195 matches
-
lei, creioane colorate - 0,35-2,50 lei/cutie, creioane cerate - 0,50-1,65 lei/cutie, cerneală - 0,70 lei, acuarele - 0,75-2,60 lei/cutie, tempera, 12 culori - 1,35 lei, pensule - 0,75-1,75 lei/set, ghiozdane - 6-30 lei, penar - 1,10-10,50 lei, socotitoare - 2,20 lei, liniar - 0,08-0,19 lei, trusă geometrie - 1,25-3,50 lei, etichete - 0,25-0,45 lei/set, creioane HB - 0,04-0,20 lei, corector - 0,95-1,15 lei, ascuțitori - 0,05-0,55
Agenda2005-37-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284171_a_285500]
-
poșetă - 130 000-300 000 de lei, briceag multifuncțional - 30 000-120 000 de lei, rotobil - 400 000-550000 de lei, radiocasetofon cu căști - 300 000-450 000 de lei, mini-piscină gonflabilă - 120 000-1000000 de lei, perie de păr - 15 000-70 000 de lei, penar utilat - 50 000-200 000 de lei, set carioca - 15 000-80 000 de lei, agenda cu calculator - 80 000-150000 de lei, set huse auto - 400000-750 000 de lei. piața de flori l Garofițe - 7 000-15 000 de lei/buchet l Margarete
Agenda2004-26-04-util () [Corola-journal/Journalistic/282594_a_283923]
-
Făceam și portrete. Visam să am un șeva let, să pot lucra în ulei. Îmi rămăsese în nări, încă din copilărie, mirosul uleiului din tuburile de vopsele ale micului magazin din colț, numit „La Baba“, unde ne duceam să cumpărăm penare, penițe, gume, culori, tuș, caiete, unele mai tentante decât altele. 62 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram fericită, trăiam un adevărat vis, mă com param cu Alice în Țara Minunilor, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
școlăriță am luat-o la cumpărături. I-am probat uniforma, i-am oferit libertatea de a-și alege culoarea și modelul ghiozdanului pe care l-a purtat în spate până acasă. După o listă afișată de școală, i-am procurat penarul și celelalte obiecte de trebuință școlărească. Încântată de cumpărături, Mălina revenea deseori la obiectele respective, le admira și le așeza în fel și chip. Noi, cei din jurul ei o încurajam și continuam să o pregătim sufletește pentru școală, stimulându-i
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei și sterpiciunii. Bine, zic, voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-a se apleca pe coarnele plugului? Păi, atunci
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alergat mult, de fapt a fost o distanță mică, cel mult cincizeci de metri. Câtăva vreme după atac îmi venea să arunc tot ce era în jurul meu. Cred că din cauza depresiei. De obicei țin la obiectele mele, încă mai păstram penarul din școala primară, șapca de la uniformă. Voiam să scap de toate. Voiam să dau toți bonsaii, care fuseseră sufletul meu până atunci. Nu mai vedeam și m-am gândit că ar fi patetic să mor acolo. Și la spital țipam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate o oră. Sorin îi privește săgețile ajunse în dreptul cifrei șase. E cam devreme pentru grădiniță! spune el. Așa-i. De ce nu mai dormi? îl
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Marcus nu prea își avea locul. Se juca cu ciucurii jaluzelelor. — Dar presupun că nu se simte dator să aibă grijă de mine... Ce faci? spuse ea, după o scurtă pauză. — Caut un pix. —Uite, spuse Clodagh, după ce localiză un penar de-al lui Craig. Ce vrei să faci? —Doar... El scria ceva pe o bucată de hârtie. —Ceva. Hai în pat, îi șopti el, cu buzele lipite de gâtul ei. — Am crezut că nu mai propui. Ea i-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Întunericul. Înmormîntarea era În acea după-amiază, la ora patru, În cimitirul Montjuïc. M-am Întors acasă făcînd un ocol. Tata dormea și am urcat Înapoi În camera mea. M-am așezat la masa de scris și mi-am scos din penar stiloul Meinsterstück. Am luat o foaie albă și mi-am dorit ca stiloul să mă călăuzească. În mîna mea, stiloul n-avea nimic de zis. Am invocat zadarnic cuvintele pe care voiam să i le ofer Nuriei Monfort și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cumpere o rochie de mireasă. Stiloul lui Victor Hugo avu cîștig de cauză În fața voalului meu și, cu toate că știam că era o nebunie, niciodată n-am cheltuit niște bani cu o mai mare plăcere. CÎnd am ieșit din prăvălie cu penarul cel fabulos, am băgat de seamă că mă urmărea o femeie. Era o damă foarte elegantă, cu părul argintiu și cu ochii cei mai albaștri pe care Îi văzusem vreodată. S-a apropiat de mine și s-a prezentat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din cap și m-a sărutat pe obraz. Am văzut-o Îndepărtîndu-se În josul străzii și am știut atunci că Julián n-avea să fie niciodată al meu, că Îl pierdusem Încă Înainte de a Începe. M-am Întors la mansardă cu penarul ascuns În geantă. Julián mă aștepta, treaz. M-a dezbrăcat În tăcere și am făcut dragoste pentru ultima oară. CÎnd m-a Întrebat de ce plîngeam, i-am spus că erau lacrimi de fericire. Mai tîrziu, cînd Julián a coborît după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am făcut dragoste pentru ultima oară. CÎnd m-a Întrebat de ce plîngeam, i-am spus că erau lacrimi de fericire. Mai tîrziu, cînd Julián a coborît după cîte ceva de-ale gurii, mi-am făcut bagajele și am lăsat penarul cu stiloul pe mașina de scris. Am pus manuscrisul romanului În valiză și am plecat Înainte să se Întoarcă Julián. Pe palier m-am Întîlnit cu monsieur Darcieu, bătrînul iluzionist care le citea În palmă fetelor pe un sărut. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pustiu. Nimeni nu mi-a răspuns la chemare. CÎnd m-am Întors acasă, era aproape patru dimineața. Apartamentul era Înecat În fum și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo. Am alergat să deschid ferestrele. Pe birou am găsit un penar ce conținea stiloul pe care i-l cumpărasem cu ani În urmă la Paris, stiloul pentru care plătisem o avere În virtutea presupusă a faptului că Îi aparținuse lui Alexandre Dumas sau lui Victor Hugo. Fumul provenea de la boiler. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
militar. Bea m-a sărutat pe frunte și l-a luat pe tata ca să-l scoată la aer, fiindcă nu ieșise din cameră de mai bine de o săptămînă. Am rămas singur, răpus de oboseală, și am adormit uitîndu-mă la penarul stiloului meu, aflat pe măsuța de noapte. M-au trezit niște pași dinspre ușă și mi s-a părut că zăresc silueta tatei lîngă pat, ori poate că era doctorul Mendoza, care nu mă slăbea din ochi nici o clipă, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de șase ore, că ea stătuse la biroul din fața ușii camerei mele În tot acest timp și că nimeni nu intrase În Încăpere. În noaptea aceea, cînd Încercam să adorm, mi-am Întors capul pe pernă și am constatat că penarul era deschis și că stiloul dispăruse. 1956 — APELE DE MARTIE Bea și cu mine ne-am căsătorit În biserica Santa Ana, două luni mai tîrziu. Domnul Aguilar, care Încă Îmi vorbea numai În monosilabe, cum avea să facă pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să scriu scrisoarea, zise el, emoționat din nou. O putem scrie... Uite! Se aplecă și culese una dintre jumătățile rupte ale scrisorii de chemare sub arme. O putem scrie pe spatele ăsteia. O să fie ceva simbolic. Dă-mi un stilou. Penarul din piele al lui Duncan era pe podea, lîngă pat. Duncan făcu un pas automat, apoi se opri. Se duse, parcă din Întîmplare, spre polița șemineului, luă un creion și i-l Întinse. Dar Alec Îl refuză. Nu ăsta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi-a cumpărat stiloul ăla. — Atunci o să fie mîndră de tine, spuse Alec. O să pună stiloul ăsta, probabil, Într-o ramă, după ce-or să ne găsească. GÎndește-te și așa, Duncan. Hai, Duncan. Duncan mai ezită o clipă, apoi deschise penarul Împotriva voinței lui, și scoase stiloul. Alec Îl pisa mereu să-i dea și lui stiloul, și acum Îl luă de la Duncan cu o plăcere vădită, preocupîndu-se să deșurubeze capacul, examinînd vîrful peniței și cîntărindu-l În mînă. Luă și trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care călătoreau ca să găsească de lucru făceau adesea mărunțișuri pe care să le vândă sau să le dea la schimb... sâmburi sculptați, monede bătute, portrete, cuverturi... orice!“ Roz, verzi, galbene sau portocalii, și-ar găsi cu ușurință loc într-un penar dacă nu ar avea atâtea lucruri de spus. De ce totuși creioane? „Sunt niște obiecte cu o simbolistică extrem de puternică. Toți avem creioane, toți ne amintim de ele... sunt frumoase, colorate... când le sculptez, capătă un luciu foarte plăcut... Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
papetărie care a luat foc. X nu mai poate face însă nimic decît să privească pînă la capăt cum flacările înghit mii de caiete și sute de creioane, munți de plicuri și teancuri de foi albe, blocuri de desen și penare de lemn. Cînd nu mai rămîne decît scrumul din toate rafturile papetăriei, urletul alarmei încetează și el. „Ca un animal obosit.” De fapt, sistemul de alarmă este și el distrus de incendiu. nimeni, absolut nimeni nu vine să stingă focul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un deus ex machina. Propria-i opacitate Îl făcea apt pentru țelurile mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare. — În opera mea nu există confuzii, a declarat cu justificată solemnitate. Referirile la penar și gumă constituie un indiciu mai mult decât suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare. — În opera mea nu există confuzii, a declarat cu justificată solemnitate. Referirile la penar și gumă constituie un indiciu mai mult decât suficient. În fața unui cititor ca domnia ta este inutil să descriu amănunțit răsturnările Înregistrate după aceea. E suficient să spun că eu Închideam ochii, mitocanul punea un lucru sau mai multe și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uitat, la cei care acum două, la cei care acum trei, la cei care acum patru, la cei care acum patru și jumătate, la cei care acum cinci... În loc de labirinturi, să punem lămpi. Nimic nu se câștigă cu languste și penare. Drept parafă, ne revocăm adeziunea fanatică. Nu bănuim cum va ocoli Baralt primejdia; dar știm, cu liniștita și misterioasa speranță pe care o dă credința, că Maestrul nu va renunța să ofere lista completă. Teatrul universal Nu e mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]