218 matches
-
a păstrat suveranitatea mai mult decât statele vecine. Albania era un stat condus de regi: Statul alban emitea propria monedă, avea o armată mare care încă începând cu sec. I î.Hr., conform surselor antice, era compusă din 60 000 de pedestrași și 20 000 de călăreți. În condițiile cele mai grele și complicate din punct de vedere al politicii externe - de exemplu, atacurile khazarilor, războaiele persano-bizantine, arabo-persane, arabo-bizantine - când Albania devenea arena operațiunilor militare, Mehranizii puteau să-și păstreze independența în
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
de Ibelin și Gérard de Ridefort în ariergardă și cu regele și Curtea sa în centru. La început, sarazinii s-au limitat să lovească și să fugă. Cavalerii din centrul coloanei cruciate au fost obligați să se deplaseze cu viteza pedestrașilor, care formau o mânecă protectoare în jurul lor, apărând caii de săgețile sarazinilor, datorită cămășilor din zale sau apărătoarelor din piele. Soarele era nemilos, nu erau copaci care să ofere umbră pe drumul de calcar pe care se deplasau. Cavalerii, cu
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
grele, cu hainele groase colorate care izolau fierbințeala cămășilor de zale, împiedicându-le să le ardă pielea, își ștergeau sudoarea plină de praf de pe ochi și priveau cu suspiciune înainte, așteptând atacul care știau că va veni. În jurul lor erau pedestrașii, care făceau gesturi deșucheate pentru a reduce tensiunea. Unii erau mercenari bine echipați din Genova sau Țările de Jos, înarmați cu arbalete mari, care își câștigau existența urmându-i pe cei care îi plăteau. Alții erau orășeni din orașele de
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
de săgețile sarazinilor, mulți cavaleri mărșluind cu infanteria. Moralul armatei creștine era foarte scăzut, unii cavaleri trecând la inamic. Dificultățile au încetinit înaintarea coloanei până când marșul a fost din nou oprit. Infanteria cedase brusc și, cu strigăte puternice, sute de pedestrași părăsiseră coloana, năpustindu-se pe pantele stâncoase spre locul în care credeau că vor găsi apă. Confruntat cu dispersarea întregii coloane, Guy nu are de ales și își ridică cortul. În jurul lui s-au strâns majoritatea cavalerilor din coloana centrală
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
număr mai aproape de adevăr este cel oferit de trimisul venețian de la Buda, Tommasi, care menționează o armată formată din circa 60.000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
de bir pe cei doi mazili și pe patru preoți din localitate. Dar convoaiele în drum spre front, ajungând la podul stricat de peste Răut, dădeau busna în sat. Țăranii erau siliți să adăpostească, să hrănească nesfârșitele torente de cavaleriști și pedestrași. Băștinașii neputând suporta această grea povară, părăseau casele, se refugiau în codrii de peste lunca mlăștinoasă, acoperită de hățișuri imense și stufării. La începutul veacului al XIX-lea în sat rămaseră numai 88 de familii. O parte din populație își găsi
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
cei 40.000 de tătari (sub comanda Hanului Gazi Ghirai), moldovenii trimiși de fratele său, Ieremia Movilă, și circa 300 de cazaci a intrat în Țara Românească. Oastea lui Radu Șerban era mult mai mică, însumând circa 8000 - 10000 de pedestrași și 6000 de călăreți, cărora li s-au adăugat ulterior 1000 de călăreți trimiși din Transilvania de către generalul habsburgic Giorgio Basta. Având în vedere superioritatea numerică a invadatorilor, Radu Șerban a adoptat o tactică defensivă. Bătălia hotărâtoare s-a dat
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
soldați proveniți din Regatul Macedoniei, aliații din Tracia și Liga Corintică, această forță având conform lui Arrian, cel mai de încredere istoric, care a scris despre Alexandru, armata acestuia se ridica la 7.000 de călăreți și 40.000 de pedestrași. Conform lui Arrian, armata lui Darius avea 40.000 de călăreți și 1.000.000 de pedestrași;Diodor din Sicilia vorbește despre 200.000 de călăreți și 800.000 de pedestrași; Plutarh amintește de o armată de 1.000.000
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
cel mai de încredere istoric, care a scris despre Alexandru, armata acestuia se ridica la 7.000 de călăreți și 40.000 de pedestrași. Conform lui Arrian, armata lui Darius avea 40.000 de călăreți și 1.000.000 de pedestrași;Diodor din Sicilia vorbește despre 200.000 de călăreți și 800.000 de pedestrași; Plutarh amintește de o armată de 1.000.000 de soldați (împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
la 7.000 de călăreți și 40.000 de pedestrași. Conform lui Arrian, armata lui Darius avea 40.000 de călăreți și 1.000.000 de pedestrași;Diodor din Sicilia vorbește despre 200.000 de călăreți și 800.000 de pedestrași; Plutarh amintește de o armată de 1.000.000 de soldați (împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
despre 200.000 de călăreți și 800.000 de pedestrași; Plutarh amintește de o armată de 1.000.000 de soldați (împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrian menționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci. Darius
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrian menționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci. Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
mercenari greci. Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de Nemuritori
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
forțele în siguranță. Pe mare, flota lui Cezar era inferioară numeric, nu putea transporta decât jumătate din trupele sale. Cezar, în ciuda dezavantajelor, se hotărăște să traverseze Adriatica. 4 ianuarie, anul 48 î.e.n. Cezar trece jumătate din armata lui (20.000 pedestrași și 600 de călăreți fără provizii) și trimite flota să-l aducă pe Marc Antoniu cu restul. Pompei nu-și imagina o acțiune atât de îndrăzneață. Revine la Dyrrachium cu cea mai mare parte a trupelor, dar nu-l atacă
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
la Pharsalus se hotărăște să primească lupta decisivă cu adversarul său. Senatorii îi cereau acest lucru. Victoria de la Dyrrachium constituia un îndemn, ca și superioritatea numerică a trupelor sale. Cezar avea 80 de cohorte ( 8 legiuni), adică 22.000 de pedestrași și 1.000 de călăreți. Pompei avea 45.000 de pedestrași și 7.000 de călăreți, adică 110 cohorte. Câteva cuvinte despre noua organizare a armatei romane. Marius a dat posibilitatea să intre în rândurile armatei voluntari recrutați din rândurile
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
Senatorii îi cereau acest lucru. Victoria de la Dyrrachium constituia un îndemn, ca și superioritatea numerică a trupelor sale. Cezar avea 80 de cohorte ( 8 legiuni), adică 22.000 de pedestrași și 1.000 de călăreți. Pompei avea 45.000 de pedestrași și 7.000 de călăreți, adică 110 cohorte. Câteva cuvinte despre noua organizare a armatei romane. Marius a dat posibilitatea să intre în rândurile armatei voluntari recrutați din rândurile păturii servile, ca și dintre străini. Se produc schimbări în organizarea
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
cetăți ale lor: Pergamos și Phagres. Herodot spune că împreună cu odomantii și satrii, pierii lucrau în minele de aur și argint din muntele Pangeu. Tot Herodot afirmă, în paginile referitoare la campania lui Xerxes, că în armata persană, în grupul pedestrașilor recrutați pe coasta Traciei, se găseau și pieri. Strabon îi plasează pe pieri și pe versantul de nord al muntelui Olimp. Din vechea lor regiune de baștină, pierii au adus aici cultul unor zeități ale muzicii de origine tracică (ca
Pieri () [Corola-website/Science/317918_a_319247]
-
de asediu; el avea totuși o flotă la dispoziție, și ea strânsă în portul Ascalon. Numărul exact al cruciaților este și el necunoscut, dar Raymond de Aguilers afirmă că ar fi fost 1.200 de cavaleri și 9.000 de pedestrași. Cea mai mare estimare este de 20.000 de oameni dar în acest moment al cruciadei este puțin probabil să fie adevărată. Al-Afdal și-a pus tabăra în câmpia al-Majdal într-o vale de lângă Ascalon, pregătindu-se să-și continue
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
în nouă divizii: Godefroy conducea flancul stâng, Raimond pe cel drept, iar Tancred, Eustațiu, Robert de Normandia și Gaston al IV-lea al Béarnului formau centrul; ei erau împărțiți în încă două divizii mai mici, iar câte o divizie de pedestrași mergea în fața fiecăreia. Acest aranjament a fost utilizat și ca linie de luptă lângă Ascalon, centrul armatei fiind între porțile Ierusalim și Iaffa, dreapta aliniată cu coasta Mediteranei, și cu stânga în dreptul porții Iaffa. Conform majorității relatărilor (atât creștine cât
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
desfășurat pe deal de-a lungul crestei acestuia de la vest la est. Grupul lui Norfolk de sulițași a rămas pe flancul drept, protejând tunurile și pe cei aproximativ 1.200 de arcași. Grupul lui Richard format din 3.000 de pedestrași, s-a așezat în centru. Oamenii lui Northumberland au păzit flancul stâng; el avea aproximativ 4.000 de oameni, dintre care mulți călare. De pe creasta dealului, Richard avea o imagine panoramică a zonei. El îl vedea pe Stanley cu cei
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
oraș. Inițial localitatea s-a numit "Căbiceni" iar denumirea actuală a căpătat-o "("în urmă dupre numele stării sociale a locuitorilor, cari aparțineau la căpitenia locală a corpului Darabanilor")". Această numire se deduce, după unii de la nemțescul "Trabani" ce înseamnă pedestrași, dupa alții de la turcescul DER-BAN, adică păzitor de poartă. Darabanii constituiau un corp de armată pedestru și permanent. Din acest corp de armată se luau străjile la curtea Domnului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Darabani se ridică la
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
și un portret regelui Sitalces, caracterizat prin bărbăție, blândețe față de supuși, vitejie, înțelepciune și grijă de averea statului. Primea de la neamurile supuse și de la cetățile grecești un tribut anual de 1000 de talanti. Armata era alcătuită din 120 000 de pedestrași și 50 000 de călăreți. Relațiile bune cu sciții s-au deteriorat ulterior. Ariapeithes, regele scitilor, și-a luat o nouă nevasta, o grecoaică din Histria, cu care a avut un fiu, numit Skyles. Între cei doi fii vitregi, Octamasades
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
un portret regelui Sitalkes, ca fiind înțelept, blând față de supuși, viteaz, atent cu averea statului. Percepea tribut de la populațiile supuse și de la unele cetăți grecești, în valoare de 1000 de talanti. A dezvoltat o armata considerabilă de 120 000 de pedestrași și 50 000 de călăreți. Relațiile cu sciții s-au deteriorat, după ce Ariapeithes s-a recăsătorit cu o grecoaică, dăruindu-i un fiu, Skyles. Au apărut rivalități între el și Octamasades. Skyles a fost alungat pentru că ducea un mod de
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
a avut loc la Bloody Meadow, unde se spune că s-a traversat râul Cock pe podul format de trupurile celor căzuți. De la Towton până la Tadcaster câmpul era plin de cadavre. Lancastrienii în retragere erau ținte ușoare pentru călăreții și pedestrașii yorkiști, care au ucis pe mulți care își abandonaseră armele și își aruncaseră coifurile pentru a putea respira în alergare. La Tadcaster, unii lancastrieni au încercat să mai opună rezistență și au murit. Dezastrul a durat toată noaptea și a
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
al Israelului și șeicul arab Ğundub. Bătălia avut loc în anul 853 î.H. la Qarqar. Salmanasar se mândrește apoi , spunând Q„arqarul, orașul lui de scaun, l-am trecut prin foc.1200 de care, 1200 de călăreți, 20000 de pedestrași de la Hadad-ezer, dela Aram(Damasc?);...1000 de cămile ale lui Gindibu, arabul.”” Aceasta este considerată prima mențiune a arabilor.Apoi, tot în vest a trebuit să facă față unei noi alianțe, aceasta împotriva lu Hadadezer( pe care l-a învins
Salmanasar al III-lea () [Corola-website/Science/321600_a_322929]