia și Giurgiu, rușii mâncând bătaie ca și la Silistra. Apucându-se de chefuri și jucând cărți, el se lenevește, imputându-și mereu lenevia ca pe un păcat greu. Ajunge chiar în pragul unor grele depresii, ca aceea patetică, notată la 1 august 1854: “...Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă mâine nu fac nimic, mă împușc.” Nu era prima dată. A doua zi, însă, 2 august, criza îi trece. După cum notează pe scurt: “Dimineață am scris puțin la
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
pregătește să ne prăjească pe plită. Mă răcoresc în iarba tehuie și-n resturile cinei de sâmbăta seara printre blocuri. La confluența lui treisprezece cu treisprezece bis, istoria municipală își dă poalele peste cap, rânjește mânzește. Calina Canina Karina latră patetic la cerul abstract și senin. Îi răspunde răgușit și hapsân, istoria municipală, paceaura bătrână, ascuțindu-și caninii galbeni, tociți, pregătindu-se să devore ce-o mai rămâne din noi după ospățul pantagruelic, alzhimeric , de sâmbătă seara, al bunului Dumnezeu dintre
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
plecarea din țară a autoarei. Le avem azi și în versiune românească. Ridicate pe suport biografic, aceste romane refac punțile cu lumea lăsată în urmă de autoare, evocată și în poeziile de început. Este lumea bucureșteană a periferiilor, pasionată, vitală, patetică, uneori crudă, alteori sordidă. Relieful fantastic al întâmplărilor aduce sugestia că există un sens ascuns al lucrurilor și o forță deasupra care dictează toată desfășurarea și tot cursul destinelor omenești. Măcar ceva și despre Jurnal suedez, marele jurnal al Gabrielei
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
voi din cauza mea?-) și m-a scos după tipic la tablă. Crețu, cunoscându-și mârlanul stâtea pe catedră cu o mâna sub falcă și cu alta mângâind prăjina. Mi-a cerut să descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc, nota trii. Știu
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-a dus - reprezentări ciudate și patetice, care nu ajung, oricît s-ar strădui, la atenția și înțelegerea noastră; or, acele cuvinte notate sub dictarea imperativă a clipei, fiind mai mult decît simple fotografii sau înregistrări mecanice, sunt singurele care pot păstra suflul vieții - ele sunt sufletul
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
de la suportul unor teze constante, obsesive. În micul roman de debut, Singuri, 1968, autorul introduce, în condițiile obișnuite ale defazării literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași, comercianți sau intelectuali bovarici, are
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
prefață sensibilă și informată, scriitori din care aproape toți au confirmat aprecierile lui Emil Giurgiuca. Cea de-a doua antologie Transilvania în poezia românească este o istorie poetică a Ardealului ca tărâm al suferinței românești, cuprinzând mai cu seamă un patetic și convingător protest liric împotriva Dictatului de la Viena, care sfâșia Transilvania în toamna anului 1940. În fine, Emil Giurgiuca este unul dintre cei mai harnici și mai talentați traducători din literatura maghiară, comparabil cu Ion Chinezu, criticul de la Gând românesc
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
RADICAL DIN ZERO trece trenul peste imboldul vertical și iată refrenul: gestul nu-i ancestral cel mai patetic se distinge prin zloată nici-un reproș: se sinucide o fată fugă din cercuri e o probă abjectă tușim și miercuri: raza nu-i prea directă bombe pecingine surprind piramidele Doamne Împinge-le: ne rod stupidele pântecul pântec soldații nu vor
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
ai săi, parcă, Îndoit, sastisit de zădărnicia Întrebărilor acesteia, Octavian Paler conchide, ca după căderea unei ghilotine, pe eșafod: „arta adevărată nu ne-a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la un esopism par lui meme: “Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot Închide ușa casei cu dorința de a nu mai auzi nimic din ce se petrece În stradă. Sunt conștient că mă agit
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
de frazare, unele de-a dreptul opuse intențiilor semnalizate de compozitori. Câteva cazuri sunt edificatoare. În cartea lui Rudolf Westphal, Allgemeine Theorie des musikalischen Rhythmus (1880), apare o notă care - referitor la Adagio din Sonata în do minor op. 13 (Patetica) - îl acuză violent pe Ignaz Moscheles (până la transparente aluzii antisemite) de deformarea gândirii beethoveniene în ediția sa de sonate, încheind cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Pasiunea<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Pasiunea”, 140182. footnote> este un gen muzical insuficient definit, dar foarte apropiat de Oratoriu care se inspiră exclusiv din textele Evangheliilor după Matei, Marcu, Luca și Ioan și este caracterizat prin introducerea pateticului pentru a descrie evenimentele premergătoare crucificării lui Iisus Hristos, judecata, suferințele din ultimele ore ale vieții Sale, tragica moarte și înmormântarea trupului Său. La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
în însușirea celor mai diverse limbi i-au conferit o aură legendară, inspirând opere literare și memorialistice. Odobescu descrie în culori vii manifestația de simpatie și respect a tinerimii studioase din Blaj față de marele învățat, iar Iorga, într-o evocare patetică, îl trece printre "eroii neamului".
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
democratic instalat la 6 martie. Odată cu decepțiile, s-au întrezărit și semnele precursoare ale unui divorț fără precedent la noi, între aspirațiile majorității populației și hotărârile guvernului." O scenă perfect redată de scriitor (care, în general, e un admirabil stilist, pateticul său realizându-se printr-o scriitură netă) este dialogul din 21 septembrie cu Ilya Ehrenburg, mare oaspete sovietic al Bucureștiului din toamna lui 1945. Discuția are loc pe un fond de oboseală, ilustrul Ilya (de o impecabilă curtuoazie occidentală) fusese
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
sora mea de caritate!). Pisicele dorm interminabil, e-o lene, o tihnă, un godin, o descompunere a tuturor iluziilor mele de adolescent! Simt cum mă pierd, țip către voi, dați-mi cărți, dați-mi dragoste; iar am devenit idiot și patetic. Iar tu scrii ca un disperat, ca o mașină, ca o sută de mașini. Te mînă moartea din spate, omule - acum sînt macabru! Scrie-mi, fii înțelegător. Peste o lună sau două izbînda ta va fi oficială, vor fi cronici
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
naționalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe Mircea Eliade să considere că, în secolul XX, Eminescu ar fi fost un adept al extremei drepte românești, iar pe Ioan Petru Culianu să-l catalogheze pe Eminescu, naționalistul patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu". Radiografiind proiecțiile imaginare violente care par venite să umple "sublima" gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (așa cum e aceasta comentată emblematic de către Slavoj Zizek), Ruxandra Cesereanu se supune unei autoflagelări intelectuale a cărei
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic și analitic, situații și teză, disimulate toate acestea într-o bine modulată viziune, deopotrivă ironică și patetică. Deruta este un roman dialogic, cu o înscenare epică pregnantă, o narațiune analitică și hiperrealistă. O lume provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic, se înființează și piere prin propria înfățișare obiectivă. Naratorul își permite doar o ironie
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
se dedică cu abnegație sporită semenilor, interesat să ridice prin voluntariat un spital rural. Pedagogia epocii e profund asimilată! Romanul, ca toate celelalte, păstrează perspectiva înțelegerii complexe și echivoce, o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în patru părți, substanțial și adânc, o cronică fragmentară de familie, insolit și captivant concepută. În centrul ei se află un copil, imediat după "eliberarea" sovietică, ajuns un tânăr care, în anii �50
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
o mie de lei!" Scena era din cale afară de înduioșătoare, traversând-o totodată o undă subtilă de ironie; așa încât mi s-a părut potrivită cu ceea ce îmi ceruse Zaharia Stancu. M-am așternut pe scris, într-un stil liricoid, ușor patetic, de un sentimentalism naiv; nu cunoșteam tehnica expunerii elaborate sub controlul virtuții literare. Am trecut pe la redacția revistei Azi, unde însă n-am dat de Zaharia Stancu, ci de Horia Liman care - fapt evident - deținea o funcție majoră; foarte autoritar
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
care, cu ingredientele cuvenite, l-am încondeiat într-una dintre povestirile volumului de care ne ocupăm. Revenind la cheia realistă a "Bazarului", trebuie să spun că privesc cu scepticism efuziunile liricoide. Nu știu să conversez duios și nici să gesticulez patetic. Îmi e mult mai aproape sarcasmul decît euforia sentimentală. Recitesc uneori pagini din primul meu roman, "Efemeriada", și roșesc între patru pereți. Îmi vine greu să cred că am fost capabil de asemenea perversiuni epice. Iar dacă mă gîndesc bine
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
spiritului... Până la urmă, așa cum ai visat dintotdeauna, ai devenit, iată, Scribul, fără să mai știi dacă ar fi putut fi și altfel, chiar când toate încercările de a te ascunde și a te rătăci și a te apăra de această patetică, poate și fericită (rareori) ruinare dovedeau mereu și iar că nu, nu se putea altfel, decât cu un preț încă și mai mare decât cel prohibitiv pe care îl plătești oră de oră." Despre scriitorul Norman Manea nu știam, atunci când
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
aventuri erotice " m-a macerat incontinuu și foarte multe din tensiunile mele cele mai nobile au fost anulate de revenirea aceluiași ridicol leitmotiv: la ce bun? ești încă tănăr, profită acum, ca să nu regreți mai tărziu etc. Amestecul acesta de patetic și banal a fost un adevărat blestem pentru mine " (9 ianuarie 1945). Pornit pe panta autoflagelării, depresiunea păndește, iar autorul rămăne zile întregi prostrat, incapabil să se apuce de lucru, indiferent la obligații. Dar Eliade se scutură de fiecare dată
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Boușcă, hidalgo trufaș al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou („panoul lui”) locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște își panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
în sat unde dormea de obicei la o vădană cu care își amăgea singurătățile iar eu mă întindeam pe patul meu sărac, beam un pahar de lapte proaspăt, stingeam lumina - în curte se auzeau hămăituri de câine - și mă gândeam patetic că meseria asta de director nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit nici să fac sluj și nici să hotărăsc asupra sorții altora - am
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
însăși substanța unei drame. Așa cum este, este jucabilă? Recunosc că-mi este imposibil să mă pronunț. Când citesc o piesă, o simt și o înțeleg în general, dar nu o văd niciodată. Este evident că asta comportă un surplus de patetic și de teatru în teatru - dublă dificultate care pretinde profunzime și acrobație din partea actorului. Jucabilă sau nu, faptul este la drept vorbind secundar. Ceea ce este important, pentru mine în orice caz, este că e vorba despre o operă în care
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]