185 matches
-
și cârlige cu pene. Dimineața și cătră apusul soarelui ies luntri în larg, cu pescari localnici. Soci se înfrumusețează necontenit; pretutindeni șantiere pentru palate nouă. Șosele perfecte; poduri peste prăpăstii. Cursul pâraielor e regulat pentru nevoile practice și pentru înfrumusețarea peisagiilor. Se află dincolo de păduri sus, pe un țanc de stâncă (650 m. altitudine) un turn cu terase în stil roman clădit din piatră. Șoseaua care duce până acolo sus a fost construită în câteva luni. I se spune acestui țanc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
refugiu când nomazii din pustie invadau regiunea. Interesantă convorbire cu Alexandr Dimitrievici despre Siberia, ținut imens cu bogății și frumuseți pe care lumea încă nu le cunoaște. Și-a făcut universitatea la Iacuțc; de 15 ani a venit în acest peisagiu încântător, unde cu suspinuri își aduce aminte de frumusețile Siberiei. La a doua ieșire la pescuit, s-a acățat într-un cârlig al undiței un calcan mare (aici îi zice cambulă) de 3 1/2 4 kg. L-am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu lume muncitoare. Combinatul gospodăriei chibzuite a pus pe lac bărci luxoase cu motor care fac mici curse de agrement în jurul lacului pe sub pini și brazi. Golurile cu zăpadă ale muntelui sunt chiar deasupra, oglindindu-se în apă. E un peisagiu de o frumuseță sălbatică și măreață. Păstrăvul în luna aceasta (nu știu mai târziu) se pescuiește cu undicioară cu plută având ca nadă una sau două boabe de icre de Manciuria în cârlig. Ca la baltă. Numai nada e deosebită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât alta; unele se ruinează, altele s-au ruinat. La catedrală tezaur de obiecte ale cultului catolic. Zidurile cetății împrejmuiesc până sus pe culme locul, cu fortificații și cetățui până în piscuri din vremea Bizanțului. Piață, stradele etc. ca la Raguza. Peisagiul măreț între munți impunători. În drumul de lângă Herțegnovi, am trecut pe lângă Perast "Orașul mort", cu insula morților a lui Böklin, țintirim și biserică între chiparoși și alături o insulă ridicată în mare de marinarii care, trecând pe lângă cimitir, aruncau câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am știut întotdeauna. Partea cea mai interesantă și mai originală a grupului îl forma însă Arcul, atât prin propria-i arhitectură, de bună, sănătoasă și nobilă inspirație, cât și prin perspectiva pe care o oferea ochiului care ar fi privit peisagiul prin curba elegantă a boltei interioare. La zile mari și cu deosebire când orașul se împodobea, luând aspecte de sărbătoare, pentru a primi pe un oaspe înalt, pe suveranii țării, sau pe cineva din casa regală, Arcul liceului forma unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și alte multe lucruri în care se reflectă fatala decadență a acestui oraș nefericit. Un singur lucru a rămas neschimbat până azi și va rămâne încă: înfățișarea totală, panoramică, a orașului, frumusețea poziției sale, a naturii care îl înconjoară, a peisagiului său, a luminei sale; frumusețe caldă, vie, inalterabilă, pe care n-o prezintă nici un alt centru din țară. La Iași, oriunde ne-am găsi și oriunde ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fine ale vechilor citadele și mănăstiri, astăzi închisori și spitale, Galata, Cetățuia, Frumoasa, formează un spectacol de o întindere, de o varietate, de o armonie fără egal. Mai ales dimineața, când aburii ușori ai nopții acoperă încă formele și liniile peisagiului ca o pânză diafană sau la ora când amurgul își încearcă, pe cerul palid, paleta încărcată de aur, de galben, de purpură, de carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în ceea ce rămâne etern; cu alte cuvinte faptului că, la Iași ca și la Florența, fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fostului pe atunci prim președinte al Curții de apel, tatăl marelui artist Petre Liciu. De pe balconul casei din strada Gândului, priveam adesea valea Bahluiului cu palatul gării, cu linia ferată, cu podul de fier, cu linele dealuri verzi care închideau peisagiul. Trenurile care manevrau în apropierea stației, mișcarea din partea de jos a orașului, erau pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe verdele covor al șesului, de către demiurgul căruia i se datorește delicata construcție a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune, dar o adevărată indignare, amestecată de revoltă. În mintea mea evocam Bistrița limpede, albastră, neastâmpărată, luptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
epoca aceasta datează Cetățuia, capodoperă de artă moldovenească, Galata, cu silueta-i zveltă, și mai târziu Frumoasa, cu aspectul său așa de diferit de al celorlalte două, și care, toate trei, au devenit și rămas de mult elemente esențiale ale peisagiului; așa că oricine le-a privit, înțelege că fără ele Iașul n-ar mai fi ce a fost și ce este, adică n-ar mai fi el însuși. Tot de pe atunci datează acea construcție, unică în felul ei, de o stranie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate de vânt, aduse de el. "De ce n-o fi dormind păsărica aceasta?" se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Umbrele nopței favorizează desigur iluzia aceasta; nu ele au provocat-o însă. Căci Iașul căruia i-aparțin și pe care-l port în mine nu e cel de azi. Pretutindeni deci mă-nvălue trecutul; fiecare stradă, fiecare casă, fiecare turn, fiecare peisagiu îmi vorbește de lucrurile care au fost... Nu mai discern profunzimea timpului trecut. Viața mea și-a pierdut, parcă, elementul substanțial: durata... Adeseori, de când am întreprins să leg între ele diversele mele amintiri despre orașul meu, m-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a reușit să i-o conserve, fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și albumuri, care prezintă peisagiul acesta, nu numai lipsit de farmecul său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași. Fațada interioară. (Din colecția de vederi din Iași editată de librăria Socec et Comp., Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prima dată. Digul se prăbușește dinspre plaja pescarilor; la vreo 4-5 metri de ancoră s’a tăiat ca la podul Amărajii, scobit și măcinat pe dedesupt, dacă a mai rămas de 3½ metri lat. Era frumos, ca într’o apoteoză! peisagiu de negândit : pe la 6½ dintr-o parte răsărea luna, din cealaltă apunea soarele. M’am dus la Lemonides să pun smoală sticlelor de bulion; acolo Dandu Kir[ițescu], General Vărlejanu, d-na Piti Curti... Pe mâine sunt invitată acolo, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu am avut curajul să renunț la ceea ce-ți scrisesem, așa cum ar fi trebuit să o fac, din pricina apei de pe verso... Potrivit obiceiului, continui relatarea întâmplărilor zilnice: de dimineață la 9, la liceul fr[ancez] unde am discutat filmarea peisagiilor din Franța, apoi la Reg[ina] Maria pentru jurnalul de perete, cu d-na Georgescu la inspectoratul [din] Str. Romei, apoi cu ea și pentru ea la Minister. Mici neajunsuri gospodărești cu proviziile C[urti], apoi la același film colorat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
despre noua ediție din E. Lovinescu, T. Maiorescu. Există și un motiv: în luna iulie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui E. Lovinescu. Sper să-ți trimit și un inedit Ibrăileanu despre Lovinescu. Sper... Despre ediția N. Iorga, Peisagii (îngrijită și prefațată de Mircea Zaciu) nu voi putea scrie deocamdată (Mircea Zaciu este un denigrator al lui Ibrăileanu!). Sper să nu te superi că îți vorbesc așa deschis și categoric. Te rog să-mi răspunzi imediat la această scrisoare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Florentina Vrăbiuță (c) CONSTANTIN ROMANESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Constantin Romanescu Roza canina EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe de măcieș, urcând spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se află încă în librării. Ca și în cazul altor scrieri importante, ceea ce rămâne "postum" cititului și recititului constituie marcă de reală valoare a cărții. Or, după ce parcurgi, ca într-o călătorie fascinantă, Copacul, admirând paginile luminoase, ca pe niște peisagii captivante, și după ce înfrângi alte porțiuni ale acestui drum, care are și capcane, întârziind călătoria (cartea se adresează cititorului cu anumit stagiu în întreprinderile livrești), Copacul devine o amintire asumată în trecutul artei de cititor; se înscrie într-un fond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rezerve. "În Cartea nunții, zice E. Lovinescu, nu primează analiza psihologică, cum ar fi fost de așteptat, ci intenția pur epică. Începutul romanului cu întoarcerea în țară a eroului în trenul de Predeal ne pune în față vigoarea descriptivă a peisagiului carpatin în care plasticul se ridică la viziunea geologului. Scriitorul vede și știe proiecta..." 1934 - 1936 Apar cele cinci volume care constituie Opera lui Mihai Eminescu (Filozofia teoretică, Filozofia practică, Cultura, Descrierea operei, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Technica, Analize, Eminescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cap de ghilotinat. La toate astea se adaugă monologul sepulcral, sentențios: Taci, Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci. În poeziile din ultimile două decenii, hieratismul exotic e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Una din calitățile cele mai remarcabile de artist ale d-lui Călinescu este adaptarea stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea totală și clară a lucrului. D. Călinescu, rămânând în sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovenește când evocă imaginile copilăriei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu. (Limba aici e un mijloc de creație a vieții.) E neologistic, rapid, când judecă, analizează, când privește lucrurile prin prisma cercetătorului. Această adaptare, această supunere a formei la fond, această polimorfie a stilului îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Buenos Aires. Certe sunt numeroase altele, tot în spaniolă. Versiunile românești sunt izbitor de inegale, fiind datorate probabil mai multor condeieri, unii buni, alții stângaci. La edituri bucureștene i s-au mai tipărit câteva cuprinzătoare relațiuni de voiaj: Corrida (1930), Peisagii iberice (1930), Icoane dunărene (1933), Abisinia (1935; tradusă în spaniolă: Viaje a través de la Etiopia de hoy, 1936), Spania de azi (1936), Sub soarele Africei răsăritene (1936), Nopți barceloneze (1937), Argentina (1938). „Cel mai fecund călător și turist român”, cum
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]