166 matches
-
împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru a obține retragerea hoardelor cumane. De-abia după reizbucnirea conflictului cu pecenegii, bizantinii au recurs la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și a familiilor lor de către bizantini i-a înfricoșat pe cumani, care s-au retras în stânga (nordul) Dunării. Dar ei au rămas în preajma fluviului, iar la scurt timp după luptă s-a declanșat o nouă invazie. Principalele efective turanice care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu spațiul nord-dunărean, ci teritoriile estice rusești. În această perioadă, a doua jumătate a secolului al XI-lea, în fâșia de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele sale, alături de pecenegi și uzi. Aceste trupe auxiliare angajate de bizantini au fost folosite, în 1097, în apusul regiunilor balcanice, împotriva grupurilor de cruciați aflați în drum spre Locurile Sfinte. După incursiunea din 1094, timp de o jumătate de secol, prezența cumanilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei au mers până la acceptarea creștinismului, în anii 1227-1228, când s-a constituit Episcopia cumanilor, sub protecția Romei și a coroanei ungare. Dar marea invazie mongolă din 1236-1241 a curmat pentru totdeauna supremația politică și militară a neamurilor nomade turce (pecenegi, uzi și cumani), în spațiul extra-carpatic, ce dăinuia de câteva secole. Pătrunderea mongolilor a provocat exodul spre apus a unei părți însemnate a cumanilor, regiunile extra-carpatice fiind expuse invaziei, care s-au refugiat în Ungaria și Bulgaria, unde au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt prezentați în izvoare constant ca un trib diferențiat de cele turce. Este posibil ca ei să fi migrat, în secolul al XI-lea, spre Europa răsăriteană din Asia Centrală. Berendeii sunt menționați pentru prima dată de izvoare, în 1097, alături de pecenegi și uzi, aflați la periferia statelor rusești. Ei erau așezați acolo cu acordul cnejilor ruși, interesați să protejeze statele lor de cumani, cu ajutorul altor nomazi. De la mijlocul secolului al XII-lea, atestările documentare ale acțiunilor berendeilor în slujba Rusiei se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această provincie să afle în sine elementele necesare pentru această defensivă față de pecenegi, ca și apoi față de cumani. În frunte se afla doar acel princeps Mercurius (1111-1113), caracterul românesc al apărării se impunea. Apariția în Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a lui Tatul și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini de limbă turcească, tipul lor fizic nu este cel al rasei turanice, ci avem a face cu numerosul element elenic de pe marginea Mării Negre, care n-a putut dispărea.24 Despre populațiile turce, pecenegi, uzi, cumani, instalate la noi, P. P. Panaitescu ne dă unele amănunte: iarna locuiau în regiunile joase, aproape de mare, iar vara în pășunile de stepă, nu aveau așezări statornice (sate), nici locuințe, ci trăiau în care acoperite cu femeile și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în AARMSI, VIII, 1927-1928, p. 97-103). În același timp, o parte a cumanilor rămași sau refugiați aici, după 1241, vor fi curând aserviți-o dovadă este numele de Coman dat uneori robilor țigani. Contactele îndelungate și strânse cu neamurile turcice (pecenegi, uzi, cumani) și-au pus amprenta și în toponimia și hidronimia extracarpatică, mai ales la est de Carpați (vezi A. Boldur, Istoria Basarabiei, I, Chișinău, 1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au închegat două entități politice românești, "Țara Oltului (Făgărașului)" și "Țara Hațegului". Ambele țări sud-transilvane se aflau în raporturi strânse cu țările românești corespunzătoare de pe versantul sudic al munților. Alte entități politice românești în sudul Transilvaniei erau "Pădurea românilor și pecenegilor", o uniune de sate românești, care includea și Amlașul, iar la răsărit se afla "Țara Bârsei".24 Structura politică a societății românești, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, se poate reconstitui, în datele cele mai generale, din cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
folclorică în problema întemeierii Moldovei, în St. de fl. și lit., București, 1967, p. 41-52. Sykora J., Poziția internațională a Moldovei în timpul lui Lațcu: luptă pentru independență și afirmare politică, în RdI 29, 1976, 8, p. 1135-1151. Sânpetru M., Înmormântări pecenege din Câmpia Dunării (sec. IX-XI), în SCIV 24, 1973, 3, p. 443-464. Spinei V., Moldova în secolele XI-XIV, București, 1982. Idem, Informații despre vlahi în izvoarele medievale nordice, în SCIV 24, 1973, 1, p. 57-81 și 2, p. 259-282. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sînt vlahii amintiți de Nicetas la 1164. În cronica kieveană ,, Povestea anilor de demult volohii sînt amintiți de mai multe ori în secolele Xl și Xll. În conflictul dintre Polonia și Rusia kieveană din anii 1018-1019 ei participă împreună cu oștile pecenege alături de rușii conduși de Sveatopolsk. Primul episcop al acestor bolohoveni atestat documentar la anul 1353, este Chiril Românul de Prezemzsl -azi oraș în Polonia. În Historia, Nicetas spune că răscoala lui Asan și Petru din anul 1185 a fost sprijinită
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
coașta 3 care, prin vechime, aparține lumii antice sau construcții specifice cum ar fi staulul, atestă continuitatea românilor pe acest teritoriu (Bucur, 1977a). Istoria locală este ulterior marcată de migrațiile intense din epoca prefeudală (avari, huni, goți, gepizi) și ulterior pecenegi, în secolele X-XII (Madgearu, 2005). Secolul dintre retragerea romană și pătrunderea maghiarilor este un secol întunecat și datorită faptului că în această perioadă, populația autohtonă a înregistrat un regres în dezvoltarea ei. Explicația constă în faptul că popoarele nomade aveau
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2003. Repertoriul arheologic al județului Sibiu situri, monumente arheologice și istorice. Sibiu: Editura Economică. Macours, Karen, Swinnen, Johan. 2002. Patterns of Agrarian Transition. în Economic Developement and Cultural Change, The University of Chicago, pp. 365-394. Madgearu, Alexandru. 2005. Români și pecenegi în sudul Transilvaniei, în Pinter, Zeno, Karl, Țiplic, Marian, Țiplic, Maria, Emilia (coord.) 2005. Relații interetnice în Transilvania secolele VI-XIII. București: Editura economică. Malița, Mircea. 2001. Zece mii de culturi, o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului XXI. București: Editura Nemira
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri în munte râpos, Un om oarecare intră curagios. În munți, într-un templu peceneg, ni se înfățișează un sabat carpatin, în care esențial e nu tonul negru, ci un sentiment de vâjâit și răsucire, ieșit din febrilitatea versurilor: În peștera Carpaților Aci se fac misterele O oară și mai bine De babe blestemate Vezi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și cultivau mei și grâu. Cam atât se știe... Din cauza acestei sărăcii informaționale, afirmația „tracistă“ a domnului Roman ni se pare greu de susținut, căci elementele străvechi ale „marii bucătării țărănești“ ar putea la fel de bine avea o măduvă cumană ori pecenegă. Realitatea este că aceste elemente descind direct dintr-un soi de „bucătărie“ a neoliticului, comună tuturor popoarelor și, de aceea, nerevendicabilă de către patrimoniul culinar al vreunuia dintre acestea. Care ar fi bucatele cu „măduvă tracică“ pomenite de Radu Anton Roman
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
păcălească pe asediatori. Au îngropat în pământ două butoaie, într-unul punând un amestec de miere și apă, iar în celălalt, un amestec de orz măcinat și de apă. După câteva zile, au chemat în oraș câțiva comandanți de oaste pecenegi, cărora le-au spus că nu are rost să mai asedieze orașul, căci lor, locuitorilor săi, pământul le dăruiește de-ale gurii din belșug și astfel pot rezista oricât. Acestea fiind zise, i-au servit din butoaiele ascunse în cele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]