348 matches
-
să treci peste cenzură, să redactezi chiar o revistă francofonă și să nu amintești - măcar în trecere, o singură dată - și astfel de apariții rarisime și evident necunoscute reprezintă, orice s-ar spune, un boicot regretabil". E amuzantă o asemenea pedanterie resentimentară a teoreticianului, balansînd surescitat între celălalt și sine, în temeiul aceleiași apucături osîndite în primul caz, „epurate" cînd se potrivește cazului secund. Neîndurîndu-se a-și fixa identitatea, putem presupune că Adrian Marino încearcă o secretă nemulțumire de sine a
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
asimilat bergsonismul), critica franceză rămîne sub semnul recepției de gust și al comentariului liber, de la Thibaudet, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Jean Starobinsky la Gide și Valéry, care, după cum subliniază Constantin Pricop, ,,scriau comentarii literare situate mai presus de pedanteria universitarilor". În Germania, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, critica suportă o altă influență antropologică, din partea lui Wilhelm Dilthey. Conform sugestiei acestuia, creația literară nu mai e văzută ca produsul unei biografii, așa cum socoteau romanticii, ci al
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
lucru" (Ad Lucilius, XX; adaptez puțin citatul, dar n-are nici o importanță) nici nu se poate spune. În ajutor îmi vine și Guicciardini: „Cine vrea să muncească să nu se lase abătut de la treburile lui" (Ricordi, 99). Nici vorbă de pedanterie, spirit livresc și manie erudită, repet, în astfel de referințe. Sunt doar confirmarea normelor mele de viață și nimic mai mult. Și constatam, cu deosebită satisfacție, că spirite ilustre erau de aceeași părere cu mine. Sau... eu cu ele. Ceea ce
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
în câmpul cultural al acestei mișcări, definitiv falimentar. Critic minuțios până la virgulă - și totuși prin nimic tributar școlilor pozitiviste de modă veche - Paul Cernat evită, înțelept, formula epică a criticii literare. Pe care o înlocuiește cu o sumă de aparente pedanterii în spiritul respectului filologic față de litera scrisă: "abundența și amploarea citatelor nu e o întâmplare, ci o strategie deliberată. Adeseori materia s-a distribuit pe calapodul ideilor după regulile unui montaj vérité, de tip puzzle în puzzle, iar textele au
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie și cea mai exactă gramatical, așteaptă, provocator
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii, ocupîndu-te de lucruri marginale, inactuale, ca jocurile erudite de limbaj, imprevizibile, periculoase, cu bătaie lungă. Ŕ
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
mine, mai puțin îmbietoare. M-am înșelat. Peripețiile cuvintelor care migrează dintr-o limbă în alta, reciclarea sensurilor, procesele care se petrec în zonele de confluență dintre limbi sunt subiecte de dezbatere deloc plictisitoare, deloc aride, când sunt abordate fără pedanterie și cu har. Mefient față de ele la început, am ascultat cu mare interes și pe alocuri captivat expuneri de specializare strictă precum aceea a prof. Jiři Felix, de la Universitatea Carolină, decanul de vârstă și de prestigiu al româniștilor cehi (,Limbile
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
urmare căuta un cuvânt de laudă, de câte ori se ivea prilejul: "Frumos - fără valoare, dar frumos"; sau "sticlă turnată, din epoca victoriană - mai greu de găsit de o vreme - fără valoare, dar mai greu de găsit de la o vreme." Politicos până la pedanterie cu lucrurile rămase fără stăpân, evita să le critice sau să-și arate aversiunea, preferând fie regretul, fie speranța amânată pe termen îndelungat. Niște pahare Melba de prin anii 1920 (oribile, după părerea mea): "Acum zece ani, erau foarte la
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor descinde cu precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici și nepăsarea pentru rutina propriu-zisă a scrisului, care le repugnă cu totul. Cît despre stuporoși, aceștia nu scriu decît sub bruschețea unei tensiuni de care vor să scape notînd-
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
care, astăzi, până și istoricii de profesie le-au uitat. În mod paradoxal, au contribuit la această rapidă familiarizare cu problemele Basarabiei tocmai acele trăsături de caracter și concepții care fac din el un scriitor convențional, de raftul al doilea. Pedanteria, meticulozitatea, atenția la detalii, refuzul extravaganțelor de orice fel fac din Duiliu Zamfirescu un diplomat profesionist și un scriitor, desigur, imposibil de ignorat, dar nu fundamental. Îl ajută în misiunea sa și ușurința de caracter cu care, după încheierea campaniei
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
se contopesc, prin empatie (iar nu la modul cameleonic), cu autorul ca atare, care e om și "mult-prea-om", mai înainte de a fi un personaj papirologic. Ceea ce-i interesează pe aceștia din urmă nu-i atât "filologia", cât viața, - dincolo de orice pedanterie literală. Dacă primii sunt... cefalogeni și sclavi ai produsului finit, ca alde Zeus, când o... face, gătată și gătită fain, "ŕ quatre épingles", pe Athena, - ceștilalți renasc un autor în chip spontan și genuin, de unde și impresia că opera tradusă
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o fină pedanterie, Barbu Cioculescu avansează cu pași moi pe tărîmul cinismului. Se vorbește (noi înșine am vorbit) despre ironia d-sale, însă ce este ironia decît un cinism dezinfectat, adaptat uzului curent? De altminteri cinismul pare magnetic atras de inteleoctul radicalizat (Malraux
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
mai mult, să o iau cu mine în vacanța programată la Casa de creație de la Bălcești. Exista o coincidență favorabilă: Sașa Pană însuși mergea adesea acolo și putea presupune că lectura se va efectua sub ochii săi vigilenți. Grijuliu până la pedanterie, a ținut să se asigure de ireproșabila stare a exemplarului, confecționându-i personal o îmbrăcăminte din pergament. În splendida izolare de la Bălcești, pe terasa vechiului conac, tot să fi pus la cale situația poeziei, trecutul sau viitorul (mai puțin... prezentul
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
în depărtare. Îmi aduc aminte foarte bine de perioada când în ur-mă cu douăzeci de ani scriam aceste răspunsuri. Eram tot aici la Hrá-de-šek. Pe atunci nu aveam încă calculator, scriam totul di-rect la mașina de scris, ceea, ce datorită pedanteriei mele avea drept con-se-cință faptul că trebuia să scriu încă odată toată pagina atunci când băteam greșit o literă sau vroiam să corectez ceva. Îmi făceam cam cinci copii la in-digo. Odată, la fel ca astăzi, am scris noaptea, iar în
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
acestei aventuri reprezintă un reflex aruncat peste spațiu și timp al celei mai faimoase epopei din cultura germană. Înainte de a fi un doctor dentist, un vânător de recompense, Schultz este un om cultivat, cu toate bunele înzestrări ale unui filolog. Pedanteria sa care-l face, dacă nu bizar, cel puțin caraghios în ochii semialfabetizaților red necks are valoare doar pentru o persoană cultivată ca și el. Un episod de o ironie care își are profunzimile ei este acela în care Schultz
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
negre de spaimă). Așa-zicînd normalul nu e abolit, ci suspectat fiind de-o vlăguire ce l-ar putea împinge în inautenticitate, e pus sub protecția unei cupole a imaginarului. Acest imaginar exaltat, însă nu mai puțin metodic, de-o inefabilă pedanterie, reprezintă o generozitate a poetului care acordă obiectelor o mereu surprinzătoare proiecție în condiția estetică reciclată. Clădirile sînt somnoroase, dinții sînt păziți cu pînză neagră, orice picătură de sînge e o aventură, osul mîinii drepte înțelege groapa mîinii stîngi, inima
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
și studenții de mai tîrziu, norocoși să aibă în față un asemenea mentor de o impecabilă seriozitate, temeinic în predare și comprehensiv în dialogul intelectual de care tinerii au atîta nevoie în anii formației; plus conștiinciozitatea lui neobosită, prelungită în pedanteria pregătirii cursurilor, apoi în cărțile care rezultau din lecturile și fișările sale sistematice; * în fine, munca de editor, pe care, împreună cu prietenul și colegul nostru de generație Călin Vlasie, și-a asumato ca pe o construcție culturală de mare anvergură
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ludicii de succes obștesc se văd tot mai mici, pînă aproape de dispariție. Într-atît de mare e deosebirea dintre unul și ceilalți... Prin ce se caracterizează producția poetică a lui Șerban Foarță? Printr-o calofilie fanatică, dusă pînă la o delirantă pedanterie. Dacă, așa cum s-a afirmat (Hermann Helmers: Lyrischer Humor, 1971), umorul e rezultatul genetic al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
schematizării. Înțelegerea acestei cărți remarcabile este pe deplin independentă de parcurgerea cuprinsului ei. Desigur, clasificarea propusă de Toma Pavel decurge firesc din raționamentele teoretice prealabile. Dar - așa cum am văzut, metoda o cere - drumul invers nu aduce nici un folos. Nu din pedanterie fac o asemenea precizare, ci pentru că am dat peste acest tip de analiză inadecvată într-o recenzie, altminteri pătrunzătoare, publicată de Joshua Landy în Poetics Today. Întregul traseu demonstrativ, condus cu eleganță și încetinit la timp, părea acolo, din pricina unui
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
uitate ale vieții. Atunci, ca eroul lui Salinger, nu ți-ai dori decît să stai în lanul de secară; sau să dai de mîncare la păsări". Spre a reveni analitic, a-și examina micile dezordini ale vieții cu o grațioasă pedanterie, cumpănind gravitatea cu umorul: Am un mod original de a pierde lucruri: punîndu-le bine. Și pentru că sunt extrem de ordonat, pierd o grămadă de lucruri. Ca să zic așa, le pierd în propria mea ordine. Am să te rog însă să observi
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
Pasărea și umbra (1977), Clipa cea repede (1979) și Femeie, iată fiul tău (1983), considerată de critică o tetralogie, din motivul unei continuități de teme și al coerenței de atmosferă. Nu ar fi deloc un abuz sau o dovadă de pedanterie didactică să distingem doi Sorin Titel, foarte diferiți ca viziune, miză și tehnică narativă. Dacă în primele cărți (schițe, povestiri sau microromane) Sorin Titel e proiectiv, abstract, oniric pe alocuri, experimental - adică, în general vorbind, evazionist, neimplicat în actualitate și
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal „de criză”, înregistrînd pe larg, cu o pedanterie a sensibilității, fazele maladiei, tratamentele, mediile spitalicești. Neîmplinirea ca simțămînt difuz căpăta acum preciziuni, termene dramatice. Avem a face cu o depoziție de poet, prevăzută cu fișele unui realism iradiant, precum un alibi al suferințelor. Cu o „cronică a unei
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
punea diagnostice foarte corecte. A identificat în limbajul actual - mai ales al presei - stilul hiperbolic și catastrofic, stilul telegrafic, vulgaritatea agresivă, dar și prețiozitatea și "sclifoseala țopească". Sever cu erorile de gândire, de cultură și de gust, nu cădea în pedanterie ("Excesul de vigilență, jandarmeria lingvistică, e o fixație caraghioasă", 26.III.1997). Stilul său polemic nu ocolea (ba chiar căuta) subiectele controversate. Pentru unii, numele său rămas probabil legat de "legea de protecție a limbii române" (numită de altfel, curent
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
nu doar din pricina unor opoziții dintre propozițiile operei sale, ci și din cea a unor aparente inadvertențe dintre operă și biografie. Teoretizînd sinuciderea, Cioran n-a pus-o în aplicare, desconsiderînd viața într-o manieră budistă, și-a îngrijit cu pedanterie trupul, blamînd stilul, a devenit unul din stiliștii de seamă ai literelor franceze, celebrînd avantajele anonimatului a urcat pe treptele gloriei etc. N-a fost prin urmare nihilismul său exclusiv o afectare? Sub înfățișarea unor asemenea balansări nu tocmai comune
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]