390 matches
-
semănă cu nici unul dintre modelele pe care ni le înfățișează respectivele clase de animale. Liliacul este de fapt un patruped imperfect, și dacă îl asemănăm cu pasărea numai pentru că are aripi, însă membranoase, este o pasăre și mai imperfectă. Un patruped obișnuit trebuie să aibă patru picioare, o pasăre are pene și aripi; la liliac membrele dinainte nu sunt nici picioare și nici aripi, deși se folosește de ele ca să zboare și poate să le folosească și pentru a se târî
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vreunei represiuni, din lașitate, se arătau dispuse să primească judecata strâmbă a tiranului. Într-o astfel de atmosferă încordată, Ciacalul are intenția de a o provoca pe Vulpe, renumită pentru istețime și viclenie, să ia cuvântul și să salveze onoarea patrupedelor. E o strategie de a-i pasa altuia o sarcină dificilă, pe care, dacă se poate, e bine să nu ți-o asumi: "Frate Hulpe, dzisă, poți răbda ca între pasiri dihanie mai cu socoteală și mai cu meșterșugul loghicăi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care se gudură pe lângă un om-om. Verbul a se gudura îl animalizează pe lingău, preschimbându-l într-un patruped. Am o singură rezervă la demonstrația mea: fiind comparat cu un câine, lingăul jignește de fapt rasa canină, câinele fiindu-i superior lingăului, cel puțin așa cred, într-o logică morală universală. Este limpede, însă, că poziția de patruped pe
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
un patruped. Am o singură rezervă la demonstrația mea: fiind comparat cu un câine, lingăul jignește de fapt rasa canină, câinele fiindu-i superior lingăului, cel puțin așa cred, într-o logică morală universală. Este limpede, însă, că poziția de patruped pe care și-o arondează lingăul ține de altă nuanță: el nu este un simplu om-câine, ci unul care schelălăie și se gudură dezagreabil și lamentabil pe lângă omul-om. În zilele noastre - căci textul de față face parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
termenii lexem (= "o unitate a conținutului lexical exprimată în sistemul lingvistic"; ex.: câine, lup, tigru etc.), arhilexem (= "un lexem al cărui conținut este identic cu un întreg câmp lexical"; ex.: animal) și semem (= "trăsăturile distinctive care constituie lexemele", precum "carnivor", "patruped", "domestic" etc.). În ceea ce privește tipurile de opoziții, Coșeriu le clasifică în trei categorii: graduale, privative și echipolente. "Astfel, în anumite câmpuri unidimensionale, ca acela al exemplului german al lui Trier: ungenügendmangelhaft - genügend - gut - sehr gut sau cel al lui (gelato) - freddo
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rămăseseră 3.300 de stupi de albine (sistematici și primitivi) din care bârlădenii dețineau doar 47! La câini se stătea ceva mai bine adică, pe total județ au fost recenzați 22.918 câini de pază și 76 de lux. Aceste patrupede adunate dădeau numărul 22.994, adică cu mult mai mult decât cabalinele, porcinele, țapii și caprele, bivolii și stupii luați la un loc! Scăderea semnificativă a șeptelului nu trecuse neobservată de către responsabilii SSV deoarece, conform adresei nr.392/13 februarie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Dar... Urmăream de ceva vreme biocâmpul unui voluntar. O mișcare ciudată a evoluției acestuia m’a mirat. Dar, când să intru la idei, totul a Început să reintre În normal. Aveam să aflu curând, adică În timpul normalizării, cauza: prietenul lui patruped murise. Iar el prevăzuse asta, prin acea inversare inexplicabilă de biocâmp, măcar o lună Înainte. Dar... Între cei doi exista o comuniune perfectă, chiar În biocâmp. „Pacientul“ meu era Într’o stare nefirească, pe care micul și patrupedul lui prieten
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prietenul lui patruped murise. Iar el prevăzuse asta, prin acea inversare inexplicabilă de biocâmp, măcar o lună Înainte. Dar... Între cei doi exista o comuniune perfectă, chiar În biocâmp. „Pacientul“ meu era Într’o stare nefirească, pe care micul și patrupedul lui prieten i-a compensat-o. Săracul, epuizat, n’a mai putut rezista vicisitudinilor unei vieți libere, cu prieteni dar și cu dușmani. Iar „pacientul“ meu se simte chiar și acum vinovat de o moarte fără voie. A unei pisici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ani de zile, într-o succesiune de alternanțe neîntrerupte a anotimpurilor, până în vara aceasta. Dar cum timpul în desfășurarea sa eternă aduce inevitabil și anumite modificări, Haiduc așa se numește eroul nostru a priceput și el, cu mintea lui de patruped, anumite disfuncționalități în sistemul pe care-l considera ireproșabil și perpetuu. Bunăoară, observase că în crăticioara lui nu i se mai punea cu regularitate apă proaspătă, fapt ce-l determina să se deplaseze tocmai în spatele grădinii pentru a-și potoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-o târâie puțin după el. Dar n-avea nici o șansă. A doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet visceral, a venit repede și nu și-a mai ratat ținta. A lovit ca un trăsnet în cutia craniană a patrupedului. Sângele a împroșcat-o pe bunica peste tot: pe mâini, pe rochie și pestelcă, pe față... Câinele era la pământ, dar încă nu murise: gemea și sufla pe gură valuri de sânge spumos. Încă o lovitură. Încă una și încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
după firimiturile scăpate din cauza lăcomiei. Și cine a văzut vreodată câine care să nu fie lacom? Costică, colegul de palier un țigănuș fără știința literelor dar simpatic și de treabă, cu cercel în ureche, și-a făcut pomană cu uriașul patruped nevinovat. * * * Costică se internase cu câteva zile în urmă, înaintea mea. La salonul de femei e internată sora acestuia, căsătorită fiind are desigur alt nume. Așa că pot ține pe mai departe secret faptul ca sunt frați. Am înțeles de la ei
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
poate vedea la „scară”, toate inspirat substituite prin nume simbolice. Mai întâi, numele măștilor zoomorfe țin locul numelor personajelor. Leul și Vulturul sunt emblemele celor două țări (Moldova și Țara Românească) și, respectiv, spiritele simbolice protectoare ale grupurilor de personaje, patrupedele și păsările. Cel de al treilea element al triadei, menit să întrețină conflictul între cele două tabere, este Țara Peștilor (Curtea otomană), dominată de Cetatea Epithimiei (lăcomiei). Descrierea acestei cetăți, strălucitoare în arhitectura ei monumentală, dar roasă pe dinăuntru de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Cetatea Epithimiei (lăcomiei). Descrierea acestei cetăți, strălucitoare în arhitectura ei monumentală, dar roasă pe dinăuntru de boala foamei de aur și minată de corupție, propune o foarte interesantă perspectivă de receptare a episodului ca antiutopie. În rândul întâi al grupului patrupedelor stau animale feroce: Pardosul, Lupul, Ursul, Vulpea, Șacalul ș.a., în timp ce păsările sunt reprezentate de zburătoare de pradă: Corbul, Brehnacea (bufnița), Șoimul, Uliul, Coroiul etc. Există însă și „Dobitoc supus” și „Pasăre supusă” (prin ambele subînțelegându-se țărănimea). Realitatea istorică, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
și „Dobitoc supus” și „Pasăre supusă” (prin ambele subînțelegându-se țărănimea). Realitatea istorică, în datele ei exacte, nu mai interesează, întrucât totul este redimensionat potrivit libertăților subiective ale ficțiunii. În prima parte a romanului, se istorisește importantul eveniment al adunării patrupedelor și păsărilor pentru alegerea unui domnitor în țara patrupedelor. Sunt puse în lumină, marcat hiperbolizate, moravurile politice balcanice care viciază atmosfera. Personajele se tem de o primejdie ce planează în aer și le anihilează voința. Una dintre amenințări pare să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
-se țărănimea). Realitatea istorică, în datele ei exacte, nu mai interesează, întrucât totul este redimensionat potrivit libertăților subiective ale ficțiunii. În prima parte a romanului, se istorisește importantul eveniment al adunării patrupedelor și păsărilor pentru alegerea unui domnitor în țara patrupedelor. Sunt puse în lumină, marcat hiperbolizate, moravurile politice balcanice care viciază atmosfera. Personajele se tem de o primejdie ce planează în aer și le anihilează voința. Una dintre amenințări pare să fie tirania Corbului (epitropul țării păsărilor), cel care patronează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
arătat spatelui obiectului reflectant) și e greu de spus dacă e vorba de o eroare sau de altceva. 3. Blânda bovidee desenată de Rabier era un "logo" al unității de aprovizionare cu carne proaspătă, ceea ce duce spre universul reprezentărilor dacice: patrupedul râdea deși era dus la sacrificare. Or Master X ignoră tocmai acest aspect, gomat de faptul că imaginea cunoscută după război este a furnizoarei de materie primă pentru brânzeturi. Astfel de neglijențe (dacă doar despre asta e vorba) ne trimit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ieri, dar această relație nu constituie nici un progres în cunoașterea persoanei respective. Se pot stabili mai multe feluri de raporturi importante între cunoștințe. De pildă, includ o plantă sau un animal într-o anumită categorie bine cunoscută mie: văd un patruped în apropiere pe câmpie și cu ajutorul binoclului îl identific a fi un hârciog. În cazul fenomenelor fizice, înțelegerea se realizează în special când determin cauza lor: știu ce este curcubeul, când aflu că el se formează prin descompunerea luminii în
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii în mod firesc, ci înaintarea se realiza mai mult prin salturi. Prin urmare, patrupedul înainta mult mai greu ca noi. Când se oprea Leu, ne opream și noi să ne tragem sufletul, strigând-o pe mama în același timp din toate puterile: Mamaaa! Mamaaaa! Mamaaaaa! La un moment dat, Leu ne-a depășit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct cu regim TABU. Ce? Nu putea să se abțină naibii și să rumege un măr pădureț? Totul ar fi fost O.K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie să recunoaștem nu erau miresmele cele mai încântătoare pentru alveolele pulmonare ale unor copii. Mirosul specific de cabaline și al materiei arse eliminate de cele două patrupede se infiltra în aerul înconjurător, diminuând cantitatea de oxigen, făcând respirația mai grea, mai neplăcută și obositoare. Să ne mutăm. Ușor de spus. Dar unde? La cine? "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
E adevărat că tata o cumpărase, dar faptul acesta n-avea nicio relevanță. Adevăratul stăpân sunt eu. Totuși mai trebuia îndeplinită o mică formalitate, dar deosebit de importantă, care ar fi atestat fără nici un dubiu dreptul inalienabil de proprietate asupra acestui patruped din subdiviziunea familiei rumegătoarelor: BOTEZUL. Ce nume să-i dăm? Cum s-o numim? Cum s-o botezăm? Sper ca dumneavoastră, fidelii mei cititori, date fiind împrejurările în care ne aflam, să-mi acordați cuvenitele circumstanțe atenuante privind modul empiric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rahitic, fiindu-i afectate picioarele și, ca atare, nu-i bun de vânătoare. Mi-am exprimat părerea de rău, gândind în sinea mea că nu numai câinii erau prost hrăniți în România, ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul" înapoi, la stăpânul lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nemaidispunând nici măcar de minimul interval de timp cât să se ridice în picioare și să sară în lături, cu un efort suprem, a reușit totuși să scape de moarte adoptând instantaneu mersul în patru labe, cu o agilitate uimitoare, de patruped. Uimitoare și teribil de umilitoare totodată. Mă bucur, firește, că omul acela s-a salvat, dar modul, postura în care a făcut-o îmi trezește, în paralel, un irepresibil, deși absurd, sentiment de dispreț față de el: ce indecent se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice că își cheltuiește toată pensia pentru câinii „lui”, ba fură și din leafa nevestei și face împrumuturi la nu se știe ce fond artistic... sau literar... Partea a patra. Au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai pui, antidinastic, ca un ecou Întârziat al campaniilor de presă din vremea copilăriei mele duse de Alexandru Beldiman, Întemeietorul ziarului Adevărul, În care vedeam și mă amuzam de Ferdinand cel cu urechile prea lungi, Înfățișat ca bunul și resemnatul patruped favorit al lui Buffon. (Am cunoscut prin 1930, În casa unui prieten locuind la Chitila - cu nevasta lui așa de bună gospodină, cu fetele lui atât de frumoase și cu priceperea și dragostea lor de a-și ospăta musafirii -, pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]