185 matches
-
să treacă și să ajung mai repede. Aveam în valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung, toate aceste bucurii. Acum eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea ce mi se făcea, de peisagiul gol din față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu fes, jucând șah cu multă răbdare, în ritmul peisagiului. Mi s-a spus că e un ofițer în armata română și că vila roz îi aparține. Dar niciodată n-am avut ocazia să-l cercetez mai de aproape și nici n-am voit să limpezesc misterul. Prin fața casei noastre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai aproape, să le aduc la doi pași de mine. Cîte-odată nu mă remarcă: se găsesc chiar la începutul mării, și albul penelor continuă albul spumelor. Am crezut că m-am obișnuit perfect cu obiceiurile lor, că cel puțin în peisagiul acela nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu pot da explicații. O gâscă s-a depărtat de tovarășe și a început, tot timpul cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în Cronica din 12 iunie 1916), arată un adversar al anecdoticului pitoresc și un adept al intelectualizării peisajului: „Poezia nu mai e atît de importantă cît sînt versurile. Versurile sînt schițe de adevăr sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un adversar al anecdoticului pitoresc și un adept al intelectualizării peisajului: „Poezia nu mai e atît de importantă cît sînt versurile. Versurile sînt schițe de adevăr sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din cărțile lui anterioare. În peisagii și tablouri bucolice, a păstrat numai trăsăturile strict necesare, sobre și comune; iată în ce constă simbolismul lui Verhaeren. Totul e natural și precis, nimic afectat sau echivoc”. Recenzînd un articol al lui René Arcos din Mercure de France („A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nucleele moderniste în plină creștere reprezintă de aceea isbucnirile vulcanice ale spiritualității europene, aceeaș ca esență pe toată întinderea ei, ce se manifestă aici ca și aiurea, biruind date psihologice și climaterice, socotite pînă acum inalterabile. (...) Modernismul românesc se integrează peisagiului spiritual european, așa cum o certifică cazul Brâncuși!”. Particularismele, specificitățile naționale sînt respinse în favoarea unei identități unice europene. În editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu sine însuși” în falsificarea propriei personalități, cazul lui Fundoianu e mai grav, căci, abandonîndu-și disponibilitatea naturală pentru un „tradiționalism specific autohton” în linia pastelismului pillatian („un început de plasticizare a unei simțiri și o înfiripare de gînd în legătură cu un peisagiu”), poetul devenit „stegar al curentelor nouă” s-a simțit „obligat să’și deformeze scrisul, în credința că-l va putea cota pe piața literară á la hausse”; „sugestiile modei” și „rigiditatea ideologiei estetice susținută printr-un permanent efort de voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce este un peisagiu. Nu cunoaște. El cunoaște un arbore, o creangă, o foaie. Cunoaște obiectele peisagiului și atîta tot” (ibid., p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce este un peisagiu. Nu cunoaște. El cunoaște un arbore, o creangă, o foaie. Cunoaște obiectele peisagiului și atîta tot” (ibid., p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i trist sufletul meu. Dar bardul nu, nu cântă... el plânge și-apoi spune: O Ștefan! tu ești mare și la mormântul tău! {EminescuOpIV 58} ANDREIU MUREȘANU Tablou dramatic într-un act Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în Tine și mă rog! Genunchii-n piatra stearpă, și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți dee aceea ce îți cer! {EminescuOpIV 470} MUREȘANU Tablou dramatic (1869 ) Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sânt tânără. Extrem de tânără... Nu vreau să mi se pară că e prea târziu... Nu, draga mea, n-am să-ți îngădui să nu te bucuri din adâncul inimii." "Londra, gândi Grigore Popa. Lui Alecu nu-i plăcuse orașul. Prefera peisagii luminoase, cu soare mult... Bond Street, Picadilly Circus, Hyde-Park... Păcat că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la rîndul ei, entuziastă încă din start: „în editura «Culturei Naționale» și deci într-o formă excelentă, apare volumul de versuri «Lîngă Pămînt», al d-lui Adr. Maniu, cu poezii lirice și epice, pasteluri foarte reușite, unde descrie natura moartă, peisagii de sat, de liniște și de pace, prinzînd minunat imaginele și scenele de țară.” 2) Al doilea exemplu e recenzia la Stampe (1927) de I. Valerian, al doilea volum al acestui poet premiat de Academie pentru Caravanele tăcerii. Nu e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făcută a treia prelucrare a poemei Ondina, care acum a căpătat titlul Eco. Poetul, aflat tot la fereastra castelului, de data aceasta recită Sara pe deal. Înainte de a trece această poezie prin trei versiuni, poetul și-a luat note de peisagiu seral, în proză, în Geniu pustiu și mai ales în narațiunea intitulată provizoriu Cuconul Vasile Creangă: "Abia sara, cînd satul devine centrul vieții pămîntului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
magică) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: istovitor și călăuza. 2. Explică rolul virgulelor în secvența: ne opream să admirăm primitivitatea peisagiului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare. 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al cuvântului cântec. 4. Menționează tipul de perspectivă narativă din textul dat. 5. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 6. Selectează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui C.: „Peisagiului exterior, de culoare industrială și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
a căror gîndire se exprima în fabulă, prin mit, dar și direct, în teoreme. Poarta ce ne recomandă pentru abordarea lumii grecești nu este obligatoriu Homer, ci o mai largă poartă ne oferă geometria greacă, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster dar esențial. Se poate vorbi de un umanism modern, se întreabă Ion Barbu, de un sistem complet de cunoștințe capabil să formeze omul, bazat însă pe matematică? Sînt convins, că da. Ba chiar, cum știți, între două spirite din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
maselor, în timp ce presa locală este deocamdată "singurul fapt real de cultură al provinciei românești". Și Eliade percepe provincia ca pe un "tărâm virgin" ce merită explorat de către scriitorii și gazetarii locului ce ar oferi astfel adevărate lecții de "realism al peisagiului natal". În aceeași manieră se exprimă Mircea Streinul care, pornind de la exemplul grupării Iconar, consideră că grupările culturale locale sunt scene de afirmare a valorilor românești într-o manieră mult mai autentică. Prin intermediul intelectualului, centrul și periferia, la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rezerve. "În Cartea nunții, zice E. Lovinescu, nu primează analiza psihologică, cum ar fi fost de așteptat, ci intenția pur epică. Începutul romanului cu întoarcerea în țară a eroului în trenul de Predeal ne pune în față vigoarea descriptivă a peisagiului carpatin în care plasticul se ridică la viziunea geologului. Scriitorul vede și știe proiecta..." 1934 - 1936 Apar cele cinci volume care constituie Opera lui Mihai Eminescu (Filozofia teoretică, Filozofia practică, Cultura, Descrierea operei, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Technica, Analize, Eminescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cap de ghilotinat. La toate astea se adaugă monologul sepulcral, sentențios: Taci, Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci. În poeziile din ultimile două decenii, hieratismul exotic e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Una din calitățile cele mai remarcabile de artist ale d-lui Călinescu este adaptarea stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea totală și clară a lucrului. D. Călinescu, rămânând în sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovenește când evocă imaginile copilăriei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu. (Limba aici e un mijloc de creație a vieții.) E neologistic, rapid, când judecă, analizează, când privește lucrurile prin prisma cercetătorului. Această adaptare, această supunere a formei la fond, această polimorfie a stilului îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]