428 matches
-
o astfel de suprafață sunt destul de mari la nivelul ligamentelor articulațiilor gleznei și ale genunchiului, a musculaturii gambelor. Drumul pavat cu pietre sau porțiunile de traseu cu pietriș necesită o atenție crescută din partea practicantului de jogging, mai ales atunci când pietrele pavate nu sunt așezate la același nivel sau când grosimea stratului de pietriș este mai mare și picioarele se pot cufunda, îngreunând alergarea și crescând riscul de accidentări. Zgura (reziduu/cenușă întărită rezultată din arderea minereurilor, a cărbunilor) este una dintre
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
și animale care să poată fi călărite, adică nu de tracțiune, deci o herghelie, o cavalerie militară, o armată. Că vorbim de Imperiu roman, de monarhie sau de republică, cine nu poartă războaie, nu-și face legiuni sau husari, străzi pavate sau de pămînt, nu-și poate oferi un Pliniu, o doamnă de Sévigné, sau un Voltaire. Fără aceste echipamente colective, nu există genii ale epistolei. Sîntem încă victimele unor compartimentări disciplinare. Așezăm revoluția comunicațiilor de partea istoriei sau de cea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anului 1500, conform unei picturi păstrate la primăria orașului. Faptul că structura orașului s-a dezvoltat În lipsa unui plan global și nu se bazează pe o geometrie coerentă nu Înseamnă că ea ar fi fost opacă locuitorilor. Multe din străzile pavate fuseseră construite de-a lungul cărărilor bătătorite cu piciorul vreme Îndelungată. Pentru cei care crescuseră acolo, Bruges era un oraș perfect familiar și transparent, fiindcă tocmai aceste alei și străduțe condiționau cele mai obișnuite deplasări zilnice. Totuși, pentru un străin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
trafica, expert și eficient pentru un timp, titluri de cavaler în lumea parvenită a negustorimii vieneze. În fine, memorialistul C. reconstituie filmul evenimentelor contemporane, descoperind, ca într-un sumbru periplu inițiatic, culisele politicii perfide și stresante și versatilul labirint fanariot, pavat, în fals răsfăț, cu capete ce cad, credule sau duplicitare. Potrivit unui studiu filologic de dată mai recentă, tot C. ar fi tradus, în perioada de exil, primele patru tomuri din jurnalul lui Joseph Delaporte (Le Voyageur français). Utilizând textul
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
ei reacționau, dar aceștia n-o făceau, deși continuau să respire. Ușile se deschiseră și coborâră cu toții. Prin fumul care plutea În aer, Lefty văzu alte tramvaie, din care coborau alți muncitori, sute de siluete cenușii mergând târșâit prin curtea pavată, spre porțile fabricii. Pe alături treceau camioane și Lefty se lăsă purtat de șuvoiul schimbului de tură, cincizeci, șaizeci, șaptezeci de mii de oameni care se grăbeau să-și fumeze ultima țigară sau să schimbe ultimele cuvinte - pentru că, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
3 915 locuitori 837. Fiind "așezat pe un platou înalt, ce domină Dunărea", orașul beneficia de o "posițiune frumoasă și sănătoasă" care i-a favorizat dezvoltarea 838. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "orașul e murdar, rău pavat și rău întreținut, strade strâmte și întortocheate, prăvălii cu învelitori (...) ce se prelungesc în stradă, în fine totul are înfățișarea unui oraș oriental"839. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Nicolae" și fusese construită în anul 1863. După 1878
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Marea Neagră, situarea sa la vărsarea brațului Sulina în mare făcând ca acest port să fie punctul terminus al călătoriilor navelor fluviale ce coborau pe Dunăre dinspre centrul Europei. O descriere a orașului în această perioadă îl prezintă ca fiind "bine pavat, iluminat și întreținut". O importanță aparte prezenta faptul că orașul Sulina "era alimentat cu apă"948. În portul Sulina existau, în anul 1896, două faruri mari pentru dirijarea circulației navale. Unul dintre ele era situat la aproximativ 1 500 metri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
capătul bulevardului se afla farul din Constanța. În apropiere a fost construită catedrala ortodoxă. La celălalt capăt al bulevardului se afla hotelul Carol și palatul prințului Grigore Sturdza. În orașul vechi străzile erau înguste și întortocheate, dar bine întreținute și pavate. În anul 1892 a fost construită o sală de tratament în apropierea mării, pe bulevardul Elisabeta. În centrul orașului, unde a fost amenajată piața Independenței, s-a construit, în anul 1896, sediul primăriei orașului Constanța. Chiar în fața primăriei a fost
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de locuitori în 1894, pentru ca în 1903 să cuprindă 879 de case cu 2 858 de locuitori 1395. Astfel, "orașul și-a schimbat cu totul aspectul, transformându-se radical. Are clădiri destul de mari și higienice, strade curate și pe alocurea pavate și iluminate; printr-o continuă îngrijire (...) populațiunea cresce din an în an"1396. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel" și a fost construită în anul 1890. În oraș existau două școli primare, una de băieți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost stabilit sediul administrației plășii Mangalia, precum și cel al judecătoriei. De administrația orașului Mangalia depindea și cătunul Doi Mai, situat la 4 km sud de oraș. În partea centrală a orașului Mangalia existau case mari și străzi largi, curate și pavate, iar în mahalaua tătărească erau case mici, bordeie, străzi înguste și murdare 1424. În anul 1884 la Mangalia a fost construită o biserică ortodoxă cu hramul "Sf. Gheorghe". Aici mai exista o biserică ortodoxă construită de către comunitatea greacă înainte de 1878
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
2 800 erau români. De altfel, populația plășii Silistra Nouă era de aproximativ 30 000 de locuitori. Comuna urbană Cuzgun era situată la 38 de km de Ostrov și avea 322 de case, 45 de bordeie și 17 străzi "rău pavate și mai rău întreținute". La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea avea 1 352 de locuitori, din care 1 318 români. Biserica ortodoxă din Cuzgun avea hramul "Sf. Gheorghe" și a fost construită în anul 1881. Școala din localitate a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
datorită stăruinței și banilor colectați de fostul primar musulman Kemal Hagi Amet"2671, dar, cu excepția acesteia, "Medgidia nu are nici local propriu de primărie, nici școală primară convenabilă, nici alimentare cu apă, nici spital"2672. În aceste condiții, majoritatea străzilor pavate au fost realizate "din suma de 69 430 lei luată împrumut, în anul 1897, de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni"2673. În anii 1902-1903 au fost pavate strada Mircea Vodă și strada Gării, fiind amenajate și trotuarele acestora 2674. Scarlat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În timp ce solii se îndreptau către ieșire, lumea așezată de jur împrejurul lor le aruncă vreo câteva buchete de flori. Velasco le tălmăcea urările oamenilor. Fie ca Japonia voastră să devină o țară a lui Dumnezeu! Din ziua când au primit botezul, străzile pavate ale Madridului au fost spălate în fiecare zi de o ploaie măruntă și deasă. Velasco i-a luat cu el pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco le tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prietenie. Era incredibil, Îi Încălzea inima. O va păstra mereu - sau până când se va Întâmpla o nenorocire, adică peste numai câteva ore. Autocarul o porni mai departe, roțile sale rostogolindu-se acum pe Drumul Birmaniei, o șosea cu două benzi, pavate grosier, pe care-o Împărțeau cu vacile brahmane, atât cu cele din specia hoinară, cât și cu cele Înjugate la căruțe. Prietenii mei priveau noul peisaj. Dealurile erau acoperite cu ridicături mai mici care ieșeau În afară ca niște furuncule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din cei doi, cel puțin la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare, în spatele lor, și care, ținând sub braț coiful împodobit cu pene, stătea în așteptare, în mijlocul a ceea ce fusese biroul marelui împărat. Aleile frumos pavate, flancate de șiruri de chiparoși, erau străbătute fără încetare de mici grupuri de ofițeri de rang mai mic ori de curieri, servitori, cantinieri, magistrați ai cetății, furnizori, petiționari care veneau pentru a douăzecea oară, cel puțin, să solicite o audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
presante, la care, în acel moment, încetă să mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv tânăr felinarul și, poruncindu-i să o urmeze, se îndepărtă pe una dintre aleile pavate ce traversau parcul. — Flavia! Flavia! strigă îngrijorată, ciulind urechile, în speranța că va auzi o voce răspunzând, o chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era obosit să-i tot vadă mereu și mereu. De două zile în retragere, armata marelui rege traversa o regiune împădurită, urmând în mare linia drumului, dar ieșind cu mult în afara sa; în vreme ce carele erau obligate să rămână pe fâșia pavată, o parte din oameni și cai, precum și o parte dintre animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub soarele arzător de iulie. Era foarte cald, iar oamenii mergeau goi până la brâu, potolindu-și setea și adăpându-și caii din numeroasele pârâiașe ce tăiau câmpul. Ca întotdeauna, acolo unde terenul le-o îngăduia, grosul armatei rămânea pe drumul pavat, însă unitățile ce nu erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau prudent la distanță, astfel că armata înainta repede, dar fără precauții deosebite; multe burguri care scăpaseră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit într-o carte că înflorește numai o dată la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să mergem. Dă-mi brațul. Mergând pe drumul stricat și pavat cu rădăcinile aparente ale brazilor, ca niște enorme cracatițe pietrificate, uneori călcâiele ei "Louis Quinze" o trădau, și atunci, în panică, și ca să se echilibreze, mă apuca de braț, în care simțeam încordarea trupului ei întreg. Eram sus detot, aproape de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noii mele familii, am impresia că l-am pierdut, așa că oscilez între părere de rău și ușurare, dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina frunzelor dese îți era imposibil să distingi măcar un firicel de albastru. Cărarea pavată era puțin curbată în preajma copacului și apoi continua, dreaptă, până în curtea interioară. De ambele părți ale cărării se aflau, față-n față, două clădiri din beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia că cele două clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a fost transformată în cămin. Totuși, nu era deloc murdar acolo și nici nu aveai senzația de întuneric apăsător. Prin ferestrele deschise se auzeau radiourile, iar perdelele erau de culoare bej ca s\ nu poat\ fi decolorate de soare. Cărarea pavată ducea până în fața clădirii centrale a căminului, o clădire cu un etaj. Parterul era ocupat de cantină și de o baie mare, comună, cu toate facilitățile necesare, iar la etaj se aflau săli de cursuri, o sală de ședințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe un drum, trecu de farmacie, de magazinul universal, de un restaurant și o luă pe o stradă pavată cu piatră și pustie la ora aceea, care ducea la mare. Apoi făcu la dreapta și o luă pe altă stradă pavată, trecu pe lîngă niște terenuri virane și niște case Împrăștiate și apoi văzură luminile de la o benzinărie și reclama de neon a unui camping. Șoseaua trecea pe acolo, intersectîndu-se cu drumul către marea spre care dădeau și căsuțele din camping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
De precizat că roca e natural colorată, ceea ce-i conferă o frumusețe și o valoare sporite. Știința și arta șiau dat cu generozitate mâna, nuanțele discrete, proporțiile echilibrate, întreaga geometrie asigurând ansamblului armonie și inedit. Unicitate. Biserica, castelul, casele, străzile pavate - toate la un loc întruchipează un întreg ingenios structurat, în care omul timpului modern își află tihna și liniștea binefăcătoare. Aici, spiritul se revigorează, toate cele ale lumii cotidiene căpătând alte dimensiuni și alte înțelesuri. Mai calde, mai umane. Peste
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
speranța puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]