491 matches
-
monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
la istoria „progresistă” (pre-comunism, ilegalitate). Direcțiile În sine puteau genera o literatură autentică dacă transfigurarea literară n-ar fi aplicat la nivelul viziunii auctoriale și al tipizării, schema apologie-denigrare; tezismul principial a falsificat realitatea, generând, inevitabil: manierism, formalism, schematism, literatură pedestră, facilă. Un rol important În impunerea și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare marxiste. Critica r-s are la bază formula critică a lui C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r-s. Sistematic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Morala” fabulelor, uneori imprevizibilă, e rar exprimată explicit, fiind cel mai adesea difuză sau multiplă. Maniera este reluată, într-o altă ipostază, voit mai solemnă, în poemele din Dialectica poeziei sau Cântece despre cântec (1957), unde sunt expuse versificat, uneori pedestru, alteori elegant, enunțuri de pretenție gnomică, sentințe vizând o „artă poetică” angajată, de fapt generalități pe teme estetice, precepte convenționale, mai mult platitudini decât iscodiri proprii sau expresii autentice. La modul minor, dar cu, deseori, aceeași abilitate, vervă și inventivitate
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
lui Don Quijote: pe grecul Kyr Kalos de Cucureaza, care practicase, în copilărie, îndeletnicirea de covrigar la Stambul, ajungând apoi boier muntean, și pe Născocor de Cârlibaba, căpitan de țigani din Moldova, ins fudul și țâfnos, care călătorise până în Țara Românească „pedestru”. Și aceștia doi aspiră la cucerirea farmecelor unor dulcinee autohtone, Smaranda și Chirana. Un episod avându-l drept erou pe Becicherec Iștoc face parte din prima variantă a Țiganiadei, nu și din cea de a doua. Țiganiada, această „izvoditură noao
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
ale lui M. Beniuc este necesar să observăm că «ocazia» poemului nu-i tot una cu «tema» ideologică de valoare mult mai generală. Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se pierd considerând pretextul din unghiul lui pedestru și jurnalier. Prin urmare M. Beniuc învață atent ritmurile spre a deveni «toboșarul timpurilor noi». Obișnuit cu chiotul răzvrătitului și cu «mânia străbună» aruncă acum chemarea impetuoasă: Ei! Muncitorilor! A voastră e ziua măreață. Din străbunul Armindeni Răsare azi pretutindeni
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cercetărilor privind duratele istorice aparținând școlii de la Annales și, cu precădere, lui Fernand Braudel. Cărțile acestui istoric sunt adevărate lecții pentru istoriografia europeană, lecții fără de care nu mai pot fi reconstituite de-acum înainte planurile dintotdeauna interferente ale istoriei, circulația pedestră a umanității, infrastructurile ei. La Méditerranée et le monde méditerranéen à l’époque de Philippe II este cartea ce a făcut deja înconjurul lumii și care aduce cu sine o imagine globală asupra uneia dintre cele mai mari comunități europene
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
a rămas în istorie ca moment al plecării lui Napoleon către locul exilului. Era ceață și frig. La propriu și la figurat. în curtea de la Fontainebleau, fostul împărat și-a luat rămas bun de la fosta gardă, Regimentul 1 grenadieri pedeștri, și marinarii din garda cea tânără. De dincolo de grilaj, scena era privită de ochii parizienilor. - Ofițeri, subofițeri și soldați, îmi iau rămas bun de la voi Î...Ă Plec! Voi, prietenii mei, continuați să slujiți Franța. Nu deplângeți soarta mea. Cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Ar fi putut să vadă muncitori care Împrăștiau manifeste pro-sindicat În timp ce erau urmăriți de detectivii lui Pinkerton. Pe alei lăturalnice ar fi putut vedea bătăuși puși pe eliminarea sindicatelor, tăbăcindu-i pe autorii acelorași manifeste. Ar fi putut zări polițiști, pedeștri sau călare, dintre care șaizeci la sută erau În secret membri albi ai Ordinului Protestant al Legiunii Negre și aveau propriile metode de a se descotorosi de negri, comuniști și catolici. ― Dar, haide, Cal, aud vocea mamei mele! Nu găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
interlopă, nu pot să nu menționez că zona North Beach se Întinde pe doar câteva străzi. Geografia orașului San Francisco e prea frumoasă ca să permită urâțeniei să se Încetățenească, așa că, pe lângă acești ispititori, mai erau și o mulțime de turiști pedeștri ce duceau În mâini franzele și bomboane de ciocolată de la Ghirardelli. În timpul zilei vedeai prin parcuri tineri care se dădeau cu patinele cu rotile și jucători de hackey sack. Dar noaptea lucrurile căpătau până la urmă un aer dezagreabil și, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu mai voia să se întoarcă în Japonia. — Vrei și tu să rămâi aici? Acum că am văzut lumea largă, Japonia a ajuns să mi se pară strâmtă. Când mă gândesc la japonezii născuți în familii de ostași sau de pedeștri și care trebuie să rămână așa toată viața lor, mi se strânge inima. Dar... și eu am pe cineva care mă așteaptă acasă. N-aveau voie să facă după cum îi tăia capul. Aveau pe cineva care-i aștepta acasă. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sens ca aceasta? În timp ce strângeam materiale pentru atacul cu sarin, am fost șocat să constat că societatea nostră închisă, care caută metode de a fugi de responsabilități, nu s-a shimbat cu nimic din vremea Armatei Imperiale. Mai simplu spus, pedeștrii cu arme în mâini au suferit cel mai mult, au trecut prin momente critice. Ofițerii și cadrele superioare nu și-au asumat nici o responsabilitate. S-au ascuns în spatele măștilor, au refuzat să accepte înfrângerea, au acoperit totul cu var alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din ambele laturi; se încrucișară, apoi căzură cu un ropot ca de grindină, decimând rândurile dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum la luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce burgunzii, mulți dintre ei apărați de platoșe groase, izbeau cu înfricoșătoarele lor securi cu două tăișuri. Constrânși să lupte pedestru, hunii țineau cu greu piept atacului dușmanilor, însă numărul lor mare le compensa în parte inferioritatea. Stând pe un loc ceva mai înalt decât punctul în care se desfășura confruntarea, Sebastianus își putea da seama de mersul general al luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
anunță că dușmanul pornise la asalt. Sebastianus se duse de îndată, împreună cu el, pe un mic pinten ce constituia punctul ce mai înalt a colinei. Hunii înaintau, dar de această dată cu mai mare precauție, precedați de zeci de arcași pedeștri, care începură curând să trimită săgeți spre liniile adversarilor. Pentru moment, Maliban își ținea încă pe loc alanii, așteptând ca dușmanul să se apropie. în câmpie, cele două armate se înfruntau cu urlete de război și cu sunete de corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o vedere decentă, se azvârli în șaua pagului său. Distinse de acolo o masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor lor, erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au fost ei robi vouă: fiți oameni și luptați!" 10. Filistenii au început lupta, și Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrîngerea a fost foarte mare, și din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeștri. 11. Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit. 12. Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie și a venit la Silo în aceeași zi cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ce-i al lui, să nu-i cruți și să omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile." 4. Saul a adunat poporul, și l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeștri, și zece mii de oameni din Iuda. 5. Saul a mers pînă la cetatea lui Amalec, și a pus niște oameni la pîndă în vale. 6. Și a zis Cheniților: Duceți-vă, plecați și ieșiți din mijlocul lui Amalec, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cât se pricepu mai bine. Ajungând în piața Tabla, în fața Alhambrei, Mohamed văzu, la lumina zorilor, mai bine de cinci sute de oameni ce fuseseră reținuți, cu toții călare, înfășurați în mantale grele de lână, înconjurați de vreo mie de soldați pedeștri sau călări, care nu arătau față de ei nici un fel de brutalitate, nici măcar în vorbe, mulțumindu-se să-i înconjoare pentru a-i împiedica să se îndepărteze. Apoi, imensa trupă s-a pus tăcută în mișcare, având în frunte un călăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu șase mii, ci douăsprezece mii de dinari. Impresionat, stapânul din Fès i-a dat în arendă lui Zeruali toată zona muntelui Rif, și i-a încredințat o sută de soldați înarmați cu arbalete, trei sute de călăreți, precum și patru sute de pedeștri ca să-l ajute să jupoaie șapte rânduri de piei de pe populație. Vreme de cinci ani, randamentul dărilor a fost mult mai solid decât până atunci, numai că oamenii din Rif începeau să sărăcească; mulți au plecat să se așeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Deși este vasalul lui Askia Mohamed Ture, rege peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Simțind o notă de răzvrătire și de ironie, șeful cancelariei nu mai zice nimic, numai că cel care reia discuția este de data asta chiar suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Marrakech nu iese din palat decât pentru a se duce la vânătoarea săptămânală, au ales să mi se adreseze mie; au adunat suma de bani necesară echipării a cinci sute de călăreți, cât și a mai multor mii de pedeștri. Eram așadar dator să fac o încercare împotriva Agadirului, dar nu doream nicidecum să pun mâna pe oraș, căci mi-aș fi pierdut jumătate din trupe în bătălie și, lucru încă și mai grav, aș fi fost silit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
crescând neîncetat și cu atât mai impresionantă cu cât era aproape tăcută. Deodată, ea s-a împărțit în două pentru a lăsa să treacă o coloană otomană care cuprindea cam o sută de călăreți și de două ori mai mulți pedeștri. Cu spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]