734 matches
-
la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inserția gratuită (pentru impresie) a unor sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales subiecția și comunicația) imprimă discursului accentele unui patetism căutat. De fapt, întregul text caragialian (în substanța sa antiretoric și antiproclamativ) face haz, prin ironie antifrastică, de situația deplorabilă a vieții intelectuale și artistice românești. Comicul expunerii anunță, în unele pasaje, surâsul zeflemitor al denunțului public arghezian: "Societatea noastră
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginația infantilă proaspătă, ingenuă, nestrunită, transcende în fabulos: "Lecțiile s-au suspendat. / învățătorul R.M. / ne-a aranjat în rând / și ne-a dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui Ion Barbu (cel din După melci) merge la țintă: "Eram copii proști și tehui / și am început să bocim în jurul lui..." Poet al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lasă îmblînzită în colinde, argonauții încheie misiunea în chip culturalizator); caracterul bipolar al simbolurilor - apa primordială/soarele atotbiruitor. Sunt forme favorizate de regimul ambiguităților, obișnuite în mitologiile arhaice cu fond neolitic. Nicăieri nu au loc bătălii sîngeroase și încărcate de patetism uman ca la Troia. Se pun în scenă numai înfruntări formale, „principii”. Protagoniștii doar își anunță prezența, gălăgios și în fală. Decid simbolurile reprezentative în împrejurări semnificative. Solare: naștere, întemeiere; acvatice: moarte, renaștere. b. Mioara năzdrăvană Oaia face figură aparte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
turmele pe lungile drumuri ale transhumanței, zona fiind intens însămînțată cu numele românești ale proprietarilor de turme. Nu se debarasează ușor munteanul de obiceiurile moștenite de acasă; dacă pornește din loc, ia cu el și muntele. A afirmat-o cu patetism Ion Creangă în Amintirile sale și au dovedit-o practic, pe teren, cu documente statistice, echipele sociologice conduse de Anton Golopenția, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dincolo de Bug și de Nipru, unde au descoperit mulțime de sate românești
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prin avansarea pedalei ostinato spre registrul extrem grav (stabilindu-se pe rezonanța tonalității de ), plasarea disonanței armonice creată prin suprapunerea acordului major și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai puțin la sintaxa acțiunilor sau la asamblarea discursului, după cum nu exclude nici „infidelitatea”. Căci, în realitate, interpreta regizează ea însăși comportamentul bărbatului la care „mărturisirea propriilor trăiri” se combină cu „reprezentarea lor” (prin prelungirea în ficțiune a ipotezelor, dedublare, patetism, montaj ș.a.), personaj care urmărește astfel „nu numai să fie cât mai autentic, ci și să arate că este”, devenind „un actor în accepțiunea cea mai strictă a termenului”. Cât de profund a fost contactul cu proza lui Anton Holban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și în versiunile românești ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt păstrate cu o știință precisă a echivalențelor lexicale și a tehnicii versificației. De asemenea, traducerile în engleză din poezia noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
el singur prin propriile lui acțiuni, care pot fi variate și diferit orientate, dar au același obiectiv: apărarea și promovarea spiritualității românești celei autentice”, consecventă cu propriul program, țintind spre literatura de bună calitate, nu întotdeauna ferită de un anume patetism și de exaltarea naționalistă, D. se înscrie în presa românească ca o Invitație la cavalerism (John Halmaghi, articol-program, 1-2/1975), slujind cu tenacitate ideii că „Numai cavalerii biruiesc în istorie, niciodată mișeii și lașii”. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță în De dragoste de țară (1967), unde steaguri fâlfâie deasupra șantierelor în „lumina lunii August” și se aude „Cântarea României Socialiste”. Titlul unui poem de aici va deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin Spațiile somnului (1969), poetul revine la răvășitele lumi interioare, la introspecție, dar și la prospectare, la ceea ce el numește „adâncul obscur”, „izvoarele somnului”, visul „haotic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
a scrie (aproape singur, sub cele mai diverse pseudonime) revista „Veselia” sau periodicele speciale „Biblioteca Marion”, „Marion la expoziție”, prolificul autor pătrunde într-o realitate pitorească, de bâlci, unde se râde fără răutate, iar dramele pasionale se consumă, într-un patetism ridicol, pe străzi și la baluri. După ce publică facila comedie Talmeș-balmeș (1885), el reunește un număr de proze mai întinse în Viața la mahala. D-avalma (1893). Concurând pentru Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, volumul a fost respins și criticat pentru superficialitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor, Flămând, Petrarul) sau prin care se încearcă transmiterea fiorului mistic (Cristos a înviat, Cruce, Rugăciunea păstorului, Potop), stângăciile determină efecte contrare celor așteptate, adesea ridicole din cauza patetismului exacerbat: „Înzdrăvenit de-alt gând, pornesc, / Pe cel sătul să-l întâlnesc: / Să-l strâng de gât și să-l silesc / Din ce-are mult și mie-un dram / Să-mi dea - să am!” Majoritatea compozițiilor nu sunt altceva decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
al cărui cuvânt era o vrajă”, tumultuosul N. Iorga, foarte inteligentul, causticul orator P. P. Carp, apoi Take Ionescu, Al. Marghiloman, Duiliu Zamfirescu, ca și Barbu Delavrancea, în portretizarea căruia autorul împrumută inspirat câteva trăsături dominante ale celui evocat, precum patetismul, stilul metaforic. Alteori medalionul rămâne încrustat într-un panegiric (semnificative sunt textele din Momente solemne), concentrând esența morală a personajului, ca în cazul regelui Carol I, al lui I. C. Brătianu, N. Iorga, Octavian Goga. Virtuțile literare ale memorialisticii nu pot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
istorice și una a legitimității populare). În acest caz, regalitatea ca formă de recuperare a trecutului și vectorii ei au reprezentat centrul unei dezbateri angajate, cu multiple fațete, cu polemizări neprofesioniste, departe de gâlceava unor istorici angajați, cu resentimente, cu patetism și cu multe elemente caracteristice tranziției pricinuite de dispariția unui sistem totalitar. Astfel, aducem aproape două materiale jurnalistice interesante, care dau măsura reconstrucției memoriei instrumenta lizate și utilizate În câmpul politic, cu privire la moștenirea privind regalitatea și resorturile ei prezente. Ele
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
de stat și a abdicat după o „catastrofă națională”, Mihai I a fost un „partener comod” prin colaborarea cu cele două regimuri extremiste și cu cele două „puteri ocupante”, Germania nazistă și U.R.S.S. stalinistă . Deși „imaginea regelui pribeag” provoacă „patetism”, aceasta este analizată critic de autorul analizei. Ceea ce reproșează Pavel Câmpeanu este practic modul În care Mihai poate fi considerat o soluție viabilă, plecând mai ales de la trecutul său. Investirea și recunoașterea sa ca rege În timpul statului național-legionar, lipsa sa
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
Zaciu, Lancea, 9-24; Doinaș, Lectura, 154-159; Cristea, Faptul, 42-49; Lit. rom. cont., I, 207-210; Sângeorzan, Conversații, 158-162; Paleologu, Ipoteze, 267-273; Tomuș, Mișcarea, 79-82, 180-182; Martin, Paranteze, 53-55; N. Steinhardt, Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Cândroveanu, Printre poeți, 13-20; Doru Scărlătescu, Geo Bogza, București, 1983; Ștefănescu, Dialog, 146-153; Leonte, Prozatori, I, 93-101, II, 23-31; Titel, Cehov, 139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei, III, 21-23
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
cărții, anul 1980, subliniindu-se rezultatele programului de reconstrucție și sistematizare inițiat de președinte. Paradoxal, dacă În primul volum tonul alternează Între tristețe și speranță, În cel de-al doilea pendulează Între entuziasm isteric, definit ca „optimism funciar”, vindictă și patetism exacerbat. 8. Spre deosebire de primul, cel de-al doilea volum are o structură antitetică pe trei paliere: a) Înfruntarea dintre doi adversari ireconciliabili, stihia și forța solidarităților dirijate de un lider luminat, exponențial, Nicolae Ceaușescu; b) distrugerii Îi corespunde reconstrucția, necesitând
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
care se vede întemeind și întrebând lumea prin cuvânt. Specific este faptul că această trufie nu aparține demiurgului, ci truditorului încăpățânat care ară țarina poeziei și sfidează spiritul elitist. În Poeme (1971) se simte o domolire a confesiunii rebele, a patetismului recalcitrant și contestatar. O schimbare a perspectivei se poate observa clar în Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973), în care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
poem, cel despre penitență, a fost descoperit de cardinalul Pitra și este intitulat Dezvinovățirea în fața lui Dumnezeu prin penitență (De satisfactione poenitentiae), fiind o adevărată cîntare de penitență în 212 hexametri. Poemul e însuflețit de o anume emoție și de patetism; examinat din punctul de vedere al metricii clasice, așa cum se putea face parțial în cazul lui Draconțiu, un scriitor anterior cu șaizeci de ani, se dovedește plin de defecte. Celălalt cînt amintit de Isidor s-a pierdut; nu pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu siguranță, de ascuțimea observației, de dialogul viu, colorat, fără artificii. Au fost semnalate „calități pur teatrale” în construcția dramatică, dar și o ținută literară „îngrijită până la rafinare”, care e în detrimentul caracterului scenic, precum și unele „izbucniri de senzualitate” sau un patetism cam artificial. SCRIERI: Garoafe roșii, București, 1914; Rozina, București, 1919; Cântări pentru pasărea albastră, București, 1922; Șapte gâște potcovite, București, 1932; Întregire, București, 1936; Vreau să trăiesc, București, 1937; Claudia Millian despre Ion Minulescu, București, 1968; Cartea mea de aduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
caracter social, căruia îi conferă valoare de simbol. Desprinse din mediul rural (Ploaia din iunie), militar (Moartea tânărului cu termen redus) ori muncitoresc (Uzina vie, Revoltă în port), aceste momente de viață (oropsită) transmit un fior umanist autentic, al cărui patetism este însă mult diminuat de tezismul ostentativ. SCRIERI: Ploaia din iunie, în Nuvele inedite, București, 1935; URSS azi, Craiova, 1935; Nuvele, București, 1948; Revoltă în port, București, 1948; Șomaj fără rasă, București, 1948; Uzina vie. Ploaia din iunie, pref. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
epic", model având la bază un "proces creator în 2 timpi": 1. "o juxtapunere de momente în expresia lor brută, aproape neromanțată" (potrivit criticului ieșean, fără a avea nimic senzațional, materialul "brut" poate fi salvat prin "finețea analizei psihologice și patetismul expresiei"); 2. "încatenarea episoadelor într-un organism unic, după cerințele interioare ale problematicii cărții" (Ioan Holban, op. cit., p. 37). 163 Remo Bodei, Senzația de déjà vu, traducere din limba italiană de Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009, p. 94. 164
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
solemn exaltată”. Într-adevăr, acum ca și mai târziu, poetul își construiește versul imnic, ridicând în proiecții deseori grandilocvente banalul existenței. Se înșiruie cânturi, organizări ciclice, confesiuni, cuvinte febrile, asocieri livrești cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
Cleopa trăiește isihasmul, coborârea în inimă. Pleacă de la Târgu-Neamț cu regretul că discuția atât de interesantă cu acest părinte, a fost atât de scurtă. Omul universal, cosmopolitul gen Culianu și românul gen Eliade se reîntâlnesc în Moshe Idel dar fără patetism. România lui Moshe Idel este una a culturii, a cărții, și nu una reală care s-a dovedit dintotdeauna prea strâmtă pentru personalitatea lui cuprinzătoare. Marii oameni ai lumii se întâlnesc iar cărțile lor sunt invitații la întâlnire adresate celor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]