272 matches
-
la repetiția goală a unor propoziții sacrosancte -, s-a ivit luxurianța disciplinelor secundare. Abundența filologiilor renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică a Bisericii, validate de universalismul politic al centrului ecleziastic roman. Teologii au devenit istorici ai dogmei și, mult mai puțin, pneumatofori. Încercând să se întoarcă la Biserica primilor creștini, Reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma patrologilor moderni, un fapt dificil de acceptat. Totuși, rezultatele exegezei operei evagriene întreprinse de Gabriel Bunge OSB confirmă universalitatea criteriilor „homeopatice” necesare unei înțelegeri aprofundate a scrierilor duhovnicești. Ni se pare pilduitor faptul că cei care au perpetuat de mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de eleniști, bibliști și patrologi români, care pregătesc traducerea LXX În cadrul Colegiului Noua Europă din București. Se lucrează după ediția Rahlfs, În colaborare cu savanții francezi și nu numai; aceștia din urmă semnează o parte din introduceri și din note. Colectivul românesc este alcătuit din
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îi era foarte greu să-și procure cărțile de care avea nevoie pentru cercetările sale și, În pofida câtorva ieșiri În Occident, Începând cu anii 1960, el a rămas până la sfârșitul zilelor sale mai mult sau mai puțin rupt de lumea patrologilor profesioniști. Viziunea sa patristică a avut, evident, de suferit, cum am văzut atunci când am prezentat lucrările sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura Însă În timp, În afara celor trei cărți personale și, desigur, În afara monumentalei Filocalii, este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care nu poate ține seama de criteriile enunțate de Luther acum patru sute de ani ? CB: Fraza lui Luther ar trebui recitită mereu de ateii care se pretind, cel puțin În Occident, urmași ai lui Luther și care practică biblistica ori patrologia cum ar practica schiul nautic ori saltul cu parașuta. Convingerea mea adâncă este că nu se poate intra În adâncimea textului biblic fără calitățile Înșirate de Luther. Dar ce ne facem cu tabăra „adversă”, a pioșilor semidocți, a aflătorilor În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Judas. Images of the Lost Disciple, Louisville, Londra, 2001, pp. 37-58 (unele afirmații sunt discutabile, și mai ales confuzia sistematică și tendențioasă Între antiudaism teologic și antisemitism ideologic); H. Maccoby, Judas Iscariot and the Myth of Jewish Evil, New York, 1992. Patrologia graeca 50, pp. 273 sq. Despre intepretarea nuanțată și inteligentă a lui Origen În „cazul Iuda”, cf. Samuel Laeuchli, „Origen’s Interpretation of Judas Iscariot”, În Church History nr. 22, 1953, pp. 253-268. Origen, Math. Comm. XVI. Matth. Comm. Ser
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue théologique de Louvain nr. 4, 1973, pp. 409-442. De altfel, De Halleux e cunoscut ca unul dintre promotorii ecumenismului pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ralea, Camilar. Alunec brusc în amintiri și mă văd, student ardent și timorat, împreună cu Tania pe Belgrad nr. 5 la Ioan și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
patristice și a lecturii unei părți a manuscriselor, această observație nu este deloc înțeleasă. 8. Insuficiența analizei istorice Această critică poate fi formulată în termeni destul de generali. Există impresia că diferiți autori nu au avut curiozitatea de a privi la Patrologia lui Migne, cu atât la mult la edițiile critice mai recente. Mare parte dintre aceștia lucrează pe florilegii deja tăiate și adunate și nu le repun în contextul lor, chiar și în cel mai imediat. De aceea vor cita cuvintele
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
blasfemia în Vulgate. 90 Grigore cel Mare, Dialogi, IV, 19, ed. A. De Vogüe, 3 vol., Sources chrétiennes 251, 260, 265 (Paris, 1978-1980), III, 72-74. 91 Petrus Comestor, Sermo în festo S. Magdalenae, printre lucrările lui Hildebert de Lavardin, în Patrologia Latină, CLXXI, col. 675B, si Toma din Aquino, Summa theologiae, 2.2, într. 13, art. 2 și 3 (ed. Marietti, 6 vol. [Torino, 1938], III, 79). 92 Iustinian, Novella, LXXVII, 1.1, în Corpus iuris civilis, III: Novellae, ed. R.
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
théologie mystique. Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 19542. Daniélou, Jean, Reflecții despre misterul istoriei, trad. rom. de W. Tauwinkl, Editura Universității, București, 1996. Davies, Oliver, A Theology of Compassion, SCM Press, Londra, 2001. De Halleux, André, Patrologie et Œcuménisme, Louvain, Peeters, 1990. De Lubac, Henri, De surnaturel ș1946ț, Desclée de Brouwer, Paris, 19912. De Lubac, Henri, Le drame de l’humanisme athée, Éditions du Cerf, Paris, 1998. Delumeau, Jean, Păcatul și frica. Culpabilitatea în Occident (sec. XIII-XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
așa cum a spus Însuși Mântuitorul (Mt., 5, 8). Liviu PETCU - Diacon, Asistent cercetător științific, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, doctorand în Teologie Ortodoxă, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei șaguna”, disciplina „Patrologie și literatură patristică”.
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
oră de drum drept, asfaltat. I se retrezesc dintr-o dată instinctele de antrenor; mă ceartă că nu fac "game", că nu am o oră în fiecare dimineață în care să-mi exersez, de pildă, latina. "Am să-ți dau o Patrologie din care să citești zilnic câteva pagini din Roscelinus sau Abélard." Îl întreb cum crede că vor fi arătând cărțile noastre peste 50 - 100 de ani. "Ca niște produse stranii, neașteptate in einer so dürftigen Zeit. Vor stârni mirare, pesemne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hachette, Paris, 1963, p. 1498. footnote>, „Părinte al Bisericii” sau „Părinte Bisericesc” se cuvine, în mod strict, doar scriitorilor bisericești care îndeplinesc următoarele patru condiții: viață sfântă, învățătură de credință ortodoxă, aprobarea Bisericii, vechime<footnote Cf. J. Tixeront, Précis de Patrologie, neuvième édition, Paris, librairie Victor Lecoffre, J. Gabalaa, Éditeur, Rue Bonaparte 90, 1927, p. 2-3; F. Cayré, A. A., Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome Premier, Livres I et II, Sociéte de
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
următoarele patru condiții: viață sfântă, învățătură de credință ortodoxă, aprobarea Bisericii, vechime<footnote Cf. J. Tixeront, Précis de Patrologie, neuvième édition, Paris, librairie Victor Lecoffre, J. Gabalaa, Éditeur, Rue Bonaparte 90, 1927, p. 2-3; F. Cayré, A. A., Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome Premier, Livres I et II, Sociéte de S. Jean L’Évangéliste, Desclée et cie, Éditeurs Pontificaux Paris -Tournai-Rome, 1927, p. 3; Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, „Cu privire la Sfinții Părinți
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Sfinților Părinți în sânul Bisericii nu se poate rezuma la importanța literar istorică a scrierilor patristice, ci se referă mai ales la învățătura lor bisericească, bazată pe Sfânta Scriptură, pe Sfânta Tradiție, izvoare ale credinței<footnote Berthold Altaner, Précis de Patrologie, adaptation française par H. Chirat, Paris, 1961, p. 35. footnote>. Părinții Bisericii „au știut să pună unele din problemele fundamentale ale teologiei în termeni care durează și astăzi”<footnote M. Pellegrino, Il cristianesimo del II secolo di fronte alla cultura
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
creștine și universale, al doctrinei dogmatice și morale, al filosofiei, al unui număr de științe, al formării spiritualității europene, al literaturii, al artei, al mentalității păgâne în perioada de declin a imperiului roman”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, EIBMBOR, București, 1984, p. 5. footnote>. Teologia actuală nu trebuie să se abată de pe temeliile statornicite de Părinți și să nu rătăcească pe cărări străine, altele decât cele trasate de ei, ci să se alimenteze necontenit de la nesecatul
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte<footnote F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome premier, Livres l et II, Paris-Tournai-Rome, 1927, p. 1. footnote>. Pentru tinerii teologi, opera patristică oferă idealul sacerdotal cunoscut prin studierea Sfinților Părinți care au fost prin excelență doctori
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
aceasta. Căci ceea ce sunt pentru filolog clasicii antici, același lucru sunt pentru teolog Părinții, clasicii Bisericii. De aceea nu poate pretinde numele de teolog acela care nu este familiarizat oarecum cu ei prin studiu aprofundat ...”<footnote Josef Nirschl, Lehrbuch der Patrologie und Patristik, vol. I, Mainz, 1881, p. 23 apud Pr. M. Pîslaru, Valoarea scrierilor patristice și folosul ce rezultă din studiul și lectura lor, Râmnicu-Vâlcea, 1933, p. 50. footnote>. Purtând spre mântuirea cea veșnică pe cei ce o urmează, învățătura
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
lor ne umplu de admirație, iar sfințenia viețuirii lor înalte oferă credibilitate operelor lor. Paginile „ard de dorul de a îndrepta pe frații dinăuntrul și din afara Bisericii, redându-le frumusețea chipului lui Dumnezeu”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie..., p. 29. footnote>. Însă, pentru a înțelegea profunzimea gândirii sfinților trebuie ca Dumnezeu Cuvântul, Cel care i-a inspirat, să ne călăuzească spre tâlcuirea acestor lucruri, „pe care și numai a le auzi este o adevărată fericire”<footnote Sf. Grigorie
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
arătat în cartea următoare”. 9. De psalmodiae bono (Despre buna psalmodiere) s-a păstrat în două versiuni, una originală și alta posterioară, cu unele adăugiri și omisiuni. Deși a fost editată în anul 1723, sub numele lui Nicetius de Trèves, patrologii de mai târziu au ajuns la concluzia că Sfântul Niceta de Remesiana este autorul ei. Atât practica bisericească în Răsărit și Apus, cât și referințele unor Părinți și scriitori bisericești ca Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin și Ioan Casian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Cezar de Arelate († 542), apoi în scrisoarea episcopului Ciprian de Toulon către episcopul Maximus de Geneva, datată între anii 524-533. Textul imnului Te Deum se găsește în diferite manuscrise, fără să fie indicat autorul. Unii critici, comentatori, istorici și patrologi confirmă paternitatea nicetană asupra textului imnului Te Deum. Mai adăugăm că scrisoarea lui Ciprian de Toulon, care afirmă că în prima jumătate a secolului al VI-lea imnul era deja răspândit și cunoscut, face să cadă ipoteza paternității lui Nicetius
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laertios la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoică - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei, care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată faptele: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]