178 matches
-
S-a născut într-o familie de ardeleni aflați în refugiu, după Dictatul de la Viena, ca fiu al mediculului Alexandru Culcer (n. Lenghel, schimbarea patronimului prin preluarea numelui mamei, Sofia Culcer, publicată în Monitorul oficial din 1934 sau 1935) și al profesoarei de limbă română (licențiata la Cluj-Napoca), Ersilia (n. Gutu). Urmează studii universitare de limbă și literatura română la Cluj-Napoca. Este fondator al revistei
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
în apele râului infernal Styx, pentru a-i conferi nemurirea. Zeița îl ține pe erou de un picior în timp ce-l îmbăiază și uită să-i umezească apoi călcâiul, ceea ce îi va aduce mai târziu moartea eroului. Baldur este la originea patronimului european Baldovin (Baldwin, Baudouin, Baldovino) și a multor toponime precum Baldenthal, Baldovina și, în România, Baldovinești (județele Brăila și Olt).
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
mai des vorbită într-o formă ușor de înțeles pentru suedezi și norvegieni—fiind adesea denumită "skandinavíska" ("scandinavă") în Islanda. În loc de a folosi numele de familie, așa cum este obiceiul în toate țările Europei continentale și în insulele Britanice, islandezii folosesc patronimele sau matronimele. Acestea urmează numelui de botez al persoanelor, cum ar fi "Elísabet Jónsdóttir" ("Elísabet, fiica lui Jón") sau "Ólafur Katrínarson" ("Ólafur, fiul lui Katrín"). În consecință, cartea de telefon din Islanda este organizată alfabetic după numele de botez. Islanda
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
la anumite sărbători, adică împărțirea unei pomeni prin jertfirea de vite sau ovine. Datina a fost menținută de clerici, cărora le reveneau pielea și grăsimea. Comunitatea armeană din România a continuat și ea această tradiție, în particular cu ocazia principalelor patronime din calendarul sfinților. În prezent, obiceiul este păstrat de Sfînta Maria la mănăstirea Hagigadar din Suceava, de Sfîntul Iacob (Hagop) la biserica Adormirea Maicii Domnului din Botoșani și de ziua întemeierii bisericii din Constanța, în luna octombrie, în rest fiind
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
adoptat numele latinizat Linnæus, după un tei gigant ( în suedeză) care creștea în gospodăria familiei. ∅ Acest nume a fost ortografiat inițial cu ligatura æ. (Linnæus) și-a scris numele mereu cu ligatura æ, atât în manuscrise cât și în publicații. Patronimul sau a fost Nilsson, iar numele sau complet în suedeză ar fi Carl Nilsson Linnæus. În lucrările de specialitate publicate în limba română, numele celebrului naturalist suedez este scris și sub alte forme: „Systema naturae” apare în 1735. În această
Carl Linné () [Corola-website/Science/302288_a_303617]
-
a studiat Biblia, folosindu-se de Origen. Față de Pamfil, care l-a format, a nutrit toată viața o mare stimă: într-adevăr, a fost un timp când se semna cu "το̃υ Παμφύλου" ("al lui Pamfil", care trebuie înțeles patronim, nu posesiv). Cu el a colaborat la reorganizarea și la îmbogățirea bibliotecii fondate la Cezareea de Origen. Personal s-a dedicat în special culegerii de documente istorice (păgâne, iudaice și creștine), care îi puteau servi ca material pentru o proiectată
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis). Motto foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de' Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva și deci ar trebui să se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al X-lea i-a fost ucenic. Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei. Iuliu
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
lui de origine rusă a fost profesoară. Rămas orfan la vârsta de 14 ani, Rokosovski și-a câștigat existența lucrând într-o fabrică de ciorapi iar mai târziu, el a devenit ucenic de zidar. Odată cu înrolarea lui Rokosovski în armată, patronimul "Ksawerovici" a fost rusificat în Konstantinovici, care era mai ușor de pronunțat în Regimentul al V-lea de dragoni (cavalerie) din Kargopol în care Rokosovski s-a înrolat voluntar. După intrarea în regiment, Rokosovski curând a demonstrat însușiri de soldat
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
județul Constanța), zonă denumită de această legendă « "ținut al Casienilor și peșterilor" » și prezentată ca o « "vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți" ». O peșteră din Podișul Casimcei a fost recent botezată „Ioan Casian” și inscripții tomitane cu patronimul Kassianos au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică nu era locuită de Sciți, ci de Geți : sunt așadar slabe șanse ca Ioan Casian să fi
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
șanse ca Ioan Casian să fi fost scit, chiar dacă mulți hagiografi și comentatori au dedus asta din numele regiunii, parte din provincia romană Mœsia inferior. Însfârșit, conform studiilor istorice, toponimul Casimcea nu este atestat înaintea sec. XVI și provine din patronimul musulman Kasım (« darnic »). Din punct de vedere arheologic și istoric, nimic nu dovedește legături între persoana lui Ioan Casian și valea Casimcei, nici existența vre-unui „trib scitic al Casienilor” menționat în diverse variante ale legendei, izvorâtă din omofonia dintre cele
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
devenit "„j”" ("Djakarta -> Jakarta"), iar "„j”" a devenit "„y”" (exemplu: "djaja" -> "jaya" „victorie”), ca și în malaieza din Malaysia. Grupul "„tj”" indonezian și grupul "„ch”" malaysian deveneau "„c”" (de exemplu, "„tjahaja”" și "„chahaya”" -> "cahaya" = „lumină”). Cea mai mare parte a patronimelor nu au ținut cont de schimbarea grafiei.
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
știindu-se că varegii au fost șiei, ca gărzi militare, în solda împăraților bizantini la Constantinopole. Pe teritoriul României, berindeii sunt semnalați în Teleorman în jurul localității Roșiorii de Vede alături de pecengi, uzi și cumani. În județul Olt există localitatea Berindei. Patronimul Berindei a supraviețuit în numele mai multor figuri politice de marcă române cum ar fi Dimitrie I. Berindei respectiv Anton Berindei, ambii născuți la Roșiorii de Vede. Un sat cu numele Berindeești, situat în apropiere de Roman, este menționat pentru prima
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
alții din satul Grindesti, care-l revendicau), mai înainte de acest nume satul s-a numit Laslaoani, dar nu se cunoaște din ce motive această denumire nu s-a pastrat.Acest nume este caracteristic satelor catolice din Moldova. Evoluția lingvistică de la patronim la toponim urmează o cale particulară. Amintim aici: Săbaoani, Laslaoani, Ardeoani, Crăcaoani, Ghindaoani etc. Ținând seama de faptul că specialiștii în lingvistică au demonstrat că "v + a" din limba maghiară va ajunge "oa" în limba română (că în exemplul: maghiarul
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
scrierile celor "doi tați ai ei" este fiica lui Ilf, Alexandra, care lucrează la o editură, traducând în limba engleză texte. De exemplu, datorită ei s-a publicat o ediție completă foarte apreciată a romanului "Douăsprezece scaune". Ostap Bender, cu patronimul improbabil Ibraghimovici, este personajul principal al celor două romane. Un cetățean de vreo 28 de ani ("Douăsprezece scaune") sau cam 30 de ani (începutul romanului "Vițelul de aur"; de unde se induce ideea acțiunii în timp real), ajuns la vârsta lui
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
acest profil. Muzeul este situat într-o clădire monument istoric, construită în stil neogotic, între anii 1865-1867. Sub denumirea inițială de Casa Asociației Micilor Meseriași localul a servit drept centru al breslelor. După cel de-al doilea război mondial primește patronimul Casa Hermes, și îndeplinește funcțiuni diverse (spațiu comercial sau administrativ) până în 1989, când este restaurat și devine sediul expozițiilor Muzeului „Franz Binder”. Câteva plăci heraldice descoperite la restaurarea clădirii atestă locuirea aici a lui Valentin Frank von Franckenstein (1643-1697), comite
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
Великая Княжна) se traduce prin "Mare Prințesă" și însemna că, Olga ca "Alteță Imperială" era mai înaltă în rang față de prințesele din Europa care erau "Altețe regale". Totuși, familia, prietenii și servitorii în general îi spuneau pe numele mic, folosind patronimul Olga Nicolaevna, sau diminutivele rusești "Olișka" sau "Olya". Olga și sora sa mai mică, Tatiana, erau cunoscute în casă sub numele de "Marea pereche" în timp ce surorilor mai mici, Maria și Anastasia li se spunea "Mica pereche". Olgăi îi plăcea să
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
Великая Княжна) se traduce prin "Mare Prințesă" și însemna că, Tatiana ca "Alteță Imperială" era mai înaltă în rang față de prințesele din Europa care erau "Altețe regale". Totuși, familia, prietenii și servitorii în general îi spuneau pe numele mic, folosind patronimul Tatiana Nicolaevna, sau diminutivele rusești "Tania," "Tatia," "Tatianoșca", "Tanușca." Ca și ceilalți copii Romanov, Tatiana a fost crescută cu austeritate. Ea și surorile ei dormeau în paturi de campanie, fără perne, făceau baie cu apă rece dimineața și în cazul
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]
-
populația romanică s-a aflat în interiorul statului roman timp de circa șase secole la sud (în contrast cu perioada scurtă de 165 de ani în cazul Daciei nord-dunărene), fără ca schimburile comerciale, transhumanța și amestecul populațiilor să fi încetat, așa cum o dovedesc tezaurele, patronimele din inscripții și izvoarele vremii. Campaniile în Dacia Traiana ale împăratului roman Constantin, podul construit peste Dunăre în 328 între Sucidava și Oescus, reanexarea unei părți a Daciei Traiana de către Constantin cel Mare, faptul că titlul Dacicus Maximus luat de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
doilea după nume, pe atunci ultim urmaș al renumitei familii boieriești Fărâmă, familie care a avut un rol foarte important pe vremea primei uniri a principatelor române (1600), fiind înrudită cu domnitorul Mihai Viteazul. Denumirea este probabil o deformare a patronimului Nistor. este situat în partea centrală a Moldovei, în zona codrilor. La nord se învecinează cu raionul Călărași, la sud cu raionul Hîncești, la vest cu raionul Ungheni și România, la est cu raionul Strășeni. Teritoriul este cuprins între paralele
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
muntoasă din sud-vest. În număr mai mare locuiesc în așezarea Peștera, dar marea majoritate a aromânilor a fost bulgarizată în decursul secolului XX, prin asimilarea școlară. Există în această țară toponime (Cleava, Cula, Clocotnița, Lunga, Montana, Petrossa, Repeda, Vlahina...) și patronime (Frațev, Skurtov, Vlahov...) care până astăzi amintesc de fosta aromânime din Bulgaria, astăzi minimizată de istoriografia oficială. În afară de aromâni, denumiți de bulgari "vlasi", Bulgaria găzduiește o importantă populație de vorbitori ai limbii române (dialectul daco-român), care se autodenumesc "rumâni". Acești
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
of the Principalities of Wallachia and Moldavia with Political Observations Related to Them (London 1820)" (Prezentarea Principatelor Țării Românești și Moldovei, si Observațiile Politice Legate de Acestea), găsită în biblioteca din Whitby în anii 1890. Numele de Dracula a fost patronimul (Draculea) descendenților lui Vlad ÎI, Domnitorul Țării Românești, numit Dracul după ce a fost învestit în Ordinul Dragonilor în 1431. Românul a făcut parte din domeniul public în Statele Unite încă de la publicare datorită unor vicii de procedură a dreptului de autor
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
Barbu Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii » care încearcă să șteargă lexicul ne-latin din limba română, folosind cuvinte artificial formate că "amic" sau "amor", printre « Moftangii », cu
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
precum și înnoirile aduse de tânăra artă sovietică. Lunacearski s-a născut în orașul Poltava, Ucraina, Imperiul Rus că fiu nelegitim al lui Alexander Antonov și Alexandra Lunacearskaia, născută Rostovțeva. Mama sa era căsătorită cu Vasili Lunacearski, ceea ce explică numele și patronimul lui Anatoli. Ulterior, Alexandra a divorțat de Lunacearski și s-a căsătorit cu Antonov, insă Anatoli și-a păstrat vechiul nume. Lunacearski a devenit marxist la vârsta de 15 ani. A studiat doi ani la Universitatea din Zürich fără însă
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
În facultate a început să practice atletism și handbal și a fost poreclit de către colegi „Pilică”, după latinescul "pilus" (păr), datorită podoabei capilare bogate. Ulterior, porecla lui Constantin Popescu a ajuns să se confunde uneori cu numele, antrenorul însuși folosind patronimul Constantin Popescu Pilică în monumentala enciclopedie a handbalului scrisă de el și intitulată „Istoria Jocului”. În cei patru ani de facultate, Constantin Popescu a jucat handbal la Clubul Sportiv Universitar București, avându-l ca profesor de Victor Cojocaru, cel care
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
controlul Imperiului Trapezuntului. Teodor al II-lea Gavras, un descendent al familiei Gavras, de origine bizantină și armeană, a fost numit în funcția de temarh (logofăt). Familia Gavras a fortificat Dorosul, prescurtare a denumirii întregi Sfântul Teodor (Άγιος Θεόδωρος) după patronimul lui Teodor al II-lea Gavras. Cetatea a devenit centrul administrativ al noului principat, denumit după capitală. Principatul a avut relații pașnice cu Hoarda de Aur situată în nord, plătind un tribut anual ca vasali, dar a fost în conflict
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]