733 matches
-
prea puțin de teatrele noastre și de cinematografie, atâta câtă mai avem. Ar putea să joace orice. Performanța sa din Cadavrul viu este de a fi construit cu discreție un Protasov memorabil. Drama eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
prealabil, cunoscuse atmosfera transilvăneană prin participarea, ca bursier, la viața artistică a coloniei de la Baia Mare. Personaj tipic pentru lumea contradictorie a asfințitului de Imperiu, pentru acea atmosferă încărcată exploziv cu strigăte ale zădărniciei, cu voluptățile din vecinătatea stingerii și cu patetismele compensatorii ale diverselor profeții socio-politice, Podlipny cumulează în arta sa toate aceste dimensiuni ale unei umanități obosite și derutate, însă tocmai din această pricină cu resurse expresive și simbolice ireproductibile în alte contexte. Microexpoziția de la Ambasada Cehiei, care aduce în fața
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
lipsesc bunicul, unchiul, fratele, fiul, ginecologul, psihiatrul, cititorul, corespondentul, necunoscutul, trecătorul, călătorul - acestora revenindu-le, în general, doar cîte o singură secvență. Ritmarea acestei discontinuități se realizează printr-un leit-motiv intitulat Singură cu el, reluat în treizeci de inserții, fără patetism și fără nostalgie, ci cu simplă și lucidă constatare. În această carte, femeile nu vor conta aproape deloc. "E un defect de atenție, o carență a spiritului" pe care autoarea pretinde că ar fi moștenit-o de la mama ei. Nu
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
aruncă o altă lumină asupra episodului Sokal. Textul reprezintă varianta publicată a unor conferințe ținute de Fish la Oxford, în 1993. Păstrînd patina unei elocințe vorbite în textul scris, Fish pledează în stilul caracteristic, cu ironie și detașare uneori, cu patetism și îngrijorare alteori, împotriva politizării studiilor literare. Recunoscînd un adevăr prea familiar nouă, în România, și anume că eforturile criticului literar pot fi puse în slujba unei misiuni politice, Fish e convins că odată ce au deviat spre lumea "reală", care
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
puterea metafizicului, făcând din coada unui motan sau a unui ibric treptele unei filozofii... La Mariana Marin, accentul e pus invers. Pe un ton firesc, semi-colocvial, lipsit ostentativ de "poezie", sunt înșiruite adevărate grozăvii, fapte abominabile, suferințe inimaginabile. Ironia și patetismul, cele două fețe ale medaliei, se susțin și se contrează reciproc, așa cum realitatea și literatura mușcă, fiecare, din teritoriul celeilalte: "Refuz să mai privesc realitatea în față./ Port în brațe doar poemul acesta/ care miroase urât - câine mort./ Îl pocnesc
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
compun o veritabilă societate ce-o înlocuiește pe cea umană, o societate sensibilă, comprehensivă, compasională. Bacovia, Cesar Vallejo, Paul Celan (ultimul citat într-un motto) se află în apropiere, gata a primi un nou membru în confreria lor de un patetism sofisticat și de o sofisticare patetică: "Așa că n-o mai lungiți/ spuneți-mi odată că sînt al nimănui./ Chiar tu cămașă/ bleastămă-mi gîtul ce te-amenință/ cu jegul tău omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care a ales exilul se transpune într-una de poetică ori, dimpotrivă, revolta poeziei în propria-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială într-o estetică a disconfortului, girînd o indirectă mărturie sado-masochistă. Pe acest traseu leal "angajat", Liviu Georgescu descinde pînă la notificarea telegrafică a deplorabilului prezent
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PATETISM Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Tărziu în noapte te-am cuprins În lungi acorduri de suspine. Te-am alungat și te-am respins. Decizii scurte, sanguine. Apoi te-am strâns
PATETISM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382770_a_384099]
-
am respins. Decizii scurte, sanguine. Apoi te-am strâns din nou la piept, Să-ți simt tumultul și veninul, Să sting amarul ce-i nedrept, Admonestându-mi femininul. Aveam nevoie de truism. Cuvintele sunt prea puține! Dar am sfârșit în patetism, Jurându-mi să mă pot abține! 29.01.2017 Referință Bibliografică: Patetism / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PATETISM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382770_a_384099]
-
piept, Să-ți simt tumultul și veninul, Să sting amarul ce-i nedrept, Admonestându-mi femininul. Aveam nevoie de truism. Cuvintele sunt prea puține! Dar am sfârșit în patetism, Jurându-mi să mă pot abține! 29.01.2017 Referință Bibliografică: Patetism / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PATETISM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382770_a_384099]
-
alb, negru, griuri, costume care participă cu personajele la tot ce se petrece, care se murdăresc de var, mantii lungi care-și poartă poalele în noroi și ploaie. Lia Manțoc a reușit un amestec ciudat de eleganță și nonconformism, de patetism și cinism, costumele sînt uneori violente, alteori, uniformă pentru "masa" care le poartă. Ele personalizează extraordinar orice apariție și individualizează starea spectacolului. Nu mi-am propus să spun tot ce am în această pagină. Sînt multe detalii, lucruri de analizat
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
vinovățiilor, fervent al unei memorii purificatoare și constructive, Octavian Paler ar putea subscrie la următoarele rînduri ale autorului Ciumei: "Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Patetismul viril, cu inflexiuni melancolice, al autorului nostru este unul corectiv și reconstitutiv. Inadaptarea d-sale devine o funcție de afirmare prin opoziție și de orientare socială, cu atît mai eficace cu cît are alura unei dificultăți învinse. În iluminarea-i civilă
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la gură), indecent, exagerat, nebun și fioros, adică exact așa cum e o bună bucată din România de azi. În Anglia, să zicem, Cristian Tudor Popescu ar fi
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
exactitate sfîrșitul, dar devin chiar complicii acestuia pe care îl mai și consacră în diverse expresii nemuritoare. întocmai ca în lăcrimarele Andreei Marin, întîlnirea artistului cu propria sa moarte se preschimbă în spectacol public și se încarcă de un înalt patetism sadico-jubilatoriu. Dacă în relație cu moartea, nevoia noastră perversă de voluptăți misterioase și de spectacol pseudocultural și-a găsit această banală formă de manifestare, în privința evenimentelor și a dinamicii vieții totul intră în inventarul unei și mai cuprinzătoare comodități. în
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
și modalităților de supraviețuire, devine responsabil cu disciplina în perimetrul carpetei verzi de pe Culoarul morții (2000) ce duce direct la scaunul electric. Gardianul șef reprezintă încă o partitură ingrată pentru vedeta ce trebuie din nou să se războiască deopotrivă cu patetismul și penibilul. Nobila misiune îl obligă pe respectivul erou să-și uite de suferințele fiziologice "luate cu mîna" - nu la figurat, ci la propriu - de un condamnat la moarte dotat cu neștiute virtuți paranormale. O scenă frisonantă căci atoatebinefăcătorul e
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
recuperări. Acest episod aniversar, la prima vedere cu un aer familial și ușor provincial, are, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele și Academia Română, este preluată cu un anumit patetism și cu nenumărate riscuri de către mici fundații sau chiar de către persoane private, semnalul trebuie recepționat și descifrat cu o maximă atenție. Interesul direct al acestor medii pentru un anumit fenomen cultural, paralel cu indolența instituțiilor finanțate de la buget special pentru
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
și-aici odihnește pe veci tatăl său. Să se-ntoarcă barem preț de-un spectacol pe scena trădată la tinerețe și-n orașul adolescenței lui e-un gând căruia-i râde cu toate bateriile, dinvale până-n frunce, fără urmă de patetism ori demagogie. „În Piața Crucii nr. 2 am deschis ochii și până acum vreo trei luni, când am convins-o pe mama să se mute la București, ca să pot avea grijă de ea, acela era locul căruia-i ziceam de
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
expuse, dar unul și purtat o vreme pe cap, derizoriul fiind astfel inclus în demersul lor. În textele despre homosexualitate și lesbianism, umorul a dat nota dominantă, căruia i-au fost adăugate și unele apeluri, nu lipsite de un oarecare patetism, privid recunoașterea identității sexuale. Performenii clujeni au deci coloratura lor proprie în manifestările scenice. Fiind plecată din București, nu am putut urmări și ultimele două spectacole, creațiile Andreii Novac, Despre tandrețe și Dance a playful body, ultimul cu Istvan Téglás
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
singuri în apartamentul tineresc al lui Vona din Paris, împreună cu Ion Vartic, ei fotocopiază pe ascuns, ajutați de Mona Balotă, manuscrisele pe care nu dorea nicicum să le publice acest Kafka român, „un torturat, cu o inteligență uimitoare și un patetism refulat”. Sunt, cu toții, oameni ce ilustrează un tip de oglindire, indivizi care aplică formule de intuiție ideală pentru Marta Petreu. În fond, avem de-a face cu imagini ale memoriei afective prinse în verbialități suave, căci numai așa funcționează mecanismul
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
se simți de parcă i-ar fi deschis ușa de la baie. José Montiel ieși în izmene din dormitor. - Pepe!, strigă. - N-a venit încă, îngână soția lui, nemișcată. Pepe apăru în ușă. Avea cam doisprezece ani și aceleași gene ondulate și patetismul liniștit al mamei. - Vino încoace, îi zise José Montiel. Tu ai comandat asta? Copilul își plecă îndată capul. Luându- l de păr, José Montiel îl obligă să-l privească în ochi. - Răspunde. Copilul își mușcă buzele fără să răspundă. - Montiel
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
„Ce text echilibrat, lipsit de patetism și de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus ca să poată provoca o stopare a unei atrocități? Poate un mesaj, un text , o ruga, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scîrboasa?”, își
Oana Pellea face un apel pentru salvarea cailor din Letea () [Corola-journal/Journalistic/26365_a_27690]
-
de trăirea dialectică a prezentului. Dacă unii văd muritudinea în singurătate și detașare, Irina Petraș o trăiește plenar, ca un aici și acum dizolvat în scris și citit. De aceea literatura ei este una a prezentului lipsit cu totul de patetism ori bovarisme. E limpede că ea și-a depășit frica de moarte. Iar literatura îi oferă un spectru larg al morții. Oglinda și drumul nu este propriuzis un volum nou. Mai degrabă un Best of din studiile despre proză și
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
bolnav pe moarte atunci când face o criză de plâns, cum o să ne comportăm când o să aibă febră sau o să-și spargă doi dinți? Asta e, de altfel, chestia care mi-a atras dintotdeauna atenția la adepții acestui model de parenting: patetismul discursului și raportarea la copil ca la o ființă megaultrasupervulnerabilă, de care tre’ să-ți fie milă foarte des și pe care trebuie să o overprotejezi, ca să nu dezvolte traume. Și, în continuare, mi se pare bolnăvicioasă obsesia traumelor care
De ce prefer echilibrul în locul excesului. Din nou despre attachment parenting by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20256_a_21581]
-
Simona Tache Oamenii care trăiesc doar ca să aibă dreptate, aroganța, agresivitatea, mitocănia, misoginismul care depășește limitele jocului și ale glumei, luatul în serios până la patetism și chiar dincolo de el, duplicitatea, becurile chioare, cărțile traduse și redactate prost, complexele de superioritate, oamenii care te sună de 10 ori în 5 minute, deși e evident că, dacă nu răspunzi, ori nu poți, ori nu vrei, răutatea, ciorapii
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
prea enervantă, dar al treilea se pare că reprezintă faimoasa cireașă de pe tort. Asta nu pentru ca ar avea vreun scenariu extraordinar. Chiar dimpotrivă. Povestea e atât de copilarească încât la un moment dat e amuzant de stupidă. Avem momente de patetism eroic, dialoguri desprinse de pe Minimax, la care chiar și preșcolarii ar rămâne puțin descumpăniți, sărut pasional și clișeic cu steagul american pe fundal și câte și mai câte. Insă, un al doilea lucru e foarte sigur: Transformers: Dark of the
Transformers Dark of the Moon [Corola-blog/BlogPost/96859_a_98151]